623 matches
-
solistul formației, în aplauzele asistenței, tineri în marea lor majoritate, care cer bis după bis, dansând în cerc pe ritmul plin de viață al formației care face zgomot cât trei fanfare de regiment. Gulaș la ceaun, mămăligă, sarmale, murături, pește fript, iarăși sarmale, vin direct din bute de stejar, parcă cineva toarnă o scenă dintr-un film ce are ca temă Hanul Ancuței al lui Sadoveanu. O altă barieră, olfactivă și vizuală de data aceasta. Aromă de ceafă la grătar contra
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Suceava, nimeni nu a răbdat de foame ! Nu am văzut niciodată atât de multe pachete împărțite pelerinilor ca acolo !”. Toți îmi dau dreptate, râzând. Sarcina mea este să port pachetele de polistiren alb, model „catering”, conținând o bucată de pește fript, trei sarmale vegetale (de post) și o bucată de cozonac. Totul supraambalat într-o pungă de plastic albastru-gri, cu un Moș Crăciun imprimat pe ea. Moș Crăciunul avea mâinile împreunate deasu pra capului, parcă ar fi dansat cazacioc. Atmosfera este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mare de alimente sunt utilizate ca ofrandă (se dau „de pomană”) - din bulgaroslavonă, pomienu/pomanu, „amintire”, „aducere aminte”. Un inventar rapid ar fi următorul, de la cele mai complexe spre cele mai simple : sarmale, supă caldă, pilaf, mâncare de cartofi, pește fript sau prăjit, friptură de pui, mici (o singură dată am văzut așa ceva), cozonac, prăjituri diverse, covrigi, biscuiți cu cremă de tip „Eugenia” (moștenire memo rială a perioadei comuniste ?), înghețată (rar). În ceea ce privește lichi dele, ar fi vorba de vin și țuică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să se facă fotografii spre sfânta vilă, se puteau observa cu ochiul liber unele personaje neidentificabile. Dar să revin la plaja noastră, a muritorilor de rând. În fiecare zi apăreau pe plaje, spre ora prânzului, diferite bunătăți ca mititei, cârnați fripți, crenvurști, bere, citro și siropul înghețat denumit pompos înghețată. Se puteau obține unele dintre acestea cu o coadă destul de redusă, doar de 10-15 minute, fiindcă apărând aproape simultan, oamenii se împărțeau pe la tarabe. Dar tot așa cum apăreau, dispăreau cam tot
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de pământ, căci atunci nu se știa ce fericire îi așteaptă pe țărani și fiecare visa să aibă cât mai mult pământ. Pentru noi, copiii, cea mai mare bucurie era să mergem la târguri, unde ne îmbăta mirosul de cârnat fript, care ziceam noi că e mai bun decât cel de acasă și unde părinții ne cumpărau tot felul de turte dulci, care numai la târguri se găseau. Dar vitele pe acea vreme nu erau hrănite cu coceni tocați și iarna
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dumireau cum poți trăi pe o minge și să pleci în orice direcție la deal. Gura lumii este slobodă și a auzit învățătorul. Gîndeam că de acum sigur o să mă ridice. Ia spune, mă, cum este pămîntul? Rotund, răspund ca fript. Cum este rotund? ?!! Spune, mă, căposule, cum adică este rotund? Ca o minge. Da, așa este, dar tu ce spui prin sat? Că-i rotund. Învățătorul renunță și se mulțumește să-mi așeze frumos urechile. Numai că, în ciuda strădaniilor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
După vreo două ore, cît timp somnul adevărat a tot tras la ei, Victor se trezește și observă că la mulineta lui parcă mișcă ceva. Apoi mișcarea nu mai era o părere ci o săltare vioaie a clopoțelului. Sare ca fript și aleargă spre mulinetă strigînd: Mișcă băi, mișcă băi fraților! Somnoroșii săi frați sar ca fripți și apucă să fugă buimaci în altă direcție, dar Victor nu degeaba era profesor universitar. Era singurul care alerga în direcția bună. Trage bățos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și observă că la mulineta lui parcă mișcă ceva. Apoi mișcarea nu mai era o părere ci o săltare vioaie a clopoțelului. Sare ca fript și aleargă spre mulinetă strigînd: Mișcă băi, mișcă băi fraților! Somnoroșii săi frați sar ca fripți și apucă să fugă buimaci în altă direcție, dar Victor nu degeaba era profesor universitar. Era singurul care alerga în direcția bună. Trage bățos firul și mulinează. Apoi mulinează și iar trage bățos. Apoi le face pe amîndouă în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca ale noastre, în Havana. Nu mă prosti. Havana este oraș, oraș ca ale noastre. Păi acolo stau. Deci au orașe și au și junglă. Cam așa. Ăia goi sînt în junglă. În junglă se mănîncă oameni! Cum?! sar ca fripți. Sînt canibali rău de tot. Se halesc făcuți la proțap. Unde asta? În junglă. Dar jungla unde este? Nu-i junglă în Cuba. Numai în capul lui moș Tudor este. Vă bateți joc de noi, țipă moș Tudor. Cam da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vin pe locul unde a fost și de unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca fript, mutînd sticla cu cîțiva centimetri mai hăis. Amicul se întinde greoi, apucă sticla cu vin, își umple paharul și face exact ca mine, adică n-o mai așează la mijloc. Mă irit și mai mult și devin malițios: Adică, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așa nu l-am văzut niciodată. Mă abordează oarecum vesel și puțin cam malițios. Gata, ți-ai ales favoritul? Da, răspund cu arțag. Nu iese. Al meu iese sigur. Cine ? întreb puțin panicat. Ăla acuzat de hoții. De ce ? sar ca fript. Mie îmi plac hoții. Și eu mai ciordesc dacă se poate. Mă gîndesc la ăla, hoțul, și constat că ar avea chiar și el ceva șanse de izbîndă. Părul mi se zburlește și încet, încet, un soi de panică mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu niște dinți de rechin. Scoate capul din apă și glăsuiește: Hai veniți la tata, aici, să vedem care pe care... Eram tare amărît și ciudos pe familia Covalciuc. Am pierdut peștele vieții mele din cauza... Telefonul mă trezește, sar ca fript și aud: Sîntem la poartă. Ciudos încă, trezit pe jumătate, răspund în răspăr: Nu mă mai duc... ăăăă... adică vin imediat. Mi s-a părut o fățărnicie să mă pupe musiu Covalciuc și, culmea, o face și feciorul lui, ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rădăuți, uneori chiar mă pierdeam cu privirea la câte o mașină ce scotea în urma ei un praf gros - pe atunci reprezenta un mare eveniment vederea unei mașini - eu retrăgându-mă într-un târziu la spuza focului de unde scoteam câțiva cartofi fripți pe care-i înfulecam cu nesaț. Tata era și un bun croitor de berneveci, un fel de ițari confecționați din suman de lână, foarte căutați în timp de iarnă la țară, cât și al renumitelor opinci cu nojițe și gurgui
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
de mulțimea peștilor). 2. Din pricina acestui semn, Sfântul Ioan L-a cunoscut și i-a zis Sfântului Petru: („Domnul este!”), iar acela, aruncându-se în mare, a venit la Cristos. 3. Le-a dat să mănânce o bucată de pește fript și un fagure de miere 1 și i-a încredințat Sfântului Petru oile, spunându-i: („Paște oile mele!”), după ce mai înainte l-a cercetat de trei ori despre iubire. 307. DESPRE A NOUA APARIȚIE. MT. 28,16-20. 1. Primul. Ucenicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar fi fost niciodată nimic. Întâmplându-se să o întâlnesc, după aceea, mă și miram cum de a putut ea să însemne ceva pentru mine. Această totală dispariție până și a cadavrului unui sentiment care ți-a făcut destule zile fripte, care te-a pus - și te-a ținut - pe jar reprezintă cel mai sigur indiciu al inautenticității lui. Sentimentele inautentice nu sunt slabe, superficiale, cum se crede de obicei; ele sunt trecătoare și nu lasă urme. Dispar de tot, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cârciumă, adevărate dinastii de mari negustori, precum fură Tarpo, Duro și Dodani. Am fost și eu o dată invitatul lor la petrecerea de fiecare an a alba nezilor În pădurea Bănesii, În ajunul zilei Sfinților Împărați Constantin și Elena, cu miei fripți, cu brânză nouă, ridichi și ceapă verde, amintind traiul lor păstoresc de acasă, al boboștarilor, și cu tot ce aveau mai de lauda pivnițelor lor. Numai la asemenea petreceri și prin familii mai vorbeau Încă limba lor de veche obârșie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să râdă niciodată, că această femeie fără feminitate și În rochii totdeauna mohorâte - cine putea bănui imensa prefăcătorie ce zăcea În adâncurile infernale ale acestei lăbărțate, care, după masa vegetariană a doctorului, plecat repede la treabă, scotea de la pivniță mieii fripți, plăcintele și vinațurile ca să chefuiască la aceeași masă cu amanții ei, vizi tiul de la caretă și olteanul de pe stradă? Cerul n-a lăsat-o să moară cu una, cu două! După ce a vân dut pe nimic casele cu multe acareturi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ai tras pe sfoară! Dar Bogdan-Pitești - care cu banii nemților cumpărase tablouri plătite galantonește lui Luchian, Pătrașcu, Ressu, Iser, sau Îi cheltuise În ospățuri princiare, sau trimisese lui Ale xandru Macedonski, poet famelic, Împovărat cu o casă de copii, curcani fripți plini cu napoleoni de aur! - [replică]: — V-am mâncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați Închipuit dumneavoastră că un trădător de țară ca mine s-ar fi putut să nu fie dublat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
binecuvântarea părintească; Însă șireata de maică-sa, Rebeca, avu pentru asta grijă să-i pregătească lui bărbatu-său, bătrân și orb cum era, nu o fiertură sau iahnie de linte, de care se vede că era sătul, ci un vânat fript, după care se prăpădea și pe care i-l puse dinainte Iacob Îmbrăcat În hai nele lui Esau și având mâinile și gâtul acoperit cu o piele de capră. și astfel Isac, mâncând vânatul fript, mirosind hainele lui Esau de pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era sătul, ci un vânat fript, după care se prăpădea și pe care i-l puse dinainte Iacob Îmbrăcat În hai nele lui Esau și având mâinile și gâtul acoperit cu o piele de capră. și astfel Isac, mâncând vânatul fript, mirosind hainele lui Esau de pe Iacob și pipăind pielea de capră de pe mâinile acestuia, ce le credea că sunt ale lui Esau, care era păros la trup „ca un cojoc“, fu Înșelat și dădu binecuvântarea lui Iacob, făcân du-l
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Însetate, la popasuri și Întâlniri cu oamenii pline de Învățăminte, prin sate și cârciumi calice, cu covrigei pă tați de muște În fereastră și cu vin oțețit; sau prin târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de usturoi și mămăliguță, udați cu vin profir „de la mama lui“, adică din via de din dosul casei. Ba nimerind uneori să stai de vorbă, pe margini singuratice de ape reci și repezi de munte, cu Însuși Dumne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pus jos, munteanca. O fi ajuns tărășenia la urechile Măritei? se întreabă Negrilă, ros de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii încornorate: îți face zile fripte de-ți vine să te atârni de grindă. A scăpat careva netârnosit? se spovedește Negrilă. A mea, odată, când m-o aflat, era să-mi scoată ochii. Bine că nu ți-a tăiat-o în somn, îl batjocorește Alexa. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se așternu În Încăpere. Adelheid Își roti ochii și, la lumina slabă a făcliei, văzu un pat așezat Într-o firidă. Pe doi căpriori o scândură lată alcătuia masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Du cele căzuse desigur În capcană. Era Înconjurat de dușmani, căci, nu mai Încăpea nici o Îndoială, i se Întinsese o cursă. Înălțimea Sa nu bănuia nimic, așa că zâmbi și răspunse: „știi, domnule Siegebert, că ai dreptate? O halcă de mistreț friptă În grabă pe cărbuni aprinși și o cană de vin este tocmai ce ni se cuvine acum. Timp avem destul!“ Conrad murmură: „Deci Siegebert e veriga cea mai de sus din lanțul trădării. Cel care stă alături de fratele meu... Siegebert
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
puteam ieși și eu să privesc toată operațiunea, căci la tăiere nu aveam voie (prea guița și se văita bietul porc, Gheorghiță, cum îi spuneam noi). Mie îmi plăcea să ciupesc pe ici, pe colo: ba o bucățică de ureche friptă, ba oleacă de șoric de pe picior, până mă vedea mama și mă certa: De ce n-ai răbdare, ca noi toți? Îndată vom servi o friptură bună și vom face pomana porcului. Nu mă săturam să privesc măcelarul, care împreună cu tata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]