635 matches
-
Iulian Grozescu, primul gazetar profesionist bănățean, un posibil prieten al lui Eminescu, precum și blazonul ducesei de San Marco, comloșeana, soție a unui duce italian, cea care, cu puteri materiale de referință, a fost mentor al vieții culturale, veghează cu cinste frontispiciul publicației „Suflet nou”, devenită de-acum parte integrantă a prestigiului comunei și indubitabil ceea ce profesorul Galetaru numea un „veritabil centru de presă al Banatului și de ce nu, al întregului vest de țară”. Evenimente Paginile publicației au reflectat de-a lungul
Agenda2005-51-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284525_a_285854]
-
de la rosa, ci de la ros, rouă. Într-un manuscris al său vorbește de un secret ce trebuie păstrat până ce vor veni timpurile și zice: „Pentru ca mărgăritarele să nu fie azvârlite la porci“. Și știți unde apare acest citat evanghelic? Pe frontispiciul Nupțiilor Chimice. Și părintele Marin Mersenne, denunțându-l pe rozacruceanul Fludd, zice că-i de aceeași teapă cu acel atheus magnus care e Postel. Pe de altă parte, se pare că Dee și Postel s-au Întâlnit În 1550, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
voastre la porci. (Kamal Jumblatt, Interviu În Le jour, 31.03.1967) Arcana publicata vilescunt: et gratiam prophanata amittunt. Ergo: ne margaritas obijce porcis, seu asino substerne rosas. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassbourg, Zetzner, 1616, frontispiciu) Și, pe de altă parte, unde să găsești pe cineva care să știe să aștepte pe piatră timp de șase secole și care pe piatră ar fi și așteptat? Desigur, Alamuth căzuse până la urmă sub presiunea mongolă, dar secta ismaeliților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Iașul, dar tot pământul sfâșiat al țării, cu toate durerile de pe el, rămâneau în urma mea, departe, tot mai departe de mine. Și iată curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în principalele sale elemente desigur; nu lipsește decât tăblia de pe frontispiciul ei, cu inscripția pe care n-am uitat-o: "Pensionnat de jeunes garçons, Amédée Weitzecker". Și grădina, cu troienele de frunze putrede, pustie și tristă, dar în umeda țărână a căreia a căreia se pregătește, ca și atunci, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
făcută inalterabila frumusețe a vechei capitale, cuvintele aceste iau în cugetul meu valoarea unei solemne și pioase mărturii de credință... NOTE pentru explicațiunea imaginilor cuprinse în acest volum Pag. 3. Bolta de intrare a turnului din fața bisericii Bărboi. Aleasă ca frontispiciu al acestei cărți, ea ar forma intrarea imaginară în Orașul amintirilor și umbrelor pe care paginile următoare îl evocă. (Foto-Regal, Iași) Pag. 15. Dealul Cetățuei, cu delicata siluetă a bisericii. Vedere luată dincolo de raza orașului. (Foto-Regal, Iași) Pag. 17. Mitropolia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la Miroslava. (Foto-Regal) Pag. 44. "Puritatea și calmul copilăriei le regăsesc în orele de reverie..." Pag. 45. A. Weitzecker. Pag. 46. "Stăteam cu obrajii lipiți de fragedul obraz al pernei..." Pag. 47. Strada Ștefan cel Mare. Pag. 50. Teatrul Național: frontispiciul și peristilul. Pag. 52. Teatrul-Circ Sidoli. Fațada în fața intrărei principale. (Foto-Regal) Pag. 54. Casele Jokey-Club. Detaliu ornamental. (Foto-Regal) Pag. 55. A. C. Cuza. Fotografie din anul 1898. Pag. 56. I. L. Caragiale și P. Missir. (După o veche fotografie din Berlin, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
an Out-of-the-Way Place, Princeton University Press, Princeton, 1993, pp. xiii, 28, 41. Ibid., pp. 48, 93. Îmi amintesc că am văzut astfel de localități În provinciile Tarlac și Pangasinan din Filipine. Pe fiecare casă erau trecute cu litere mari, pe frontispiciu, numele și vârsta fiecărui membru al familiei care Înnopta acolo, ceea ce permitea forțelor de securitate ca, În timpul controalelor nocturne, să identifice mai ușor orice vizitator neautorizat. O dată tăiată, trestia de zahăr trebuie zdrobită imediat, pentru a se evita pierderile datorate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
reușit să ia Tetraevanghelul. Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei l-a răscumpărat de la Kemeny și astfel, o asemenea comoară artistică a rămas în țară, Tetraevanghelul este o operă de artă deosebită, prin miniaturile care îi reprezintă pe cei patru evangheliști, prin frontispiciile care însoțesc unele pagini și chiar prin forma elegantă a literelor. Dar, ceea ce îl face de neprețuit, este portretul lui Ștefan cel Mare, primul în ordine cronologică, dar și cel mai veridic, mai aproape de realitate. Astfel, îl putem admira pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care aleg între trei posibilități este precară, credința le este falsă și, în acest caz, Marele-Duh se bucură..." Această concluzie era motivată de faptul că la intrarea în Labirint, care coincidea și cu ieșirea din el, Cristea observase, săpată pe frontispiciu, inscripția: "Alege între trei și te vei rătăci". În timp ce-și contempla în inițiatica hălăduire prin Labirint niște viziuni ale propriei copilării, Dimitrie Cristea este prevenit că "cine gustă peste măsură din aromele trecutului alunecă în nebunie". Vai, cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
seriozitate exemplare, dovedind grijă deosebită pe care o acordă Academia Română acestei instituții. În plenul Academiei Române s-a prezentat, discutat și aprobat proiectul arhitectului Petre Antonescu, după care avea să se ridice - „prin cheltuiala Băncii Naționale a României” - construcția actuala din Valle Giulia, pe frontispiciul căreia stă scris Populus daco-romanus hanc ședem în Urbe Aeterna litteris et artibus faciendam curavit și la a cărei inaugurare a participat o delegație a Academiei Române condusă de Dimitrie Gusti (în toamna anului 1932). În doar cinci ani, Vasile Pârvan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
raft din lemn de stejar, În parte pe masa de scris sau Îngrămădite pe jos, asemenea unor turnulețe de Înțelepciune. De cum trecu pragul, Dante se repezi să le examineze, cuprins de o poftă de neînvins. Trecu repede În revistă câteva frontispicii, Însă mai apoi puse la loc brusc ultimul volum pe care pusese mâna. Se Întoarse către Însoțitorul său cu câteva cuvinte de scuze, roșind. Să cotrobăi printre cărțile unui om nu era oare ca și cum i-ai fi cotrobăit prin suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
EminescuOpIX 495} acestor aleie artificiale erau așezate lampioane mari și mici pentru luminație. La mijlocul drumului, considerat din sat până la mănăstire, se înălța un impozant arc de triumf, construit din crengi de brad și decorat cu o mulțime de flamuri. Pe frontispiciul arcului se cetea cuvintele: Memoriei lui Ștefan cel Mare, mântuitorul neamului. De partea dreaptă a acestui arc, pe un plai ce nu se rădică mult peste nivela drumului, era situat colosalul portic, o construcție într-adevăr minunată, încăpătoare de 1500
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
umane. Mi-am declarat crezul. Mă reașez. Suspin - mi-e teamă că de fericire. Aprind un trabuc Murad și trec mai departe, sper, la alte lucruri. Acum un comentariu scurt - dacă o să pot - despre subtitlul O prezentare, cocoțat sus, lângă frontispiciu. Personajul central al acestor pagini, cel puțin în acele intervale de luciditate în care pot să mă domin pe mine însumi și să stau jos, oarecum liniștit, va fi răposatul meu frate mai mare, Seymour Glass, care (cred că prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Aceste hedoniste locuri de meditație sunt cunoscute sub numele de „oalele cu aburi“ sau, pur și simplu, „la aburi“. Cu aceasta se încheie descrierea mea asupra exterioarelor Institutului. Trec acum la interioare. Pe o ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia te întâmpină inscripția, în stil de mozaic roman, Natando Virtus, pătrunzi în prima zonă publică: promenada. Aceasta e de fapt o sală cam neîngrijită, zugrăvită într-un verde posomorât și mobilată cu măsuțe și scaune pentru consumul unor aperitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care s-a scris în ziarele naționale, s-a renunțat la acest obicei. În partea stingă a promenadei se deschide o ușă care duce într-o încăpere ciudată și spațioasă, octogonală, numită „Baptisteriul“. Această cameră camuflează prin coloane pseudoclasice și frontispicii marea „sală a mașinilor“ sau „a motoarelor“, ca să folosim denumirea tradițională a instalațiilor. Mașinile, acum desigur modernizate, au constituit mândria unui binecunoscut inginer din secolul al XIX-lea și, pe atunci, uriașa hală subterană care le adăpostește putea fi vizitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să pari nevinovat. E adevărat, ai să reușești... ai și reușit să pari tuturor un simplu musafir. Mâine vei pleca din comuna aceasta amărâtă în capitala județului, între oamenii tăi distinși și în tribunalul cu boltă și stema județului pe frontispiciu, ridicată înainte de începutul veacului, dispunând de destinele oamenilor, voi care faceți dreptatea. Ești obișnuit să te joci cu destinele. Întorsei capul, nu mai suportam fixitatea acelei priviri; diagonala dintre noi părea să se fi scurtat, se uita la mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Înseamnă că am văzut-o În altă parte. Pablo rămase un timp cu privirea fixată undeva pe pagina de ziar, poate chiar pe cele două portrete, ale victimei și asasinului prezumtiv, puse În mod sugestiv unul lîngă altul, imediat sub frontispiciu. — Ceva e În neregulă aici. Nu puteai s-o vezi În altă parte, fiindcă n-ai ieșit din casă. Poate că doar am visat. — Ce spui dumneata mă face să simt un fel de amețeală, parcă mi-ar fi capul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
implică nu numai o competență specială, dublată de talent, dar și un exercițiu al răbdării, după cum ne previne autorul de la început: „Asemenea șlefuitorului de diamante, educatorul modelează cu migală și măiestrie multiplele fațete ale personalității copilului". Așezată ca moto pe frontispiciul cărții, această reflecție indică un credo pedagogic, o confesiune memorabilă, la capătul unei cariere ce se continuă sui generis pe calea scrisului. Nu e un surogat, ci o altă formă, complementară, a discursului paideic. Alexandru Zub
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
martie 1944 având ca director pe Titu Cureleanu, prim-redactor pe N. N. Crețu, iar administrator pe Victor Ionescu; de la numărul 53/1942 până la numărul 86-87/1943 director este I. Simionescu, iar de la numărul 1/1944 singurul nume ce apare pe frontispiciu este al prim-redactorului Al. Cerna-Rădulescu. În articolul-program Rosturile acestei publicații, se declară adeziunea la doctrina naționalistă „pe linia continuității și în spiritul ilustrat de Bălcescu, Kogălniceanu, Eminescu, A.C. Cuza, Octavian Goga, Corneliu Codreanu și alții”, arătându-se că revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
revistă română”, „România jună”, „Revista modernă”, „România ilustrată”, „Adevărul”, „Pagini alese”, „Observatorul” (1902-1904), la care a fost redactor, „Viitorul”, „Lumina” (Ploiești, 1904-1905), unde a lucrat ca secretar de redacție, „Revista idealistă”, „Românul literar și politic”, „Depeșa Prahovei” (Ploiești, 1907-1908), pe frontispiciul căreia figurează ca director-proprietar, „Opinii” (1908-1909), „Minerva”, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” (1910- 1916), în redacția căreia a activat, „Presa”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Cuvântul liber”, „Hiena”, „Gândirea”, „Ora”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul”, „Îndreptarea” (1926-1928, 1931-1935), fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
AMICUL LIBERTĂȚII, gazetă politică și literară săptămânală care a apărut la Craiova între 16 și 30 decembrie 1887. Traian Demetrescu pare să fie nu numai prim-redactor, așa cum specifica frontispiciul întâiului număr, ci și unicul redactor al periodicului. El își semna editorialele, reportajele, proza și versurile cu numele întreg sau cu pseudonimele Drac, Longin, Mi-op, Pârjol, Vedeaude. Gazeta apărea, potrivit afirmației redactorului, pentru a permite „talentelor născânde” să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285323_a_286652]
-
, publicație literar-socială apărută la Huși, lunar, în noiembrie 1926 și din august până în noiembrie 1929. Colectivul redacțional nu este menționat. De orientare promarxistă și prosovietică, publicația are în programul ei „promovarea unui curent de idei generoase corespunzător vremii”. Pe frontispiciu figurează în fiecare număr o cugetare de Dostoievski („Cine se teme de ridicol nu iubește adevărul”) și una de I. Al. Brătescu-Voinești („Dacă te-ai hotărât să spui adevărul, pregătește-te de suferință”). Revista publică o singură poezie originală (Prometeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289038_a_290367]
-
Orașele ca spațiu al libertății În perioada Revoluției industriale, statele din Occidentul european erau asaltate de numeroase provocări. Problemele deosebit de dificile generau migrația rural-urban. Încă din perioada consolidării Ligii Hanseatice, orașele erau privite ca spații ale eliberării. De altfel, pe frontispiciul unora dintre orașele membre era înscrisă deviza: „Stadtluft macht frei” („Aerul orașului eliberează omul”). Această sintagmă era derivată direct dintr-un principiu al dreptului medieval care stipula faptul că orice persoană aflată în stare de dependență față de alta devenea liberă
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
lui I. M. Rașcu, iar între 1924 și 1928 a fost redactor literar la cotidianul „Îndreptarea”. A mai colaborat la „Lumină nouă”, „România”, „Universul literar” ș.a. În volum a debutat în 1926, cu Simple fantezii pentru toamnă. Cuvintele înscrise pe frontispiciul „Sărbătorii eroilor” sunt emblematice, cu unele nuanțe, și pentru poezia lui C.: „Viață intensă, clocotitoare, energie, iubire de realitate și de lumină”, după cum versul final din poemul ce dă titlul volumului Preludii în zori (1928) îi definește universul și starea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
în Evul Mediu, pornind aproape de la zero. Prima activitate "semibursieră" s-a desfășurat în orașul Lucques (1111). La acea vreme, Italia de nord era principalul centru comercial european 9. Bazele activității bursiere moderne s-au pus la Anvers (1531). Pe frontispiciul bursei din Anvers se poate citi: "Pentru folosința comercianților din toate țările și de toate limbile". Primele mărfuri dematerializate tranzacționate au fost înscrisurile comerciale. Prima societate pe acțiuni cu capitalizare importantă, a fost Societatea Indiilor Orientale. Acțiunile ei s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]