851 matches
-
numaidecât filiera românească a unor Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Bob Dylan & Co., accentuînd „angajarea în problemele timpului” și amendând „impresia greșită a unora”, cum că „acești poeți [ai Cenaclului de Luni] sunt frivoli în ironie, superficiali și negativiști”. Prozaismul și fronda caustică, invazia obiectuală într-un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
și pururea și-n vecii vecilor. Indiferent pe cine luăm drept profet, martir, zeu sau semizeu, Marele Arhitect al Universului, Dumnezeul tuturor oamenilor e Unul. Am pornit istoria noastră în sens invers scurgerii timpului, poate și dintr-un imbold de frondă, și iată că izvorul nu-i acolo unde au apărut Constituția lui Anderson sau ritualurile după care funcționează azi francmasoneria indiferent de ritul pe care îl practică, venind aparent în contradicție cu religia oficială. Perceval, eroul lui Chrétien de Troyes
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simpatică, demersul său fundamental orientat spre cunoaștere și autocunoaștere se înscrie vădit într-un simbolism esoteric; esoteric în spiritul elinului esoterikos: abscons, destinat unui grup de adepti. Consecvent cu sine, programat pe altitudini și practicând o dialectică a contrariilor între frondă și detașare poetul iesean de un constant rafinament e un creator original, puternic diferențiat, meritând toată atenția. Astre și Neuroni, Convorbiri literare, 2005. 413 Vechiul Testament, 4 Regi, 23:11 414 Furtuna ridică aburii apelor pe cer prin care pasărea Hac
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
conștientă de impunerea normei civilizatoare și tribul, cu preotul și șeful său de trib. Atunci când un înalt funcționar al statului, care conduce aparatul administrativ dintr-un județ refuză să se urce în mașina poliției, el nu face acest gest din frondă sau din dorința de a se da în spectacol. Se întâmplă așa pentru că i se pare incredibil că poate fi arestat. Ce trib de pe planeta Pământ și-a arestat preotul său, inițiat în toate tainele lumești și dumnezeiești? Omul despre
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Curată noapte). Chiar „nava vieții” s-a frânt și perspectivele sunt sumbre: „Nu-mi zâmbește de departe nici un far”. Concluzie derutantă, viața pare o moară a diavolului: „Și oamenii tot pier,/ Și moara tot macină.” Poza e aici împletită cu fronda și revolta, în accente energice. „Boierul român” nu a văzut „nicicând” sclavii din jur, „copii de moți pe străzile din Cluj” cerșesc de la „domni cu monoclu și doamne vopsite”, trec femei în „zdrențe negre, zdrențe hâde”, căci „nu e lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
o întîmplare așa cum s-a petrecut, și occasionnels, care oferă informații militare sau politice, publicate adesea pentru propagandă. Editarea acestora din urmă a cunoscut în Franța trei perioade de vîrf: cea a Ligii, minoratul lui Ludovic al XIII-lea și Fronda (mazarinadele). Ideea de a oferi informații într-un mod regulat s-a dezvoltat în jurul anului 1600, perioadă în care se organiza poșta, care permitea primirea și difuzarea regulată a veștilor. Primele culegeri par a se fi născut în Germania. Între
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
conformism vulgar. Cei dornici de afirmare facilă vor recurge la altceva provocator. Bineînțeles însă că, din multiple rațiuni, modele nu se înlocuiesc la fel de repede în toate domeniile, și nu toți indivizii sunt dispuși să le accepte. Dimpotrivă, unii rezistă ca frondă la capriciile modei (vezi, pe larg, Tîrhaș, 2003a). Teoriile mai semnificative care încearcă să descrie și să explice comportamentele colective sunt: 1) Teoria contagiunii emoționale mizează pe faptul că indivizii, în cadrul manifestărilor de masă, își pierd „uzul rațiunii” și simțul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
eliptic, obiectele și fazele unui furt sau ale unei acțiuni ilegale, ferite de indiscrețiile cercetărilor polițienești), argoul are și o altă ipostază, cea de limbaj pur expresiv, folosit din dorința de individualizare a unui grup față de altele, din spirit de frondă, de amuzament sau de manifestare a libertății de spirit, utilizat cu precădere de tineri. Din această perspectivă, argoul contribuie la înnoirea limbii comune. Cuvinte precum fraier sau șmecher au intrat deja în limba obișnuită, deși în studiile publicate prin anii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dreptul de asociere sindicală, la repartiția veniturilor, la tipurile de parteneriate și la deplasarea în afara localităților și chiar a granițelor. Timpul liber În închisoare timpul liber este un timp al recuperării sinelui, al reconstruirii imaginii de sine și a demnității. "Fronda calculată, luciditatea modestă, revolta prudentă, toleranța amuzată, rezistența însingurată toate acestea sînt modalități de construire a personalității carcerale, de salvare a unui minimum de libertate și demnitate, de reabilitare de sine și restaurare identitară."226 Timpul liber depinde mai mult
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cum» mai poate fi mai frumos”), sentimentul declinului general. Declin al rostirii poetice inclusiv (un poem se intitulează simptomatic Amurg literar) și încercare de revigorare a poeticității printr-o turnură anticalofilă, care - încă de pe acum - nu este pur exercițiu de frondă, ci presupune, structural, o anume viziune: regalul soare îi pare „putrefact și cețos”, carnea roșie a cireșelor este răstălmăcită simbolic, sugerându-i hemoptizia adolescenților tuberculoși etc. Placheta, nepublicată, din 1943 și volumul Libertatea... pun mai insistent și mai marcat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care îi va întovărăși mai toate ipostazele insurgențelor: demascare, dezvăluire ironică / autoironică, dar și restituire a unui lirism proaspăt, epurat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
la „veac[ul] stupid al tuturor elanurilor grave și puerile”, în care nici un „romantism” (titlul unui poem) nu mai e posibil sau apare, de fapt, răsturnat. Că poemele din Libertatea de a trage cu pușca nu se rezumă la pura frondă, ci sunt semnul unei resurecții lirice o dovedește revenirea la certitudinile simple și stenice, mărturisită în ultimul poem al volumului. După 1946, urmează un hiat de aproape două decenii până la volumul următor. În răstimp, poetul este vizitat chiar de gândul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
accentuat și de statutul său de pensionar al Uniunii Scriitorilor. În 1979 i s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București. G. a refuzat orice înregimentare și subordonare, și nu numai din motive de boemă artistică sau juvenil spirit de frondă. Opțiunea sa pentru o existență liberă reprezintă un act de protest față de regimul totalitar, tot așa cum opera lui poetică - îndeosebi cea din primii zece-cincisprezece ani de după război -, în bună măsură „autobiografică”, se constituie în replică nonconcesivă la vicisitudinile vremurilor. Figura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
zi înainte, ministrul de externe român Dimitrie Ghica prezenta în fața Consiliului de Miniștri modul prin care s-a 16 Ibidem, p. 125. 17 Ibidem , p. 126. 18 Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei . Amintiri din Țara pierdută,Alba - Iulia ,Editura Fronde ,1994 , p. 69. 15 12 ajuns la negocierile cu Uniunea Sovietică în această problemă. Astfel, Ghica sublinia faptul că în urma insistențelor din partea Franței și a Poloniei pentru încheierea acestui tratat, pentru a evita izolarea, România a fost nevoită să accepte
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
diplomației românești. Nicolae Titulescu, (coord. Aurel Dumaă, București, Editura Politică, 1982. 93 83 10. Sima Horia, De ce trebuia să plece Titulescu, în Pro și Contra Titulescu.... 11. Sturdza Mihail, România și sfârșitul Europei. Amintiri din Țara pierdută, Alba - Iulia, Editura Fronde, 1994. 12. Tătărăscu Gheorghe, Mărturii pentru istorie, (editor Sanda Tătărascu - Negropontesă, București, Editura Enciclopedică, 1996. Lucrări generale: 1. Chiper Ioan, România și Germania nazistă. Relațiile româno-germane între comandamente politice și interese economice (ianuarie 1933 martie 1938Ă, București, Editura Elion, 2000
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
a stîrnit interesul pentru a aborda un asemenea subiect a fost evoluția unei părți a literaturii occidentale, În special a prozei și dramaturgiei, spre un stil pe care-l numește eliptic, Întrebîndu-se dacă a recurge la el este doar o frondă și o Încercare de subminare a codului retoric anterior sau este deja o Întemeiere a unui nou cod retoric. Observațiile pe care le face asupra stilului eliptic, chiar dacă, În analizele pe care le face, nu amintește În niciun fel de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o persoană despre care istoria nu menționează prea multe: valetul său credincios, La Porte, care l-a slujit neobosit aproape douăzeci de ani. Mai târziu, La Porte a intrat în conflict cu Mazarin și a fost concediat. Maturizare înainte de vreme. Fronda Liniștea copilăriei lui Ludovic a fost spulberată o dată cu izbucnirea Frondei. Numele care definește cele două scurte revolte populare din Franța își are originea într-un joc practicat 27 Roland Mousnier, The Institutions of France Under the Absolute Monarch 1598-1789, University
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
său credincios, La Porte, care l-a slujit neobosit aproape douăzeci de ani. Mai târziu, La Porte a intrat în conflict cu Mazarin și a fost concediat. Maturizare înainte de vreme. Fronda Liniștea copilăriei lui Ludovic a fost spulberată o dată cu izbucnirea Frondei. Numele care definește cele două scurte revolte populare din Franța își are originea într-un joc practicat 27 Roland Mousnier, The Institutions of France Under the Absolute Monarch 1598-1789, University of Chicago Press, Chicago, passim 36 de copii francezi ai
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
oamenii legii, și care apoi fugeau pentru a nu fi pedepsiți. Asemeni jocului copiilor, primii protestatari și-au manifestat nemulțumirea aruncând cu pietre în geamurile nobilimii, fugind apoi de la locul faptei. Au existat două mișcări populare: prima poartă numele de Fronda Parlamentului, iar cea de-a doua se numește Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
fi pedepsiți. Asemeni jocului copiilor, primii protestatari și-au manifestat nemulțumirea aruncând cu pietre în geamurile nobilimii, fugind apoi de la locul faptei. Au existat două mișcări populare: prima poartă numele de Fronda Parlamentului, iar cea de-a doua se numește Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Asemeni jocului copiilor, primii protestatari și-au manifestat nemulțumirea aruncând cu pietre în geamurile nobilimii, fugind apoi de la locul faptei. Au existat două mișcări populare: prima poartă numele de Fronda Parlamentului, iar cea de-a doua se numește Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
al XIV lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când Ana de Austria și Cardinalul Mazarin au introdus în parlament o nouă propunere de a strânge bani pentru finanțarea refacerii economiei franceze, afectată de Războiul de Treizeci de Ani. Planul propus de cei doi cerea oficialilor guvernamentali
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Ana de Austria, Cardinalul Mazarin și întreaga curte regală au părăsit în secret Parisul, în timp ce armata ocupa orașul. În martie 1649 s-a finalizat semnarea unui acord între parlament și casa regală, care limita impunerea de noi taxe. A doua frondă, cea a prinților, a început pe fondul unui conflict deschis dintre Louis al II lea de Burbon, Prinț de Condé și Cardinalul Mazarin. Un general de excepție, prințul de Condé, a contribuit din plin în timpul războiul, iar apoi, la întoarcerea
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
de primul ministru, pe atât de mare era simpatia acestora pentru Ludovic al XIV lea. Mulți dintre protestatari își exprimau teama că Ana l-ar putea răpi pe rege și ar fugi cu acesta în Spania. Din acest motiv, pe parcursul Frondei, regina a fost nevoită să-l arate mulțimii dezlănțuite pe băiat. Este adevărat că regina părăsise capitala de două ori, împreună cu copiii, din cauza protestatarilor ce nu mai puteau fi controlați, însă de fiecare dată a revenit în oraș. Un episod
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
relatărilor, a treia oară, în februarie 1651, când au început să circule din nou o serie de zvonuri privind o eventuală fugă a regelui, palatul regal a fost înconjurat, iar la presiunile mulțimii regina a trebuit să permită sutelor de fronde-uri să intre în dormitorul lui Ludovic al XIV-lea și să-l privească - în timp ce acesta se prefăcea că doarme - pentru a 41 se convinge că este în Paris. Umilința prin care a trecut nu a fost uitată prea curând
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]