14,044 matches
-
capul în piept, a adormit. Să fi fost ora terminării emisiunii Andreei Bănică ? Nu știu. Cert este că a început să urle în somn, să se apere de nu-știu-ce cu mâinile și picioarele, să-și frământe trupul ca apucat de friguri... L-am zgâlțâit cât am putut reușind să-l trezesc tocmai când la televizor se trasmitea un reportaj despre vizita în Canada a președintelui Ion Iliescu. A deschis ochii, m-a îmbrâncit și, arătând spre ecranul megavijănului, a răcnit: -Uite
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
înainte de asta ce înseamnă actul de a cumpăra? împrejurul obiectului dorit stă întotdeauna într-o formă mai mult sau rnai puțin conștientă dispoziția, atmosfera locului sau efectiv gândul că îți place așa de mult încât l-ai cumpăra tremurând de frig, în ploaie. Spre deosebire de alte obiecte artizanale, simbolistica figurilor religioase nu poate avea, în perspectiva curentului tradițional, prea multe determinări pentru că forma exteriorizată a credinței este susținută de artă, nu substituită acesteia. De aici și "plafonarea", cantonarea într-un suport unde
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
copilul coborî la rându-i din pat și așa cum era, În cămășoiul lung, Își urmă părintele mai mult În intenția de a-i fi alături de cât ar putea să-l ajute Într-un fel. După nici doi pași simți cum frigul Îi Învăluie tot corpul strângându-l ca Întrun clește, făcându-l să o ia la fugă din toate puterile desculț pe zăpada foarte puțin bătătorită. Văzându-l așa gol nea Ion Ursache aproape se cruci și lăsând treaba ce Începea
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
apăru soția Ana Înfășurată Într-un țol zvârlind pe ochi scântei, din care nea Ion pricepu că nu-i a bună pentru unul din ei. — Ce l-ai luat și pe ăsta micu cu tine? Singur nu puteai? Uite ce frig e de-ți vine să nu deschizi nici gura! Nea Ion zâmbi. Îi știa felul și nu era sperios. Chiar văd că n-o prea deschizi... deloc! — vrând totuși s-o lămurească sperând Într-o discuție mai caldă continuă: — și
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
gustului pentru nou, au făcut ca toate aceste stofe și pânzeturi să fie, nu o dată, întoarse pe dos, cusute și descusute, fățuite și remaiate, călcate și apretate în vederea încropirii unei garderobe muzicale care să țină deopotrivă de cald și de frig și care să contribuie, printr-un recules act de înveșmântare, la redobândirea acelui sens pierdut de frumusețe paradisiacă. 10. O dată cu dodecafonismul și serialismul, muzicile sunt tot mai puțin croite și tot mai mult răscroite. Ca să nu mai vorbim de țesăturile
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
că între morți nu esistă o lege fatală. Ei bine, aceasta esistă! Erau Tuluc, Păturică și Costea Chiorul. (cum ar fi... Hrebenciuc,... Miky Spagă,... Mâschie.) Epilog. Cum ar fi sfârșitul corupției. "La 23 apriliu 1825, locuitorii Bucureștiului erau cuprinși de frigurile veseliei și ale plăcerii. Ulițele mari și mici erau măturate și stropite cu apă; prăvăliile negustorilor și casele boerilor erau împodobite cu ramuri de salcie și de iarbă verde. Un cer senin și un soare dulce, primăvăratec, veneau să completeze
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
copoi care-ar fi mers cu același tramvai. Cât de cenușie era Barcelona lui o mie nouă sute patruzeci și doi. Părea toată o închisoare sordidă. Oamenii mergeau grăbiți, nu se priveau, cu capul ușor plecat, de parc-ar fi fost frig, și nu era. Și-a adus iar aminte de femeia cu buze roșii din tren și i-a trimis un sărut cu gândul. Mai era jumătate de oră. A calculat că da, c-o s-ajungă la timp să moară. La
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
diferite. Prima este cea a copiilor Epocii de Aur, care știu ce înseamnă alimentație ,științifică" și cozi nesfârșite, două ore de unic program TV îmbibat de figura Tătucului, șantierul adus până în buza casei părintești, cravata roșie de pionier, imnurile înflăcărate, frigul din case și din oase. Cealaltă vârstă, cu experiența formativă a postcomunismului, îi leagă pe copiii Tranziției mai mult decât ar recunoaște-o ei înșiși. Nemaiexistând un tipar, un șablon ideologic, ci o libertate absolută, care modelează și impregnează totul
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
din scris, ca un profesionist, hărțuit de cămătari, cerșind o păsuire, sforțându-se să apere în anii de burlăcie un crâmpei de libertate (porția de tabac, de cafea, sticla de vin, patul mizer). Când era bolnav (fusese adesea asaltat de friguri, de malarie, suferise de aprindere la plămâni) își prescria singur doctorii, voise să practice și slujba de medicus, dar rețetele sale erau fanteziste, încăpățânarea de a nu urma terapiile știute era riscantă. Varietate și substanță S-au împlinit, la 9
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
dezlănțuită în ultima vreme împotriva emisiunilor culturale, sub pretextul tare ca fularul al "rating"-ului conține și o evidentă componentă colectivistă. Intenția de masificare, de uniformizare, de aplicare grobiană a principiului egalității (în zilele geroase de iarnă creierul suferă de frig la fel de mult ca și picioarele, dar nici un om normal nu-și pune cizme pe cap!) sunt reflexe perverse ale devastatoarei ideologii a corectitudinii politice, combinată cu terorismul ce transformă ideea "economiei de piață" în "economie de neuroni". Situația e cu
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
pături de plastic, așezate ordonat de mine, una peste alta. Un sfîrșit de mai trist, umed, friguros, care se vîră și surescită toate disperările lumii. Un tren ciudat, cu compartimente minuscule la vagonul de dormit, aruncate într-un soi de frig de început de lume, straniu, în indiferența celor care le mențin în uz. Merg la Arad ca să văd spectacolul lui Mihai Măniuțiu Shoah-versiunea Primo Levi, pus în scenă la Teatrul de Stat din Oradea. Trenuri, trenuri, trenuri. În susul și-n
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
fost vîrîți cu forța în altele, incredibile, năucitoare, devastatoare. Chiar dacă au existat evrei care au ieșit vii din lagărele de concentrare, nu știu cît noțiunea de supraviețuire le va fi fost apropiată cu adevărat vreodată. În trenul acesta sînt prizoniera frigului, iar frigul, ca și cel de dinainte de 1989, mă paralizează și mă sperie. Cum aș rezista unor astfel de experiențe prelungite? Dure. La limită. Cum aș rezista luni sau ani de zile? Întrebări pe care mi le pun în unele
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
cu forța în altele, incredibile, năucitoare, devastatoare. Chiar dacă au existat evrei care au ieșit vii din lagărele de concentrare, nu știu cît noțiunea de supraviețuire le va fi fost apropiată cu adevărat vreodată. În trenul acesta sînt prizoniera frigului, iar frigul, ca și cel de dinainte de 1989, mă paralizează și mă sperie. Cum aș rezista unor astfel de experiențe prelungite? Dure. La limită. Cum aș rezista luni sau ani de zile? Întrebări pe care mi le pun în unele nopți ca
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
optulea: Răii sfătuitori. Invectiva lui Dante împotriva Florenței. Răii sfătuitori învăluiți în flăcări. Ulise și Diomede. Călătoria lui Ulise. Mi s-a părut formidabilă imaginea asta și mă cuprinde mereu, de cîte ori îmi amintesc, o stare ciudată. Cald și frig. Ca în trenul acesta. Pe vremea lui Dante se spunea că visele dinspre dimineață spun adevărul... ZOHREINU! AMINTEȘTE-}I! Străbat un culoar, nu foarte lung, prin întuneric. Accesul către scenă. Prin holuri și culise. Un traseu nu foarte cunoscut spectatorilor
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
în gol al lui Levi. Și valsul. Cred că mîntuirea va veni", se cîntă în final. Și pantofii. Și fuga mea spre tren. Același care m-a purtat la venire. Care m-a dus prin noapte, prin întuneric și prin frig, care m-a pregătit, cumva, pentru întîlnirea aceasta. Mă așez pe același pat din compartimentul chilie-celulă. Acum e cald înăuntru. Mă apropii de geam. Ce lumină. Stranie. Luna este aproape plină. Și își revarsă lumina peste capul meu. Luna are
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
clipele miraculoase ale acestei transformări: " Aprinzi o țigară. Felicia doarme, respirația este calmă, liniștitoare, te așezi în fotoliul Baroni. Este trecut de miezul nopții. În marele cosmos ceva s-a schimbat. Să prinzi esența acestei schimbări, trecerea întunericului spre lumină. Frigul spre căldură, adâncul spre înalt. Să fii întrebat: de ce? Și să nu răspunzi." (p. 216). De unde vine oare liniștea surâzătoare a lui Antipa, de unde aburul veseliei și al nepăsării care îl învăluie de-a lungul întregului roman? Poate din această
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
ale romanului, care sunt și ale lui Antipa. În plină iarnă, un vânt cald topește zăpada și îi face să transpire pe cei care nu și-au lepădat hainele groase; după cum, în a doua jumătate a cărții, se va face frig, incredibil de frig, în toiul verii. Căldură mare în decembrie, grindină furioasă în iunie: nimeni nu înțelege nimic - cu excepția înțeleptului August pălărierul și a veritabilului său ucenic, Antipa. Acesta împodobește bradul de Crăciun cu trei zile mai devreme decât restul
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
sunt și ale lui Antipa. În plină iarnă, un vânt cald topește zăpada și îi face să transpire pe cei care nu și-au lepădat hainele groase; după cum, în a doua jumătate a cărții, se va face frig, incredibil de frig, în toiul verii. Căldură mare în decembrie, grindină furioasă în iunie: nimeni nu înțelege nimic - cu excepția înțeleptului August pălărierul și a veritabilului său ucenic, Antipa. Acesta împodobește bradul de Crăciun cu trei zile mai devreme decât restul lumii (stârnind mirări
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
pe un obiect de satisfacere a plăcerii, aceasta devenind pentru el un simplu obiect posedat, deformându-se astfel înțelesul sexualității umane. În general vorbind, precizează Clement Alexandrinul, simțirea plăcerii nu-i ceva necesar; este consecința unor nevoi firești: foamea, setea, frigul, căsătoria. Dacă ar fi cu putință să n-ai nici o plăcere când bei sau când mănânci sau când faci copii, atunci s-ar putea dovedi că plăcerea nu e de trebuință. Că plăcerea nu-i nici activitate, nici dispoziție și
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
tranzitive sau descrierile de natură, infuzate de lirismul desuet al unor compuneri pe teme date: "Iarna s-a întors peste oraș. Pe muntele din față, pădurea are dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte, nota pitorească revine, în mod paradoxal, tocmai prin îngroșarea convenției și invazia livrescului. Chiar autoarea își mărturisește intenția stilizării: "Mă învinuiesc tot mai mult de nesinceritate în legătură cu acest "jurnal": scriu într-însul
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Visînd (violent) cu ochii deschiși, poetul încearcă a transfera realului mirajele sale precum acei pictori ca Dali sau Magritte care îmbinau perspectiva suprarealistă cu o minuție tehnică realistă: "mi-e foame ronțăi arbori mi-e sete beau dîmbovița mi-e frig mă-nvelesc cu surîsul monei-lisa/ mi-e somn dorm în sexul stelei polare din antecamera sînului tău roșu cu sfîrcuri albe hiperhalucinante/ însămînțez versurile în pămînt de fier ca pe brazii de fier sap adică groapa adîncă și largă cu
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
se îndreptă spre closetul din spatele casei, aflat lângă groapa de gunoi. Alunecă în noroi și se lovi de huluba unei căruțe. Miriam-Lieba nu era nicăieri. Se întoarse. Era cu tichia pe cap, numai în halat, iar papucii i se murdăriseră. Frigul îl pătrunse până la oase. Vântul îi zburlea barba. Mergea cu pașii măsurați ai aceluia care știe că nu va găsi ceea ce caută. Șeindl îl aștepta în pragul casei. - Nu-i acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
orășenilor. Oamenii calcă în piciore mizeria care se întinde pe jos, miroase urât, se usucă, se amestecă cu pământul, se ridică în aer devine praf. Bolile căilor respiratorii sunt la ordinea zilei, mai ales când aerul este uscat și este frig. Este ușor de înțeles de ce oamenii scuipa flegme scârboase, care se amestecă cu ce este pe jos, se usucă și iar intra în circuitul « natural » al prafului și mizeriei. Chiar și în cartierele noi ale elitei bucureștene (incluzând cunoscutul și
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
istorică. Scrise impecabil stilistic, foarte multe scene absurde ar merita enumerate aici. Iată doar imaginea mamei după ore de stat la coadă: îMama se întorcea acasă cu ceva, ca o lupoaică cu vânatul prins cu greu, cu paltonul mirosind a frig, mâinile înghețate, obosită, dar fericită. Avusese doar succes la vânat. Sezonul era propice, zilele următoare avea să vâneze din nou. De dimineața până seara. Fără oprire, până la epuizare.î Cea mai eseistică secvență îi aparține lui Ioan Stanomir. Atent supravegheat
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
iese vreun troian și-aude că-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa de înghesuiți, că n-au nevoie de pătură. Problema-i cu micțiunile. Au stat înăuntru toată ziua și noaptea dinainte și, pe ascuns și incapabili să se mai abțină, unii hotărăsc să urineze prin colțuri. Dar
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]