1,212 matches
-
poate ține o veșnicie, dar nici nu poate fi anihilată printr-un gest teatral, așa cum se așteaptă de la oamenii de cultură. Nu știu la ora asta nici dacă România mai are viitor. Dacă ne vom mai perpetua umbrita viață sub frunzișul buruienilor acestor samavolnici, ne vom autoepura atât ca popor, cât și ca nație. România se va împărți în state mici și mai stabile, urmând involuntar exemplul fostei Iugoslavii. S-o ferească doar divinitățile cerești de vărsare de sânge. O singură
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
aici vedeți palmieri înalți și supli, bananieri cu frunza lată, iar colo alți copaci înalți cu frunza lată, ale căror denumiri nici nu le cunoști. Veți căuta cu ochii orașul și veți vedea mai degrabă niște vile luxoase scufundate în frunzișuri unduitoare. Trebuie să coborâm însă pe țărm pentru a privi îndeaproape acest loc minunat. De altfel, vaporul va sta aici două zile. Vaporul a ancorat în radă nu departe de debarcader și noi am putut face rost fără prea mare
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
fi ele și cum o fi treaba cu adulterul în Europa și în România? Hmm!Își amintește de prima lui scenă de dragoste trupească cu o femeie;era teribil de stângaci și aproape că a devorat-o, înghesuițiunul înaltul pe frunzișul din pădure. A învinețit-o peste tot, a mușcat-o cu dinții lui tineri și puternici, înfierbântat de priveliștea pielii dezgolite și fine. Abia când a întâlnit-o pe Maria, el a...Toți prietenii lui vrăjiseră pe internet măcar cu
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
a răpit în noaptea nunții, ce jurăminte mi-a tras, ce lacrimi a vărsat... nici nu îl cunoșteam prea bine însă am acceptat să mergem într-un local luxos după care m-a dus pe aripi până în palatul lui din frunzișul de cleștar dar, acum mă obosește. Să nu creadă că numai el are nevoie de schimbare, de variațiuni pe aceeași temă și în definitiv de-o compensare galonată, galopantă la nivel de simțuri în veșnică transformare și încărcată cu arome
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
ai facut cerul, pământul și marea: binecuvântat și glorificat fie Numele Tău, lăudată fie măreția Ta care a binevoit să ne folosească pe noi, umilii Tăi slujitori, pentru că Numele Tău sfânt să fie vestit în acest capăt de lume.” Din frunzișul des, erau urmăriți de ochii iscoditori ai localnicilor. Aceștia i-au primit cu prietenie și respect, erau pașnici, nevinovați, încrezători, iar amiralul notează: „Pentru a ne fi binevoitori, fiindcă știam că erau un popor ce trebuia izbăvit și convertit la
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului - Oh, Jerry, rosti Charlotte, privindu-l cu lacrimi în ochi, de ce ne-am dori luna, când toate stelele sunt ale noastre? În timp ce ea vorbea, frunzișul bogat al copacilor începu să freamăte, atins de o adiere proaspătă. Nu se mai zări apoi, decât cerul nopții, cuminte, încremenit și încărcat de stele, vegheat de coroanele imense ale pomilor, ca o confirmare a cuvintelor lui Charlotte, pline de
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
visele tale cernite Cu gândul meu viscolit ades de vânt Pășind cu tălpi de dor la porți iubite Cu lacrima inimii mele pe ochi de pământ. Azi mă pierd pe margine de toamnă Rătăcind hoinar cu gândul peste timp Prin frunzișul anilor distinsă doamnă Așteptând cu tine ..... un nou răsărit. Valentina Geambașu Referință Bibliografică: GÂND DE TOAMNĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Geambașu : Toate Drepturile Rezervate
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
o punte sonetul dragostei ce ți-am purtat mereu... Aș vrea să fiu pământul pe care cer senin l-acoperă în noapte și taine-adânc ascunse pierdute-n mii de șoapte le lasă în păstrare sub razele de lună pătrunse prin frunzișuri pe buze-namorate în taină să le pună... Aș vrea să fiu pământul pe care-aleargă apa ce crește în vâltoare săpând prin defileu ca stropi să ude floare crescută-n larga luncă și să-mi hrănească gândul ades cu dor de
DACĂ MĂ CAUŢI... AŞ VREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364645_a_365974]
-
să le știe. Învățase regulile vieții, știa să tămăduiască nu doar trupul ce și sufletul oamenilor. Bunica mea Eva știa că în locul unde cad lacrimile cresc flori, știa că doar rădăcinile adânci fac ca trunchiul să rămână verde, știa că frunzișurile sunt podoabe trecătoare și a fi om nu înseamnă doar a purta un cap pe umeri. Bunica mea nu știa să rădă. Și-a îngropat și râsul și sufletul o dată cu plecarea primului fiu. Doar omenia nu și-a îngropat-o
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]
-
Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului au venit tornadele să mă întrebe de tine una scrijelea ceva pe zid voia să-mi arate că orice cuvânt îi va întări convingerea că te ascund în frunzișuri de ploi avea dreptate nu te-aș fi dat pe grămada aceea de spice din care tot ciupea vântul în urcare nici pe santinelele care adormeau instantaneu la marginea iazului la ore vitale Doamne niciodată n-am văzut atâtea viori
PÂNĂ LA A NOUĂZECI ŞI NOUA VARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349475_a_350804]
-
unde stăteau evreii la tejghele stradale, cu acareturi, apoi, cale întoarsă până la vale, la Policlinica veche, în lungul bulevardului și înapoi... Romantice amintiri, într-o seară de toamnă, pe bulevardul vechiului Buhuși, ca un coridor pe sub tei și castani fără frunziș. Neuitată amintire cu artista Doina Badea, rămasă de atunci în sufletul meu! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Doina Badea. Amintirea nu trebuie așezată sub lințoliu / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1307, Anul
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi doi și natura... Pomii, cu frunzișul lor verde și răcoros, nu lăsau să pătrundă razele puternice ale soarelui, așa că era ideal pentru un weekend în mijlocul naturii. Visasem mult timp la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
prea departe. N-au luat nici măcar un prizonier și n-au lăsat pe nici unul să scape. Și eu vedeam de sus toată operațiunea. - Și nu ți-a fost frică? - Ba bine că nu! Stăteam pe o cracă sus, unde era frunzișul mai des și mă rugam Maicii Domnului să mă scape. Și atunci i-am promis că dacă ies viu și nevătămat din acel război o să fac un pelerinaj la Athos și o să devin robul ei toată viața mea. - Dar nu
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
cheia, nu mai știm ce înseamnă naștere, moarte, început, stârșit, un flatus vocis neînțeles, ne pitim toți în spatele memoriei și privim prin gaura cheii la toată aroganța cu care ne întâmpină primăvara, ne strângem unii în alții precum copacii în frunziș ca un snop de limbi și devenim fără să vrem un fel de paranteză verticală între iarbă și cer; acum boarea nopții se apropie de stele, copacii mușcă din lumină, crește căldura primelor umbre care ne acoperă singurătatea, transformându-se
SENZAŢII DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348547_a_349876]
-
al scrisului fără să regăsesc capetele să le înnod! Când scrii, evadezi din lumea ta fără să te miști din scaun, te înfunzi între idei ca într-o pădure deasă de umbre și lumini, imagini și oameni se conturează din frunzișul imaginar, o rază de soare ș i o pat ă umbr i t ă împl ineș te o imagine, o diversitate de situații t raversează în goană gândur i le nehotărâtă cu ce să încep. Chipuri conturate din trecut mă
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
rea când este mic, va fi un om bun și blând când va crește mare”. Cele șase săptămâni trecură ca gândul și, conform tradiției ortodoxe, sosi vremea botezului. Într-o duminică frumoasă de toamnă, când ruginiul își făcuse apariția prin frunzișul arborilor, alaiul de nași, rude, prieteni și vecini se îndreptară către biserică. La ușa sfântului locaș, conform tradiției creștine, preotul citi cu patrafirul pe capul lehuzei îngenuncheate rugăciuni de dezlegare. Conform obiceiului, Narcisa nu ieșise din conac. Urmă slujba sfântului
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
fixă „Același veac, același leat” nu lasă loc autoiluzionării, nici revoltei inutile contra destinului. Poetul capătă o înțelepciune burgheză, statuând întreaga existență între amintiri de tot felul:„ Același veac, același leat, / Mă pierde și nu știu s-o spun, / Printre frunzișul destrămat, / Pe care nu pot să-l adun, / Cât timpul, risipit în van / - Din inocență sau răsfăț - / Șterge răbojul an cu an, / Fără să uit, fără să-nvăț. ” (Adrian Erbiceanu - „Același veac, același leat”) ADRIAN BOTEZ demonstrează prin poemele sale
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > RĂVAȘ DE TOAMNĂ Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului S-a-mbrăcat în frac pădurea cu frunziș de chihlimbar, Fluturi rătăciți prin ramuri o gătesc cu papioane, Iar pe creste munții poartă un joben de porumbar, Licurici ghiduși fardează grânele cu lampioane. Greieri tandri ne răsfăța cu refrene desuete, Nucii aplecați de umeri încarcați de rod bogat
RĂVAŞ DE TOAMNĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349917_a_351246]
-
nici măcar nu mai știa de ea dacă trăiește, căci, într-o după amiază, pe când vulpea mamă dădea iama pe la o gospodărie mărginașă de lângă pădure, un vânător o văzu, atâta aștepta, luă pușca, trase un foc și vulpea se prăvăli în frunziș, unde-și dădu suflarea. Vânătorul se grăbi să-și ridice trofeul, admirând calitatea și mărimea blăniței, punând-o pe spinare și plecând voios spre casă. Rămas singur în vizuina din adâncul pădurii, unde-l lăsase maică-sa să stea cuminte
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
de înțelegere a contemporanilor săi, de societatea nedreaptă în care își ducea traiul, Eminescu creează poezii profunde, din ce în ce mai triste și mai pline de renunțări. Începe să exprime regretul, tristețea, cât și durerea pricinuită de dragoste. Codrul nu mai are bogăția frunzișului verde, lumina sa de odinioară, culorile și aerul pur din tinerețe. Cineva parcă stinge încet lumina acelor ani ai tinereții, culorile devin din ce în ce mai estompate ... Poetul începe să-și pună întrebări, încearcă să definească amorul prin propriile-i simțiri, în poezia
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
fixă „Același veac, același leat” nu lasă loc autoiluzionării, nici revoltei inutile contra destinului. Poetul capătă o înțelepciune burgheză, statuând întreaga existență între amintiri de tot felul:„ Același veac, același leat, / Mă pierde și nu știu s-o spun, / Printre frunzișul destrămat, / Pe care nu pot să-l adun, / Cât timpul, risipit în van / - Din inocență sau răsfăț - / Șterge răbojul an cu an, / Fără să uit, fără să-nvăț. ” (Adrian Erbiceanu - „Același veac, același leat”) ADRIAN BOTEZ demonstrează prin poemele sale
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
scund decât tine și nu strălucesc niciodată mai mult... Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte ce dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te admira, de a te atinge în cele mai năvalnice porniri de amor descătușat. Lasă-ți vioara trupului mlădios să primească lunecarea arcușului
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
oricum am răsuci-o, se strâng în buchete, din mers pe drum și, bătându-se să-și audă fiecare propriile cuvinte geniale, ale pățaniilor vacanței, alunecă spre școli. Acesta era și este și acum miracolul începerii școlii și grădiniței, pentru frunzișul omenirii, copiii, începând de la cei ce gândesc în chiote, la cei ce se îndreaptă spre noua frontieră a complicării celei mai simple și vitale trăiri umane, scrierea universalului bilețel de dragoste, până la cele mai profunde trăiri umane: proiecte de viață
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
nebucuria, de n-ar fi totuși piatră...! Are un lirism vocal, se simte aceasta, spre mângâierea tuturor. Cântecele sale nu intră brusc în suflet, forțând intrarea prin tâmple ci bat la ușa inimii și pătrund lin ca o mierlă în frunziș, zburată de pe cumpăna unei fântânițe din câmp, săpată și lăsată însetaților de către strămoși. E minunată interpreta Geta Postolache, e văzduh de veselie în cântec și-n lumina albastră a ochilor de cicoare și cimbrișor, e violoncel alinător în glas, e
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
scund decât tine și nu strălucesc niciodată mai mult... Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte ce dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te admira, de a te atinge în cele mai năvalnice porniri de amor descătușat. Lasă-ți vioara trupului mlădios să primească lunecarea arcușului
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]