571 matches
-
Duquesne a eșuat să înainteze în vânt la fel de mult ca celelalte, dar aceasta este evident o exagerare. Fără divizia lui Duquesne, D’Estrées tot ar fi rămas cu 20 nave de linie, pe când Banckert avea doar 21 nave si 4 fregate, deși este posibil să fi avut aproape 40 de ambarcațiuni în total, incluzând navele incendiare și navele auxiliare. Narborough menționează că neerlandezii aveau 20 de nave contra celor 30 franceze, și aceasta este mult mai aproape de adevăr decât sunt cifrele
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice și prin neacceptarea luptei în condiții nefavorabile. A fost compusă din 77 nave de linie, 8 fregate (85 nave de război) cu 5.156 tunuri și 31.365 oameni, 11 fregate ușoare, 28 nave incendiare, 50 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~180 nave in total) 61 nave de linie, 14 fregate (75 nave de
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice și prin neacceptarea luptei în condiții nefavorabile. A fost compusă din 77 nave de linie, 8 fregate (85 nave de război) cu 5.156 tunuri și 31.365 oameni, 11 fregate ușoare, 28 nave incendiare, 50 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~180 nave in total) 61 nave de linie, 14 fregate (75 nave de război), 36 nave incendiare, 22 iachturi și alte nave mici cu 4.484 tunuri
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de linie, 8 fregate (85 nave de război) cu 5.156 tunuri și 31.365 oameni, 11 fregate ușoare, 28 nave incendiare, 50 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~180 nave in total) 61 nave de linie, 14 fregate (75 nave de război), 36 nave incendiare, 22 iachturi și alte nave mici cu 4.484 tunuri și 20.788 oameni (133 nave in total)
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
funcțiune până au fost construite cele două grinzi laterale ale noului pod. Traficul a fost apoi transferat pe aceste două grinzi noi, podul vechi a fost demolat și au fost construite cele două grinzi centrale ale noului pod. În 1984 fregata HMS "Jupiter" s-a lovit de Podul Londrei; nava și podul au fost avariate. Actualul Pod al Londrei este adesea folosit în filme, știri și documentare pentru a ilustra mulțimea de navetiști care merg zilnic la muncă în centrul istoric
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
întreaga escadră a lui Banckert (o treime din flota neerlandeză) se opusese escadrei franceze, De Ruyter își trimise înainte doar divizia înaintată a lui Cornelis Evertsen din avangarda lui Adriaen Banckert, alcătuită din numai 7 nave de linie și o fregată, pentru a se opune diviziei franceze din fața lui, condusă de Marchizul de Martel. De această dată a doua divizie franceză, comandată de D'Estrées, a fost aproape ignorată, și celelalte două divizii din escadra lui Banckert s-au alăturat lui
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
cei din vânt, nave incendiare fiind consumate fără rezultat de ambele părți. Neerlandezii se concentrară pe capturarea primei nave-amiral a lui Spragge, "Royal Prince", avariată și aparent abandonată de celelalte nave englezești. Însă aceasta fu salvată și remorcată de două fregate sub protecția lui Ossory. Lupta continuă până la sosirea lui Rupert cu Escadra Roșie și a lui De Ruyter și Banckert cu restul flotei neerlandeze în jurul orei 5. Datorită preocupării lui Spragge de a se duela cu Tromp, centrul englez fu
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
9 februari 1674, după ce Carol al II-lea a fost obligat de Parlament să renunțe la acordul cu Ludovic al XIV-lea. Abia în 1781 se vor mai lupta între ele flotele neerlandeze și britanice. 86 nave de linie, 9 fregate (95 nave de război) cu 5.458 tunuri și 32.956 oameni, 3 fregate ușoare, 32 nave incendiare, c60 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~200 nave in total) 60 nave de linie, 15 fregate (75 nave de
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
renunțe la acordul cu Ludovic al XIV-lea. Abia în 1781 se vor mai lupta între ele flotele neerlandeze și britanice. 86 nave de linie, 9 fregate (95 nave de război) cu 5.458 tunuri și 32.956 oameni, 3 fregate ușoare, 32 nave incendiare, c60 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~200 nave in total) 60 nave de linie, 15 fregate (75 nave de război) cu 4.078 tunuri și 19.616 oameni, 25 nave incendiare, 18 iachturi
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
de linie, 9 fregate (95 nave de război) cu 5.458 tunuri și 32.956 oameni, 3 fregate ușoare, 32 nave incendiare, c60 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~200 nave in total) 60 nave de linie, 15 fregate (75 nave de război) cu 4.078 tunuri și 19.616 oameni, 25 nave incendiare, 18 iachturi și alte nave mici (~125 nave in total)
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Bedloe, în vârful de sud al Manhattan-ului din Upper New York Bay. În 1885, Bartholdi a finalizat statuia, care a fost demontata, ambalata în mai mult de 200 de lăzi, si transportată la New York, pentru a ajunge în iunie la bordul fregatei franceze "Isere". De-a lungul următoarele patru luni, muncitorii au reasamblat statuia și montat-o pe piedestal. Înălțimea să a ajuns la 305 de picioare (93 de metri), inclusiv cu tot cu piedestal. La 28 octombrie 1886, presedintele Grover Cleveland a inagurat
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
naval militar de la Mangalia într-un program de lărgire a flotei militare românești. Se plănuiește dezvoltarea unui program de înzestrare pentru forțele navale. Este vorba de patru corvete și patru nave vânător de mină, ceea ce înseamnă că, alăturat celor trei fregate, vom avea forțe navale competitive la Marea Neagră. Navele urmează să fie construite în șantierul naval militar Mangalia, pentru că vrem să dotăm armata cu producție românească", a afirmat Sorin Frunzăverde, ministrul apărării naționale. Pentru modernizarea forțelor Navale, Ministerul Apărării va contracta
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
care s-a dispus asigurarea serviciilor de agenturare ale Bricului "Mircea" pe perioada marșului de instrucție de trei luni, executat de aceasta în Marea Nordului. De asemenea, au fost oferite contracte dezavantajoase pentru Marină și pentru repararea bricului "Mircea" sau a fregatei "Mărășești". Contrar legislației în vigoare, negocierea a fost făcută cu o singură sursă, deși în municipiul Constanța există câteva societăți specializate care au și dotările necesare pentru efectuarea acestui tip de lucrări. Deși este salariat bugetar, contraamiralul Gheorghe Marin și-
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
american. Ulterior, tancuri petroliere sovietice au fost închiriate de asemenea Kuweitului pentru a spori livrările de petrol, în compensație față de scăderea exportului de petrol din Iran și Irak. Un alt incident, care s-a petrecut în 17 mai 1987, atunci când fregata americană USS Stark a fost lovită de două rachete Exocet, lansate de pe un Mirage F1 irakian, care au omorât 37 de membri ai echipajului și au rănit alți 21, a determinat creșterea implicării SUA în război. Afirmațiile oficialilor irakieni, cum
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
USS Stark a fost lovită de două rachete Exocet, lansate de pe un Mirage F1 irakian, care au omorât 37 de membri ai echipajului și au rănit alți 21, a determinat creșterea implicării SUA în război. Afirmațiile oficialilor irakieni, cum că fregata USS Stark s-ar fi aflat în zona de operațiuni militare, s-au dovedit a fi false. Nu s-a putut afla dacă atacul s-a produs la ordinul comandamentului irakian sau dacă pilotul a atacat fără ordin. Afacerea a
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
petrolierului kuweitian Sea Isle City, navigând sub pavilion american, SUA au atacat platformele petroliere iraniene în 20 octombrie 1987, în cadrul operațiunii Nimble Archer. A fost criticată de asemenea minarea apelor internaționale executată de iranieni, dat fiindcă în 14 aprilie 1988, fregata americană USS Samuel B. Roberts a fost serios avariată de o mină iraniană, concomitent cu rănirea a 10 marinari americani. SUA au reacționat imediat, prin operațiunea Praying Mantis din 18 aprilie, cea mai mare angajare de forțe navale americane de după
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
nu s-a executat deoarece au intervenit mulți în sprijinul său. Ultima încercare de evadare s-a produs mulțumită unei sume importante de bani pe care i-a înmânat-o un negustor venețian prezent în Algeria. Cervantes a achiziționat o fregată capabilă să transporte șaizeci de deținuți. Când totul era deja aranjat, unul din cei care trebuiau să fie eliberați, fostul doctor dominican Juan Blanco de Paz, a dezvăluit planul guvernatorului turc. Drept recompensă trădătorul a obținut un „escudo” și un
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
marina regală la 3 octombrie 1868 la vârsta de 14 ani și a devenit cetățean naturalizat britanic. A fost cadet naval la bordul HMS "Victory". În ianuarie următor, Prințul și Prințesa de Wales au navigat pe Mediterană și Marea Neagră cu fregata HMS "Ariadne" iar Prințul de Wales a cerut ca Louis să fie numit pe navă, îninte ca el să-și termine studiile. Louis i-a însoțit și când au vizitat Egiptul, unde au vizitat șantierul Canalului Suez. În septembrie 1883
Prințul Louis de Battenberg () [Corola-website/Science/318264_a_319593]
-
ocupe de grădina de la Strelna, a fondat o școală în grădină, unde preda chiar ea. Tot în grădină erau jucării educative pentru copii: un catarg din lemn, o trambulină pentru gimnastică și o replică a unei cabine dintr-una din fregatele lui Constantin. La un an după căsătorie Constantin a moștenit de la unchiul său Marele Duce Mihail Pavlovici, palatul Pavlovsk situat la 19 mile sud de Sankt Petersburg. Mai târziu, Alexandra și Constantin au primit palatul din Oreanda din Crimeea, care
Alexandra de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/316523_a_317852]
-
Naurului este săracă. Toate mamiferele au fost aduse și în parte îngrijite de om: șobolani polinezieni, pisici, porci, câini, dar și găini. Dintre reptile pe insulă se întâlnește doar șopârla. Ornitofauna este mai variată; aici viețuiesc găinușe de baltă, albatroși, fregate, porumbei, sternide. În Nauru există o singură specie de pasăre cântătoare: pitulicea-de-stuf ("Acrocephalus rehsei"). Alături de cordate, Nauru găzduiește și o varietate mare de nevertebrate. În apele dimprejurul insulei înoată rechini, arici-de-mare, moluște, crabi și multe animale veninoase.
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
construiește o flotă de 50 de crucișătoare militare, Flota Companiei Terestre, pentru a-și impune controlul din nou. Acest lucru provoacă Războiul Companiei, Terra având ca adversar Uniunea, cu baza la Cyteen, o lume locuibilă. Locuitorii stației și negustorii de pe fregatele interstelare sunt prinși la mijloc. Acțiunea romanului se petrece în timpul ultimelor zile ale războiului. Signy Mallory, căpitan al Flotei Companiei Terestre, aflată pe nava ei de luptă, "Norway", însoțește o flotă pestriță ce se refugiază de pe stațiile Russel și Mariner
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]
-
parlamentărilor cu administratorii stației Pell, Mallory întâlnește o delegație a Companiei Terestre, condusă de Segust Ayres, secretar adjunct al Consiliului de Securitate Terestru. Ofensat de comportamentul ei arogant, Ayres refuză oferta de a fi transportat pe front și închiriază o fregată. Mallory nu știe că misiunea lui Ayres este de a deschide negocieri de pace cu Uniunea. Mallory pierde și un prizonier al Uniunii, Josh Talley, pe care-l salvase dintr-un interogatoriu brutal pe stația Russell. Totuți, în timpul călătoriei către
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]
-
în acțiune și îl ucide pe rivalul său, Angelo Konstantin, luându-i locul. Pentru a scăpa de gloata de refugiați revoltați, Elene Quen este obligată să urce la bordul navei comerciale "Finity's End", una dintre cele mai respectate nave. Fregatele părăsesc zona de luptă, dar Quen le convinge să rămână unite, pentru a se proteja. Damon supraviețuiește tentativei de asasinat a unchiului lui și se alătură lui Talley. Împreună, reușesc să se ascundă de Lukas; de fapt, Talley descoperă că
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]
-
un paradis tropical. Golful Academiei, localizat în fața orașului, este un port extrem de ocupat, plin de vase de croazieră, yachturi private și bărci de pescuit locale. Acest golf este un loc excelent de observare a pelicanilor maro, rândunicilor aurii, iguanelor marine, fregatelor, leilor de mare și a unui număr foarte mare de pescăruți cu picioare albastre. Este important de notat că apa potabilă este un lux aici pe insulă și în oraș. Localnicii practică conservarea apei și colectează apa de ploaie din
Puerto Ayora () [Corola-website/Science/316441_a_317770]
-
găsi un mijloc de transport, cei doi aleg drept destinație Madridul, unde ministrul Don Mariano Luis de Urquijo îi convinge să își schimbe destinația călătoriei spre America spaniolă. Având cu ei recomandări puternice din partea Regelui SpanialSpaniei, ei pleacă la bordul fregatei poștale "Pizarro" din A Coruña pe 5 iunie 1799. După o escală de șase zile pe insula Tenerife, unde escaladează vulcanul Teide, ei ajung la Cumaná, Venezuela pe 16 iulie. Humboldt vizitează misiunea Caripe și explorează peștera Guácharo, unde găsește
Ploaia de stele (roman) () [Corola-website/Science/327448_a_328777]