1,190 matches
-
drumul lor spre lași. Când Vodă bătuse în retragere, vornicul cu alți doi boieri ce nu îi mai vrură domnia vasală leșilor, în fruntea celor două mii de tătari, în apropierea lacului Dracșani, pe drumul dintre Hârlău și Botoșani, tăie drumul fugarilor, făcându-i prizonieri. Cum îl văzu în mâna supușilor lui se apropie ca turbat de Alexandru Movilă și-i smulse cuca din cap, semnul puterii voievodale: - De azi, familia ta nu va mai domni peste Moldova! se auzi vocea gâfâindă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
englezește vorbind, New Zealand. Călătoria este descrisă după modelul unui jurnal - ca stil literar, purtându-ne alături de ea cu precizie, pe date și locuri exacte, fixate prin prețioase informații despre istoria, geografia ori geologia ariilor străbătute, a așezărilor mici - întâlnite fugar - sau a zonelor mari, urbane în care a locuit, precum Napier, Wellington, Rotorua, Auckland. Toate noutățile care îi copleșesc mintea și sufletul revarsă torente de efuziuni descriptive, reliefări superbe ale sentimentelor unei turiste uimite de minunea ce i se întâmplă
ELENA CIUBOTARU: „ODĂ PRIETENIEI – JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎN NOUA ZEELANDĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368585_a_369914]
-
autentice românești, a fost nevoit ca ultimul an universitar să-l facă la Sibiu iar examenele și lucrarea de Licență să le susțină la Institutul Teologic de grad Universitar din Cluj Napoca. În toată această perioadă a trebuit să fie un fugar, să se adăpostească pe unde a putut datorită prigonitorilor acestui veac care au fost comuniștii, în viziunea cărora tânărul Leonida Plămădeală constituia un real pericol pentru clasa politică de atunci și, mai ales pentru clasa muncitoare de atunci ce se
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ – „TRADIŢIE ŞI LIBERTATE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344441_a_345770]
-
invitase la masa unde friptura, doar începută, se răcise deja. Înaltă, suplă, îmbrăcată simplu, decent, dar cu gust, intrase fără zgomot în separeu, condusă discret de ospătar, arborând un zâmbet ușor, prietenos și, în aceeași măsură, timid. L-a privit fugar pe bărbatul care s-a ridicat precipitat de pe scaun să o întâmpine și să se prezinte ceremonios în timp ce o privea admirativ: - Fănel, pardon! Ștefan Nicolae, doamnă, onorat că mi-ați acceptat invitația! - Mariana Iordache, a murmurat ea cu vocea ușor
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
lepăd prin vreme jumătatea în lut jumătatea din tine te întreabă ce faci îi zâmbești vieții tale ochii-s triști și posaci ne unim jumătăți ale unui întreg stări idei reprimate sunt săgeți ce converg spre un timp care-aleargă ca fugarul prin crâng pedalăm niște clipe inimi bat nu ne-ajung am mai vrea rătăcind jumătăți de măsură să le strângem din suflet și să scoatem pe gură doar cuvinte-nvelite în buchete de flori care-n stropii de gheață se transformă
POCALUL VIEŢII de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350122_a_351451]
-
Nu mă privi febril cu-așa mirare. E vară! Deci m-am dezbrăcat. Bizar? Am pus pe umeraș tot timpul care L-am dat tribut clepsidrei-vechi tiran. Șuvița alb-am strâns într-o mânușa Și-am dat cu cheia, ascunzând fugar În șifonier toți anii, după ușa Trei riduri le-am ascuns într-un fular. Și mă gătesc frugal în păr c-o floare, Pe buze-mi pun petale-n jar de mac, O rochie de verde, ca o boare Apoi
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
el le înlesnise ieșirea celor plecați înmânând ordinele de serviciu. Le-a recuperat pe cele rămase în cazarmă. S-a frământat neliniștit în preajma comandamentului așteptându-se parcă să audă din clipă în clipă telefonul sunând. Nu a durat mult și fugarii s-au întors istoviți. Drumul la întoarcere l-au făcut împingând Dacia care se încăpățânase să mai pornească. Efortul le-a prins bine; aburii beției s-au risipit ajungând să fie treji de-a binelea, să realizeze cât de mare
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
s-a întors pe dos. Nu s-a mai putut ridica. A adormit în vomă având un somn chinuitor, plin de coșmaruri. Când s-a trezit, primul gând ce i-a stăruit în minte a fost acela că devenise un fugar, că acum, cel târziu, este în curs de desfășurare dispozitivul de urmărire pentru prinderea lui. A încercat să-și alunge senzația de rătăcire plănuindu-și direcția în care s-o apuce. Va trebui să ajungă acasă la ai săi, singurii
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
întâmple ceea ce era mai rău. Fără de voia lui și-a închipuit ceea ce ar fi putut face Comănescu. A simțit o durere ascuțită în tâmple. Ar fi vrut să fi fost împreună cu ceilalți în teatru operațional. În starea în care era, fugarul nu ar fi stat de vorbă decăt cu unul din plutonul lor. * Comănescu fusese instruit să se orienteze și pe timp de noapte. S-a îndepărtat căt a putut de graniță mergând într-una prin lanurile de porumb culese, ferindu
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
și-a pierdut vremea. A scuturat hățurile îndrumând caii să pornească la drum, oarecum mulțumit de isprava făcută, oarecum nemulțumit că nu își putea vedea de treburi. A avut norocul să dea cât de curând peste grănicerii porniți în căutarea fugarului. L-a predat și a pornit să-și vadă de ale lui, nu înainte de a-și recupera frânghia care nu îi lipsea niciodată din căruță. * Priverea rece, încărcată de ură, a lui Comănescu i-a străpuns pe fiecare din foștii
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
mă destăinui iar urmele tăcerii se lasă peste noi pe ochii plini de vise peste un joc în doi. AM VRUT Încerc să scriu despre tine Și gândul aleargă peste ani Când amintiri se destramă alene Și pașii se-mbină fugari În vremuri demult ancorate Te zăresc ca prin vis răsărind Din amurgul ce cântă și șoapte Se-aud tot mai des suspinând. Te-am lăsat în urmă tăcută Nu ai plâns, nu ai râs Doar privirea așterne o umbră Pe
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
23 August 1944 în calitate de șef al Partidului Comunist. Forțați de împrejurări - mașina cu care se de- plasau făcuse pană de cauciuc, iar reparația nu putea fi făcută decât în Râmnicu Vâlcea, deși inițial nu fusese prevăzut să treacă pe aici -, fugarii și înso¬țitorii lor, fruntași țărăniști din Gorj și Vâlcea, au stat ascunși în clopotnița bisericii ,,Sf. Gheorghe” până ce s-a remediat pana. Cel care și-a asumat protecția lor a fost preotul-paroh Ioan Marina, militant țărănist și viitor patriarh
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
viața ,,normală ,, sunt postate ca într-o peliculă în jocul de creație al cărții,- realizând nuanța, diferența dintre Alb și Negru, dintre Bine și Rău, asta, doar dacă Pozitivul și Negativul mai au relevanță într-o lume în care apatridul, fugarul, emigrantul ... pot supraviețui din amintiri, aur și diamante... Samson Iancu expune o lume nebună din chiar interiorul acesteia. Este ca într-o eliberare, scrie cu voluptate, folosindu-se de jargon cu bucuria unui puști care a dat iama în vitrina
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
contravenient. Abia după câteva momente înțelege nefirescul situației. Pornește motorul cu gând să își vadă de drum, fără să regrete înjurăturile, nejustificate de această dată. Nu ajunge prea departe. Trage pe dreapta pentru a-i ajuta pe polițiști să imobilizeze fugarul care a apucat să-i lovească cu furie încercând să-și continue alergarea, îngâimând ca într-un delir : „Erica !..., Erica !..., Erica !... ” Noul sosit este lovit, la rândul lui, în încercarea făcută. Spre deosebire de polițiști, care au devenit furioși, el își păstreză
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
furie încercând să-și continue alergarea, îngâimând ca într-un delir : „Erica !..., Erica !..., Erica !... ” Noul sosit este lovit, la rândul lui, în încercarea făcută. Spre deosebire de polițiști, care au devenit furioși, el își păstreză calmul ba chiar simte oarecare simpatie față de fugar. După încătușarea acestuia apelează numărul de urgențe solicitând o ambulanță care să transporte un pacient la spitalul de psihiatrie. Este cât pe ce să fie luat în colimator de cei doi polițiști întrucât se opune ca fugarul să fie urcat
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
oarecare simpatie față de fugar. După încătușarea acestuia apelează numărul de urgențe solicitând o ambulanță care să transporte un pacient la spitalul de psihiatrie. Este cât pe ce să fie luat în colimator de cei doi polițiști întrucât se opune ca fugarul să fie urcat în mașina poliției înainte de a sosi ambulanța. * Albert nu are parte doar de un moment de nebunie. O bună bucată de vreme, dacă nu chiar pentru todeauna, va fi stăpânit de o idee halucinantă, fixă, având credință
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
Nu mă privi febril cu-așa mirare. E vară! Deci m-am dezbrăcat. Bizar? Am pus pe umeraș tot timpul care L-am dat tribut clepsidrei-vechi tiran. Șuviță alb-am strâns într-o mănușă Și-am dat cu cheia, ascunzând fugar În șifonier toți anii, după ușă Trei riduri le-am ascuns într-un fular. Și mă gătesc frugal în păr c-o floare, Pe buze-mi pun petale-n jar de mac, O rochie de verde, ca o boare Apoi
VĂRATECĂ DORINŢĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365691_a_367020]
-
Nici pentru moarte nu se gaseste timpul prielnic. Păi, atunci, pentru ce? Sau, „pe ce te bazezi?” cum ar fi spus Moncher din Siliștea-Gumești, „cel mai iubit dintre pământeni”. Eu deja am început să fac alergie la această frază, aruncată fugar, peste umăr, de cineva care vrea să scape de responsabilități. Pentru că, nu-i așa, Timpul e singurul reper în viața noastră. Singurul de care dispunem în călătoria noastră spre veșnicie. Și, de cum îl folosești, vei da seama odată și odată
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365734_a_367063]
-
ei. Pac și gata, moartea este simplă. Ce mi se părea ciudat era că dușmanii nu erau mereu aceiași. Ba foști legionari, ba foști comuniști, ba sioniști, jidani adică, ba chiaburi, unii erau de fapt țărani săraci, vagabonzi unii, țigani, fugari peste graniță, monarhiști, sectanți, scandalagii, hoți din comerț, dar cel mai greu era cu sectanții. De obicei se lăsau omorâți, nu semnau nimic. În fața mea nu a murit niciunul. M-a întrebat odată fratele meu, era mecanic pe undeva - bă
DOM” COLONEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361694_a_363023]
-
alergat într-un suflet să duc catalogul și să revin pentru vernisaj. Luasem, chiar în acea zi (fatalitate!), o combinație de medicamente, menită să-mi atenueze disconfortul articulațiilor, care, de la ploaie, nu mai voiau să mă asculte. M-am privit fugar în oglinda din baie...Nu doar mâinile și gleznele mi se umflaseră, ci întreaga față. Îmi venea să plâng. Dar nu era timp pentru așa ceva! Tot atunci îmi ținuse calea și o mămică. Voia să-i arăt catalogul, cu “isprăvile
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > FUGAR PRIN STÂNCI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Din zori priveam și până-n scăpătat priveam adâncul umbrei mele vii ce tot târa suflet pustiu peste un munte blestemat. Și dincolo de locul
FUGAR PRIN STÂNCI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350624_a_351953]
-
pustiu peste un munte blestemat. Și dincolo de locul, un ungher am prins un adevăr mai strâns el legănat pe raza unui cer din care lacrima s-a scurs. Din zori priveam și până dimineață, prin teama dorului o dată. Referință Bibliografică: Fugar prin stânci / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019, Anul VI, 11 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FUGAR PRIN STÂNCI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350624_a_351953]
-
din cofăiele. Iată, de pildă, una din Ancuțele cele vechi a uneltit cu-n răzăș cam zălud, care-avea la inimă fata unui boier, s-o răpească chiar de-aici, de la vadu’ Moldovei, și s-o ducă în bordeiul lui de fugar. Trebuie spus că și coniței îi chicase cu tronc flacăul cel de la coarnele plugului și că deja păcătuise cu el, spre rușinea neamului boieresc. Duduița se afla atunci la han, în drum spre M-rea Agapia, unde boierul, însoțit de
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
s-ajung la stele, să zbor prin raze reci, Să rătăcesc în noapte, dorințe să-mplinesc. Dar...s-a-ntâmplat că acul ceasornicului meu Deodată s-a oprit și cu el timpul său. Aș porni timpul iară, în cursul lui fugar Să intru pentru o clipă, dar este în zadar! Că-n visu-mi de speranțe, lumina încet s-a stins, Iar al său timp, în valuri, în depărtări s-a dus, Lin ceasul mi-a închis geana, când vremea mi s-
CÂND VREMEA MI S-A SCURS... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346699_a_348028]
-
Nu intervine scriitoricește decât în cazurile care marchează destinul unor persoane devenite, prin vrerea destinului, personalități recunoscute de contemporaneitate. Ar putea fi aici, o pagină distinctă din Istoria Exilului Românesc. Ar putea fi o odisee, la care participă argonauții carpatini, fugarii, aveturierii, oameni legați prin frăție de sânge chiar și dincolo de fruntariile României. Octavian Curpaș scrie modern, se folosește de amintirile interocutorului său, nea Mitică, ca de un jurnal în care notițele de fiecare zi s-au scuturat de asperitățile inevitabile
FRAGMENTARIUM AL EXILULUI ROMÂNESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356985_a_358314]