371 matches
-
ceea ce este indiciul originii sale asiatice. Maxilarul este în mod plăcut ortognatic, în contrast cu maxilarele proeminente ale craniilor de negrii, ilustrate în Rasele indigene ale pământului, scrisă de Nott și Gliddon. Acest volum interesant îi este oferit lui Robert să-l frunzărească, în timp ce pastorul notează rezultatele. Se uită la imaginile de statui grecești, apoi la figurile contorsionate, parcă murdare de funingine ale negrilor și simte, așa cum face adesea, că poate răsufla ușurat, că nu seamănă cu nici unele. Ca multe din cărțile pastorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care făcuseră posibilă deschiderea încuietorilor în mai puțin de un minut. Părea imposibil, onorată audiență? Dar asta este treaba iluzionistului: să facă imposibilul posibil. Se opri la intrarea în stația de metrou și cumpără un „New York Times” pe care îl frunzări în timp ce studia trecătorii. Din nou, se părea că nu îl urmărise nimeni. Se grăbi pe scări pentru a prinde trenul. Un artist mai prevăzător ar fi așteptat ceva mai mult pentru a fi sigur că nu era urmărit. Dar Malerick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
majoritatea spațiului era ocupat cu o pianină Kawai pentru copii, de culoarea abanosului. O partitură cu multe adnotări pe margine stătea deschisă pe pianină. Numele „Chrissy” apărea din nou, scris pe coperta partiturii. Malerick avea cunoștințe superficiale de muzică, dar, frunzărind partitura, își dădu seama că piesele păreau destul de dificile. Poate că era un pictor nepriceput, dar era o muziciană destul de talentată, decise el - această Christine Grady, fiica procurorului adjunct al districtului New York, Charles Grady. Omul al cărui apartament era acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
eu cu el sau cu doamna asta din Franța, Laignel-Lavastine XE "Laignel-Lavastine, Alexandra" , care știe puțin românește, se vede, și a citit ce a scris doamna Marta Petreu XE "Petreu, Marta" ? Nu merge așa: fiecare ia de ici-de colo câte ceva, frunzărește un articol și are o idee. Eu am pierdut 17 ani ca să citesc fiecare rând: de ăsta, de ăla... Ce înseamnă exact că Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost antisemit? Dacă eu pot să arăt că în ’31 deja, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
neașteptate, m-a îmbrățișat, ținându-mă pentru un moment, înainte să plece pe coridorul care ducea la biroul ei. M-am uitat după ea, simțindu-mă ridicol de impresionată. Tot ce voiam era să stau jos pe canapea și să frunzăresc paginile revistelor ilustrate și să uit de ceea ce trebuia să fac. Mi-a fost greu să ies pe ușă, să merg pe stradă, să descui dubița și să conduc mai departe. Frumusețea zilei mă moleșise și ea, călduroasă și înmiresmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Oricum nu-mi place să citesc despre nu știu cine că e dezlănțuit în pat și toate astea. E un pic scârbos, nu? Singurul motiv pentru care citesc porcăriile astea este că pasagerii deseori lasă fițuicile cotidiene la bordul avionului. Și le frunzăresc când iau prânzul. Din plictiseală, sincer. Nu mă credeți? Bine, atunci recunosc. Ador revistele de scandal! Sunteți fericiți acum? Mă întreb dacă cineva a fost cu Adam și a spus mai departe. Sper că nu. Până la urmă, de obicei despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Din fericire pentru mine, flutură doar People prin aer, și nu vreo revistă erotică deochiată. Mă scoate din sărite când cineva citește o revistă pe care am cumpărat-o înainte să apuc eu. Amy își face de lucru cu revista, frunzărind-o și comentând la adresa tuturor celebrităților. Ia uite în ce hal e femeia asta. Îmi arată o cântăreață celebră îmbrăcată într-o rochie decoltată și sclipitoare. Dacă aș avea o siluetă ca a ei, mi-aș ține-o bine acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mesaj de mulțumire pentru flori. Nu-mi răspunde, dar probabil lucrează. Repetă o scenă pasională de dragoste cu vreo bombă sexy. Doamne, mereu mă gândesc la ce-i mai rău, nu? Intru în micul magazin de lângă stație, ca să am ce frunzări pe drum. Dacă nu am nimic de citit, o să ajung să mă uit fără să vreau în ochii oamenilor, ceea ce detest. Când vine autobuzul, mă așez pe unul din scaunele alea fără pereche, ca nimeni să nu se așeze lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pericol. Mi-am amintit ziua aceea de august din 1926 când i-am zărit numele pentru prima oară. Era Într-un anunț din 8-Uhr Abendblatt, care vorbea despre „eternul feminin“ Într-o manieră care nu-mi prea dădea pace. Am frunzărit ziarul În mod repetat ca să cântăresc textul care asundea o promisiune tainică. („Poți deveni femeia cu acel ceva În plus! Dora, soră experimentată, dezvăluie feminitatea ascunsă și În tine!“) Oare cuvintele chiar Însemnau ceea ce Încercam eu să cred că Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Fotografia granulată Îmi evocase amintiri. Chiar dacă n-o văzusem pe fata care privea lumea cu ochi Îndrăzneți și blazați În același timp, ca și când ar fi văzut destul, aveam ceva În comun cu ea. După plecarea lui Wickert am Început să frunzăresc printre amintirile comune, printre imaginile colorate țipător, În culori nervoase, după care m-am oprit. Chiar aveam? Ce Împărțisem eu cu Dora, În afară de câteva articole de Îmbrăcăminte și tipuri de comportament? Nu, acum serios. De azi-dimineață de când m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nostru Îi luă ceva timp să găsească o lucrare potrivită, pentru că acum Își plimba degetul de-a lungul rafturilor de pe partea cealaltă. Aproape imediat, se opri la litera R, de unde scoase un volum subțire. Așezându-l În palma deschisă, Îl frunzări oprindu-se de fiecare dată când dădea peste vreo ilustrație. — Aceasta este o carte ieșită din comun. Este scrisă de un poet tânăr care mai târziu a devenit negustor de arme. A fost publicată recent. Manuscrisul a fost găsit printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pare să-și fi notat Întâlnirile și alte chestiuni importante. Interesante informații, deși puțin cam criptice. Până nu demult, prietena dumneavoastră pare să fi dus o viață Încărcată, mai mult ca sigur. Deschise dosarul de pe birou și luă și caietul. Frunzărindu-l aparent la nimereală, mai Întâi de la Început, apoi, de la capăt, citind câteva cuvinte Într-un loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine, „Kr. “ e prescurtarea de la Hotel Kreuzer, desigur. Nu cred că observă oftatul surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Era tunsă neobișnuit de scurt și arăta puțin altfel, dacă pe doamna inspector o interesau impresii de genul ăsta. Mai puțin... Cum să formulez? Mai puțin extravagant, poate. Vreți să spuneți că nu era machiată? Deloc impresionată, Manetti continuă să frunzărească caietul Dorei. Observ aici că În ultimii ani se Întâlnea cu un anumit „AK“. Se pare că iarna trecută Însă, Întâlnirile au Încetat. Dar pe 29 iunie, adică vinerea trecută, a fost vizitată din nou de „AK“ - la „6 după-masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
te ocupi tu. — Dar... Gândindu-se mai bine, Pieplack dădu din umeri și se Îndreptă spre biblioteca mea. După ce le-a examinat conținutul, selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi fost o armată de copii, doar ca să le mănânce de una singură la sfârșitul zilei. Și-l putea de asemenea imagina pe tatăl ei vitreg, Mustafa Kazanci, stând la masa din bucătărie, mestecând În cafeaua Îndoită cu lapte În timp ce frunzărea Arizona Daily Star. După ce absolvise universitatea din Arizona și se căsătorise cu Rose, Mustafa Începuse să lucreze la o companie de minereuri din regiune și, după cât Își putea da seama Armanoush, iubea lumea rocilor și pietrelor mai mult decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
altă Îndatorire religioasă de genul ăsta, nu avea absolut nici o idee despre ce vorbea bunică-sa. Însă voia s-o ajute, să aline chinul bătrânei În orice fel Îi stătea În putere. Așa cu a adus Sfântul Coran și a frunzărit paginile până când a dat peste o asemănare consolatoare Într-unul din versuri: — Uite ce spune. „Când se cheamă la Rugăciune În ziua de vineri, grăbiți-vă la pomenirea lui Allah... apoi, după ce Rugăciunea a fost Împlinită, răspândiți-vă pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
soțul, mătușa Cevriye Își vânduse casa și se alăturase celorlalte fiice care ajunseseră să accepte faptul că trebuiau să trăiască sub același acoperiș. În primele luni petrecute acolo n-a făcut nimic altceva decât să verse lacrimi. Își Începea ziua frunzărind fotografiile fostului ei soț, vorbindu-le, suspinând deasupra fiecăreia, pentru ca la sfârșitul zilei să fie frântă de oboseală de atâta supărare. Ochii Îi erau umflați ca două pungi roșii de atâta plâns, nasul jupuit de atâta suflat - În starea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plimbat de jur Împrejur, uitându-se lung la fiecare piesă de mobilier, ca niște bondari ce adună miere Într-un câmp cu flori sălbatice. Au percheziționat dulapurile, sertarele și fiecare raft al bibliotecii care se Întindea pe toți pereții. Au frunzărit sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă. A dat pe gât ceașcă după ceașcă de cafea ordinară de avion, a ronțăit covrigii anemici care i-au fost serviți, a frunzărit revista gratuită, s-a uitat la Bridget Jones: La Limita Rațiunii, deși mai văzuse filmul Înainte, s-a apucat să pălăvrăgească cu o doamnă În vârstă care stătea lângă ea (mergea la San Francisco ca s-o viziteze pe fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ocup eu. Norman se așeză din nou În fotoliu și conchise: — Or, În situația unui avion scufundat la o adâncime de trei sute de metri nu se pune problema supraviețuitorilor. Așadar, ce caut eu aici? Barnes Îl privi fix. Părea stânjenit. Frunzărea absent dosarele de pe birou. — De fapt, aici nu e vorba de prăbușirea unui avion, doctore Johnson. — Și atunci? — Este vorba de prăbușirea unei nave spațiale. După o scurtă pauză, Norman Încuviință din cap: — Înțeleg... — Nu vă surprinde? — Nu. La drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
crezi toate astea? Chiar crezi că e ceva adevărat? — Eu cred că ăla e adevărat, spuse Beth, arătându-i manualul cu coperte albastre de lângă computer. Norman Îl ridică și-i citi titlul: „Reglementări privind comportarea personalului În timpul operațiunilor militare secrete“. Frunzări paginile pline cu tot soiul de reguli. — În esență, spune că ori Îți ții gura, ori vei petrece o lungă perioadă de timp Într-o Închisoare militară. Fără telefoane, de afară Înăuntru sau invers. Da, Norman, cred că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Împingă nervoasă echipamentul de pe masă, dintr-o nevoie subită de a face ordine. — Păcat că nu avem nici o mostră din meduzele alea, spuse Norman. — Așa e, dar să-ți spun drept, nu știu la ce-ar servi. Se Încruntă și frunzări Încă o dată hârtiile de pe birou. — Norman, constat că aici jos nu gândesc prea limpede. — Cum așa? — Păi, după... ăă... accident, am venit aici să mă uit peste notițe, să-mi ordonez gândurile. Așa că am verificat crevetele. Știi că Îți spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar nu se Îmbufnează. Apropo, zise Beth, poate vrei să te uiți la astea, Îi Întinse un teanc de foi trase la imprimantă. — Sunt Înregistrările tuturor interacțiunilor avute cu el. S-ar putea să ne ofere vreun indiciu, spuse Norman, frunzărind fără entuziasm teancul de foi. Brusc, se simți obosit. — Oricum, Îți vor distrage atenția de la griji. Așa este. — Personal, adăugă Beth, cred că ar fi bine să ne Întoarcem În astronavă. — De ce? Nu sunt convinsă că am descoperit totul. — Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-i pese dacă-i ucidea pe toți. „Așadar, cred că e limpede“, Își continuă Norman raționamentul. „Jerry vrea doar să se joace, nu-și cunoaște puterea și deci nu-i pasă dacă ne ucide.“ Și totuși, mai era ceva. Frunzări hîrtiile, simțind instinctiv că se ascundea ceva În spatele tuturor acestor aparențe. Ceva de neînțeles, o conexiune pe care nu reușea s-o facă. Tot gândindu-se la asta, revenea mereu Ia aceeași Întrebare: De ce calmar? De ce calmar? „Bineînțeles! La cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]