878 matches
-
evadări din dubă și una din secția de poliție! Ca pentru a pune capăt tribulațiilor la care introspecția prelungită îl supusese, Rică se repezi, în cele din urmă, afară din rezerva-i efemeră cu miros muced de penitenciar, înspre concluzia frustă, rostită însă cu vehemența omului încolțit: "noi... vrem să trăim ca voi, ce mai!" Adică te răsfeți pe canapelele Range Rover-ului deasupra noroaielor, sucești pe toate părțile lumea dindărătul ochelarilor cu ramă aurită, potriviți cu-n deget subțiat de-atâta
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
frică și intrarea în rolul de amfitrion al ei cam plictisit de vizită. În mitul grecesc, Minotaurul dormea când a fost surprins de Tezeu. Desigur, se poate imagina străpungerea lui banală cu sabia de bronz a eroului, tăișul armei despicând frust pieptul lui pe scurtătura înspre inimă. La fel de bine însă s-ar putea ca Tezeu, de-acum versat într-ale ocolurilor prelungite și indirecției, să fi provocat moartea bestiei dinăuntru - o moarte nu doar tehnică, exterioară, ci profund grecească, în acord
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui binefăcătoare îi aducea un salut tactil vechi de când lumea - strânsoarea primului obiect revendicat de om întru afirmarea de sine prin amenințare. Acea alianță primitivă cu arma construise eficace primul zid semantic de apărare în jurul vulnerabilei ființe umane. În gramatica frustă a prehensiunii ei inaugurale, sunt se întărise de păzea! precum eu de însumi - și asta cu o naturalețe discutabilă, căci deja prin el simpla supraviețuire cerea novator garanția respectului. Ne-a fost oare înmânat, sau am subtilizat acel obiect insurecțional
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Vidin și Timoc. Spiritul său nu este însă prizonier al localismului și reacționează întotdeauna mișcat în întâlnirile cu alte culturi. Întortocheata construcție a unor opere ca Fuga lui Șefki (1927) și Maica Domnului de la mare nu le păgubește interesul: rămurișul frust și lâncezeala osmotică exprimă tehnica de explorare a zonelor sufletești mărginașe, în cadrul etnografic enigmatic datorită tocmai încâlcelilor sale surprinzătoare. Piatra și apa spiritualizate la Balcic, apa și vegetația ei spirituală de la Vidin, amestecul de moale și aspru, de întuneric și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
și semnificantă. Din conștiința istoriei se desprind orizontul mai larg, perspectiva mai profundă a apartenenței la lumea lui Dumnezeu, călăuză și sens suprem. O anume spontaneitate ingenuă a lirismului, impresia de prospețime și frăgezime a percepțiilor și a expresiei, stilul frust sunt principalele elemente care au atras atenția numeroșilor comentatori ai poeziei lui C. Încadrarea masivă a limbajului în sistemul de referință natural-rural constituie un aspect definitoriu. Lumina, utilizată abundent, este în egală măsură o atmosferă, dar și o substanță picturală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de unelte, pastelistul are „aripile înecate-n sânge”, lumina lunii cade-n „țăndări”, satul doarme „somn de metal”, în noaptea cu „păr de smoală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
mai de taină ale cosmosului, este transparență între vizibil și cele nevăzute, punte-catapeteasmă ce tăinuie și revelează între sacru și profan, mijlocind ca diacon dialogul mereu triadic.” Volumul de debut, Cum să vă spun, este dominat de o poezie vitalistă, frustă, ale cărei puternice accente expresioniste sunt transpuse într-un limbaj direct, lipsit de subtilități stilistice. Universul liricii sale este acela al satului ardelean, simțit ca loc originar, în care gesturile cele mai mărunte capătă o rezonanță cosmică, ritualică: „Într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
însă credința populară în această interpretare nu poate fi eradicată. Falsitatea evidentă a acestor teorii a fost irelevantă pentru succesul sau eșecul lor. Decisivă pentru succesul acestora a fost capacitatea de a satisface nevoi intelectuale și politice profund interiorizate. Autoritarismul frust al poporului german a întrebuințat teoriile rasiale ca mijloc prin care să obțină autoconfirmarea faptului că, în ciuda tuturor dovezilor, este în mod natural superior tuturor și că, prin politici adecvate, poate deveni superior în fapt. Anticipând gloria viitoare a Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
retoricii, discipline în vogă în epoca formării lui P., dar și din arsenalul filosofiei și al altor discipline umaniste), împănat imprevizibil și savuros cu arhaisme, regionalisme (moldovenești), vocabule și ziceri proprii registrului familiar ori caracteristice pentru exprimarea colocvială și necenzurată, frustă sau buruienos-colorată, uneori propriu-zis licențioasă. Multe dintre paginile lui P. sunt dotate cu un bogat corp de note, hipererudite și ludice deopotrivă, asemănătoare într-o oarecare măsură celor din Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. În pofida diversității tematice, dat fiind că energia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
nu întâmplător. 107 S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi al lui Ahile este deductibil din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este. Dar acest lucru e departe de a duce la un stil frust și rudimentar. Dimpotrivă, vorbirea lui Ahile abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu tocmai echilibrat la vorbă și la port, poartă prin judecăți un număr de oameni care l-ar fi "jignit cumplit", spunând că este colonel făcut la "apelul bocancilor". Cum tipul respectiv e blamat de presa locală pentru expresiile sale fruste și comportament neașteptat pentru funcția sa civilă 303 (cu milităria nu știu ce mai are), și cum a beneficiat de serviciile unui procuror cu semne îndoielnice de obiectivitate în prima Instanță ziariștii n-au fost învinuiți de calomnie și insultă dar au
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
care funcționează aici "fatalitatea" (personificată de vocea "prezicătorului" Ciprian), afirmată deopotrivă ca principiu coercitiv și catalizator al energiilor sufletești 196. Apoi, cum "individualistul" Andrei se confruntă cu imperativul etic al comunității (ilustrat de niște personaje vag particularizate, de o instinctualitate frustă, "animalică", exhibată în practica discursivă), e de așteptat ca intriga să dezvolte povestea unei "convertiri" (de la suferință la bucurie, de la moarte la viață), ca în orice tragedie. În fapt, "legea" căreia se vede constrâns să i se supună acum tânărul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rețeaua unor întreprinderi și instituții mărunte. Când revine în viața literară, după 1967, optimismul său e intact; frecventează cenaclul „G. Călinescu” al Academiei Române și se relansează ca poet și publicist. Bărbatul frumos și plin de vigoare, oscilând între tentațiile senzualismului frust și seducțiile mondenității, va sfârși, după nouă ani de țintuire la pat, fără a apuca să-și vadă reeditată opera. A. încarnează, la dimensiuni medii, tipul de scriitor interbelic. Debutul poetic din 1926 îi este patronat de Perpessicius, la „Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
oculomotor comun până la paralizia completă a musculaturii extrinseci a ochiului, deficit de sensibilitate pe ramura I (oftalmică) a nervului trigemen ipsilateral, tulburări psihice și neurologice în faza tardivă (puerilism), crize de epilepsie focală, stări onirice sau crize uncinate, sindrom piramidal frust controlateral și sindroame infundibulotuberiene. 1.b.3.2. de treime mijlocie, determinând tulburări oculare - atrofie optică primitivă unilaterală, Sindrom FOSTER-KENNEDY, halucinații olfactive sau gustative, hemipareză, hiperostoze la acest nivel. 1.b.3.3. de treime externă, care are două variante
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
Illinois, America, iar în a doua parte, fostului său soț, Michel Sommo. Scrisorile ei pentru Alex recompun iubirea lor făcută țăndări de o pasiune dinamitardă, recompunând-o incredibil. Cuvintele din reflexiile femeii vin, pe de o parte, să lumineze trecutul frust, îmbibat de ură, cruzime, chiar monstruozitate, dar pe de altă parte șterg nuanțele prea violente ale trecutului pentru a le estompa într-o tandrețe revitalizantă. Pe parcursul schimbului de scrisori se clarifică atât întâmplările trecute cât și actualitatea pe care o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de filosofie? Ce-i e dat țării acesteia și de ce? O carte de publicistică, însă cu o tematică focusată pe rolul nostru de cetățeni postmoderni ai unei țări încă premoderne. O politoloagă privind spre lumea românească fără ochelari de protecție, frust, descoperă celor ce vor să vadă, traiectoria unei lumi ce se îndreaptă târâș-grăpiș dinspre lumea totalitară spre lumea liberă. Are șansa de a trăi într-un punct de cotitură a lumilor: vine dintr-o lume închisă, oprimantă, fără drepturi și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
simptomatică, Marga e în stare să devoreze o înghețată într-o uitare de sine care-l pune pe gânduri pe Andi, așa cum simptomatică este și scena în care Marga vrea să-și cumpere un nimic. Trecutul lui Andi e mai frust, el vine dintr-o familie cu alți trei băieți, el știe de acasă că atunci când unul își dispută egoist un măr, ceilalți îl corectează bătăios și recuperează eventual mărul revendicat de egoist. Dar cu o femeie în plin spectacol al
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
reînnoite și reafirmate. Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a ideilor și a credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică prezentului. Doctrinele sunt deci fructul acestei fericite împreunări. Instrumentele (chiar cele mai fruste) pe care le utilizăm pentru a reda fictiv o parte a realității presupun, pe de o parte, concepte a priori și, pe de altă parte, un minimum de teorie de bază, despre care vorbește J. Habermas ca monde vécu (lume
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Cuvîntul (Logosul)". Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a ideilor și a credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică a prezentului. Doctrinele sunt deci fructul acestei fericite împreunări. Instrumentele (chiar cele mai fruste) pe care le utilizăm pentru a reda fictiv o parte a realității presupun, pe de o parte, concepte a priori (ca la Kant) și, pe de altă parte, un minimum de teorie de bază (despre care vor-bește J. Habermas ca
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ideologic ține de constan-ța presupoziției sale ontologice, care depășește vicisitudinile timpului. În fine, existența ideologiilor concurente ce se revendică de la un același curent nu mai e nici ea atît de misterioasă. Căci o presupoziție ontologică este, prin defini-ție, atît de frustă și de cuprinzătoare încît ea poate fi generatorul unui număr important de ideologii, avînd în mod necesar cîteva similitudini: fiecărei presupoziții i-ar corespunde deci nu doar o ideologie, ci o clasă de ideologii. Desigur, ideologiile ce sunt calificate în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
eforturile de a promova valorile românești, intransigența și atașamentul total față de revistă, abnegația cu care muncea. Impunător îi apărea lui S. C. Stere, prin aspectul fizic deosebit și prin felul de a se purta, care exprimau forță și hotărâre, un caracter frust, autoritar, chiar aspru, neîncovoiat de ostilitatea oficială și de numeroasele atacuri împotriva lui, dar și prin capacitatea intelectuală excepțională. Era un spirit agitat, expansiv, care se antrena până la uitare de sine în expunerea unor idei. Din cele peste treizeci de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
lui Don Quijote de Cervantes. Subiectul romanului este o iscusită formă care dezvoltă o schemă reductibilă la prelucrarea parodică a unui text de referință (Don Quijote) într-un spațiu al realului autohton. Un șofer, Anghelache Gh. Sotir, ins cât se poate de frust la prima vedere, se alătură unui personaj mai în vârstă, bizar și erudit, într-o călătorie aiuritoare - „nu așa, o călătorie până ici-colea, ci ceva cam pe tot globul și care să dureze ani de zile”. Vehiculul acestei curajoase întreprinderi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
doi. Construcția romanului este, tehnic vorbind, ingenioasă. Funcția naratorului este dispusă pe trei voci, textul - „creat” prin coroborarea a trei identități/semnături narative. Anghelache, recurgând continuu, prin citare, la caietele însoțitorului său, povestește (de aici oralitatea romanului, marcat de individualitatea frustă a „vorbitorului”) întâmplările, după mai mulți ani, ale unui „scrib”. Acesta - sugerează romanul - manifestă, concomitent cu rolul de redactor al spuselor lui Anghelache, o funcție creatoare, intervenind în text: „Dar văd că ați scris ceva ! Multe sunt din ce v-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
romanul Între două femei (1941) încearcă să avanseze câteva explorări psihologice, uneori prolixe, discursive și confuze, în timp ce, tot aici, tentativa de reconstituire a universului satului ardelenesc, cu mentalitatea sa ancestrală codificată în datini și prejudecăți iraționale, permite schițarea unor caractere fruste, pline de vigoare. SCRIERI: Semne și mituri, Mediaș, 1937; În țara cerului, București, 1939; Între două femei, București, 1941; Zburăm spre Răsărit, București, 1942; Ochiul din neguri, București, 1943; Pilot de vânătoare, București, 1968; Necunoscuții, pref. Ovidiu Papadima, București, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
urechea la lectura femeii: un tânăr cavaler zărește prin bolta frunzișului donjonul unui castel... Privirea adolescentului devine scrutătoare, buzele i se crispează într-un rictus sfidător. Se pregătește să-i spună femeii adevărul pe care de acum îl cunoaște, adevărul frust și plat, pe care ea încearcă să-l ascundă sub „bolți“, „donjoane“ și alte frumoase vechituri. Adevărul ăsta a explodat azi-dimineață la orfelinat, când un mic șef de bandă, înconjurat de zbirii lui, i-a aruncat acele cuvinte, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]