233 matches
-
cu ochiuri de zăpadă [...] / Își apără comoara / În țarcuri făurite din colți zâmbați de stâncă”, sau din Bucegii, unde „Din Piatra Arsă până-n Omul, colan de munți se tot înșiră, / Cu late cefe sprijinite în cintra cerurilor goale”, când dinamice, fremătătoare, ca în Nori de vară. Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în diferitele sale accepțiuni) trebuie să se împace cu finitudinea sa și cu necesitatea lumii, în vreme ce vocea lui Fondane striga dreptul ființei la infinitatea posibilului. Evreu, român, francez, șestovian, cititor asiduu al Bibliei, obsedat de contradicția dintre trăire și gîndire, fremătător și chinuit, pasional și lucid, închis-deschis pînă la pierderea suflului... Moartea sa, teribilă dezmințire adusă logicii lui Stéphane Lupasco/ Ștefan Lupașcu, abia formulată pe vremea aceea, dar în care Fondane nu găsea Ființa, afectivul, deși avusese formidabila intuiție a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poetului clujean să se dezvolte, ei pot cel mult să-i Încurajeze tendința de a scrie versuri ca cele din poemul Scriind În Octombrie («De-acuma mă cunoaște multă lume», etc). Asemenea epitete revin des În cronica lui Campus: sensibilitatea «fremătătoare», poezie «profundă», imagini «emoționante», etc. Criticul vorbește chiar de o epidemie baconskyană ce ar fi izbucnit la Cluj, datorită influenței lui Baconsky. Punând astfel problema, Campus alunecă spre o explicație idealistă a individualismului unora dintre poeții clujeni, În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu muzica lui, a părut să ne ocolească... În clipa aceea, ea m-a strâns de mână și s-a cuibărit lângă mine. Densitatea caldă a trupului ei putea parcă să se concentreze absolut toată în palmele mele, ca trupul fremătător al unei păsari. Brațele, talia ei aveau suplețea mănunchiului de nuferi pe care îi culesesem într-o zi, cuprinzând în apă mai multe tulpini lunecoase... Dar deja vasul pierise în întuneric. Ecoul tangoului s-a stins. În navigarea lui spre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la Istanbul, apollinica pictoriță îi decantează esențele, răsărindu-le firesc în fluiditatea culorilor de apă, în alternanța ritmurilor cromatice, când vii, tumultoase, dense, abrupte, când lente, reflexive, revărsându-se în tușe ample, sugerâng structuri, pe cât de ascunse, pe atât de fremătătoare. Acuarelele ei dovedesc eficiența, profitabilă pentru frumos, de „tatonare pipăită a spațiului - înalțime - lățime - adâncime, spre a-l transpune pe o suprafață“ întru aducerea prin vizual a invizibilului. Adică a inefabilului. A farmecului estetic. VIORICA TOPORAȘ te face să simți
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
povestesc. Cât despre misterul nopților arăbești de poveste, tot ce găsim în poezia ei e Anglia, în ciuda unor secvențe pitorești de demult, din amintirea ștearsă a basmului copilăriei. Ceea ce i-a dat Iranul lui Mimi Khalvati este taina și teama fremătătoare a poveștilor persane. Ali Baba, Aladin, Sindbad, duhuri, vrăjitori, califul Harun al-Rashid, feminitatea incandescentă a eroinei care s-a identificat cu povestea îndrăgostită (Șeherazada), sunt toate parte dintr-o lume subterană, de care poeta nu e conștientă, întrucât limba ei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eu pe mine, m-aș plasa în tradiția poeților englezi care se concentrează pe formă și sentiment, cu inteligență și ironie, fără exagerări, pe cât se poate. 1997-2003 4.5. Ruth Fainlight: "Scriitorii pot schimba lumea" LIDIA VIANU: Ești o poetă fremătătoare. Versurile tale sunt fragile și totuși îndârjite, iar acest paradox te aduce, cred, în aria Desperado. Înțeleg prin Desperado poezia ultimelor decenii, colocvială, nonconformistă și firească, cu alură de jurnal, contraditctorie, sfidătoare. Epoca Desperado e o epocă a scriitorilor ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
indică mai multe lucruri: o rețea de sprijin reciproc; o grupare; persoane de care mă leagă nenumărate lucurui pe care le avem în comun. Nu corespondăm tot timpul dar ne vedem când trec prin zona lor. LV. Ai o sensibilitate fremătătoare. Scrii însă poeme puternice. Te consideri o poetă puternică? O poetă care face poezie din suferința intimă și acest lucru o face fericită? FS. Intuiești corect. Da, cred că sunt o poetă puternică: nu las nimic să compromită poemul. LV
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]