738 matches
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FUGĂRESC RĂSĂRITUL Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am încetat să plâng tăcerea și mi-am lovit fruntea (pentru a mă condiționa) în graba stelelor ce își fugăreau luminarea cu mâna dreaptă
FUGĂRESC RĂSĂRITUL de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352163_a_353492]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FUGĂRESC RĂSĂRITUL Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am încetat să plâng tăcerea și mi-am lovit fruntea (pentru a mă condiționa) în graba stelelor ce își fugăreau luminarea cu mâna dreaptă am sfâșiat o intrare în deznădejdea cuvintelor și mi-am făcut culcuș (mai era vreme de înserare, însă mereu am fost prevăzător când vine vorba de liniștea glasului) de aș fi fost doar o ramură crescută
FUGĂRESC RĂSĂRITUL de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352163_a_353492]
-
doar o ramură crescută din necondiționarea pașilor tăi nu-i așa că m-ai fi iubit dincolo de cuvintele unde îmi odihnesc glasul? în ochii tăi am învățat de ce țipătul mut nu se aude în tâmpla fugărită a fiecărui răsărit Referință Bibliografică: fugăresc răsăritul / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
FUGĂRESC RĂSĂRITUL de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352163_a_353492]
-
lumea și mă compromiți. Am plecat, la revedere! A spus toate cuvintele cât a putut de repede și, când a simțit că toată fața-i arde, a prins geanta de pe cuier aproape în fugă și a plecat grăbită de parcă o fugărea cineva. Ajunsă la ușă și observând că încăperea-i încă goală, i-a făcut semn prietenesc de rămas bun, zâmbindu-i ca de obicei. El n-a apucat să deschidă gura și părea că nici nu știe ce să spună
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
o potecă și care, speră el, îl va duce fie la casa pădurarului, fie la lizieră de unde venea el. În timp ce traversa un luminiș, se opri să asculte trilurile unei ciocârlii care îi încântau auzul. Mai departe, încercă fără succes să fugărească o veveriță mică. Oh, cum seamănă veverița cu o pisică! Numai că e mult mai mică decât aceasta, în schimb are o coadă mare și stufoasă pe care o mișcă neîncetat dintr-o parte în alta. Și cât de zglobie
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
mie de fluturi în pragul rotundului din pântecul în care a crescut iubirea liniștea picura din streașina cerului într-o dimineață timidă coastele vântului încremenesc într-o reminiscența solară dintr-un colț personal de cer unde ne-am ascuns zâmbetul fugăresc răsăritul sensurile timpului rătăcesc trăitul în jurnalul unui minut culoarea timpului picura stropi de viață într-o altă lacrima lumeasca îți este vina au dispărut în taină licuricii din misterele cardinale lacătele unui univers de culoare e prea frumos și
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
imensă și învăluită în misterul nopții, cu pași hotărâți, avertizând Singurătatea care se hlizea la el prin ferestrele întunecate, că e în pericol iminent,dacă nu-și ia catrafusele și nu pleacă unde o vedea cu ochii. Umbrele încăpățânate se fugăreau prin odăi, jucând ,,de-a v-ați ascunselea” cu vitejia lui îndoielnică, dar în curând abandonară teritoriul devenit ostil și se năpustiră hohotind învinse în abisul nopții. Lumina izbucni victorioasă în casa bântuită atâta vreme de tristețe și disperare iar
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
colecție de imagini, feerie de lumină și culoare. Coborâtă din sfera astrală, lumina inundă sufletul poetului, care se confundă cu un „pământ de sentimente ude”, adăpostindu-l în minunata lume a poeziei. „Mă înconjoară carul mare / Și Carul mic mă fugărește / Pe cerul - rană de lumină / Aleargă timpul mișelește”, spune poetul recunoscând că “ Dispare umbra și lumina / Peste sclipiri din raiul vieții / Cade o lacrimă-nflorește / Ca roua - sol al dimineții. // Dispare tocul care scrie / Cu invizibilă cerneală / Pădurea astrelor bolnave
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
erau. Cum erau ei urcați iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă cațăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și speriat, toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
erau.Cum erau ei urcați iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă cațăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și speriat, toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
de toți și de toate. O facem și ne cununăm fără să știe nimeni iar preotul când a plecat din casă își făcea un semn de parcă vroia să scape de duhuri rele când ne-a văzut așa speriați de parcă ne fugăreau turcii. Cred că ne vedea așa (mai mult pe mine cu toate că aveam atâta stăpânire de sine )pentru că simțeam că sunt urmărit încât s-a speriat grăbindu-și pași de pe lângă acea casă în care ne-am cununat. Nu știți la ce
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
Acasă > Stihuri > Anotimp > PE-O ALEE PARCULUI ,, ȘTRAND" Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand” Toamnă șoptea requiem prin copacii goi Și fugărea vântul frunzele moarte pe ălei. Castanii gemeau trist brațe negre alungând După frunzele moarte foșnind duse de vânt Eu pe langă băncile goale am trecut Și am gasit o pasare tristă însingurata cu părul bălai Plângând pe o bancă amarnic
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
mângâiere-balsam pe alabastrul de tâmpla Din preaplinul de lacrimi și doruri ale inimii arse Ne-am îndepărtat împreună prin toamne, prin ani Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Azi când toamnă din nou își declama poemul Și vântul fugărea iar frunze moarte pe ălei Printre bănci goale, le șoptește vremea catrenul Despre toamne târzii celor doi bătrânei Ce merg mână-n mâna prin tăcerile reci, legănat Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Referință Bibliografica: Pe-o alee
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
plânge cu lacrimi de crocodil, e plină de sânge, poartă mănuși albe, , par niște aripi de rechin. Nu este clipă de pierdut, Se clatină zidurile, orga tot cântă, Orgolioasa orgă de lut, O furie de undeva, de lângă. La-li-lo-la, do-fa-mi-sol, Mă fugărește, latră la mine, Ce e cu tine, în care rol Încerci să te afirmi în lume? Cine este organistul nebun, Ba eu, ba tu, ba un intrus, Ne cântă orga pe ultimul drum, Orga-i tăcută, eu parcă-s dus
ORGA NEBUNĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353339_a_354668]
-
care conțin farurile sus-menționate, barurile deschise două’ș’patru din două’ș’patru (mai puțin dimineața, după-amiaza și seara), singurul club aflat pe o rază de zece kilometri, dar clubul cel mai apropiat de granița cu Republica Moldova, mulțimea de alimentare fugărite de ANAF și elevii Liceului Teoretic “Lascăr Rosetti” Răducăneni, numit după boierul fondator al localității, Răducanu Rosetti, dar liceul fiind faimos după scandalurile petrecute în incinta sa, miracolul format din elevii olimpici, unii chiar pe nivel național și scriitorii săi
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
să-mi fi soție? De îndată ce prințesa acceptă și inelul alunecă pe degetul ei de simplă muritoare, Pădurea Neumblată prinse viață. Ramurile copacilor de îndreptară, lăsând soarele să pătrundă printre ele, florile își arătară fețele prin poienițe, animalele începură să se fugărească printre ierburile înalte, iar păsările prinseră să cânte voios. Aripă Verde se transformă brusc într-un superb cal negru, pe care Ionuț și prințesa urcară, călărind în voie prin toată pădurea. Udor se întoarse spre zâna pădurii și îngenunche în fața
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
intimitatea ei. Și tot îmi bat capul: cum? Că, după nesăbuita comportare a ochilor mei, nu mai pot să mă apropii de ea.Trebuie să procedez altfel. Am să mă transform într-o muscă... Prostii! S-ar enerva, m-ar fugări și, până la urmă m-ar strvi. Mai bine...un purice. Doamne ferește! Femeile prind foarte repede puricii. Și cu ce plăcere îi strivesc!.. Nuu! Mai bine o pisicuță. Sau, o cățelușă. Femeile se topesc după ele. Aoleu! Dacă se țin după
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
eu într-o găină, să văd... cum e? Așa m-am pomenit într-ogradă cu vreo cinci cocoși. Deși eram o amărâtă de porumbacă, cocoșeii m-au luat de prospătură. Vă închipuiți ce-am pățit...Când mă lăsa unul, mă fugărea altul. Noroc că a sărit gardul din ograda vecină o moțată bălăioară care a intrat în atenția cocoșeilor. Atunci am alergat printr-o spărtură de gard, direct în ulița pustie, unde m-am transformat din nou în om.Ce mă
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ORICÂND ESTE ORIUNDE Autor: Anca Elena Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului ORICÂND ESTE ORIUNDE 02.10.2013 Tunetele se fugăreau prin cineva își luau de mână prizonierii înfipți în zilele de odinioară și cutreierau culorile presărate cu insistențe în viu carmin cateodată se opreau și plângeau încercările ce nu ieșeau din pete decât folosite cât colo pe terminate zvântau totul
ORICÂND ESTE ORIUNDE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353644_a_354973]
-
bune că țin de cald, dar trebuie să le apuce, că ori le ia altul ori vin ăia și le duc la... nu știe unde. Undeva! La gunoi sau la topit. Acum, ochii săi sunt ochi de fiară bolnavă și fugărită de câini. Mintea sa, nu mai găsește sprijin în rațiune. Mintea sa, caută doar atât: ceva să-i potolească foamea, sau un locușor unde să se apere de frig... Mintea sa, îl ajută să priceapă doar atât: trebuie să trăiască
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
chiar copii. Însă, la unul din virajele scurte executate pentru a evita șanțul, în fața lui Țonel apăru o namilă cu armură neagră și un fel de mantie deasupra, iar la brâu cu o spadă îngrijorător de lucitoare. Un fior rece fugări fără drept de apel aburii benefici ai băuturii, iar prin capul golit de sânge al nefericitului Țonel trecu umbra unui gând: - Am belit-o! Le-a dat presarilor uniformă nouă și sabie în loc de pulan! Acu’ în loc de bătaie, să vezi că
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
olimpiadelor internaționale la care învățăceii lor sunt la fel ca și ieri, „luați drept studenți de facultăți de copii străini de aceeași vârstă cu a lor!” Cinste, respect și recunoștință, pentru marii noștri dascăli! Vedeți, noi suntem „generația în blugi” fugărită de milițienii azmuțiți de părinții politicienilor de azi, să ne rupă pantalonii evazați sau să ne taie pletele. Noi nu protestam ca și „indignații de azi”, dând foc tomberoanelor de gunoi și spărgând vitrinele magazinelor și băncilor, căci nici nu
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
și cercetând literatura Americană de specialitate, oricine poate afla acum ce reprezinți pe plan internațional, și până la un punct, cum a evoluat carieră ta. Ce nu se înțelege însă e modul în care ai parcurs diversele etape, trecând de la un fugărit de Securitatea română la Consul General Onorific al României, sau de la specialitatea de chimie organică din țară la biomateriale ortodontice în SUA. Deasemeni, este de neînțeles cum dintr-un persecutat în țară, dar declarat la un moment dat "avuție ne-
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
pomii din grădina imensă se vedea cea mai frumoasă clădire pe care o văzusem până atunci. Știam că în spatele acelui palat era malul gârlei, pe unde treceam mereu pe furiș cu Mia și alți copii din sat și adesea eram fugăriți de pândari. „Asta este proprietatea statului, mama voastră de țărani împuțiți!” strigau ei în urma noastră. Priveam grădina și acel palat și aveam impresia că zăream două prințese ca cele din poveștile pe care mi le citea mami. -Cred că erau
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
rebel. Întrucât co-maidanezii săi n-o iau în seamă, aceștia cunoscând câte parale face, într-o bună zi, își pune coada pe spinare și părăsește - mai mult sau mai puțin în taină - teritoriul de obârșie. Cutreieră un timp orașul derutată, fugărită dintr-un loc într-altul de haitele neprimitoare de cartier, care, în unele cazuri, au la conducere potăi similare care-și simt amenințate pozițiile de lideri, iar în altele, în rândul membrilor lor predomină alergia la duhoarea arivismului pe care
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]