254 matches
-
cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, {EminescuOpIV 514} Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast-dată încă. Ș-ast-dată? Cine-mi spune că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
despre istorie. Nu mai spun că, obișnuit fiind să văd dinamica lumii În mișcări largi, pe mari suprafețe de timp - milenii, secole sau măcar decenii - Îmi venea greu să admit că sunt posibile conjuncturi În care totul se concentrează În fulgerarea unei decizii luate În câteva minute, ore... În fine, Într-un interval microscopic. Am avut revelația Înfricoșătoare că lucrurile pot sta și altfel decât crezusem În suficiența mea doctă. Mai mult, mi-am dat seama că hazardul, În cosmica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dat să mor cu Ea în ureche, cu vocea Ei în mine. M-am simțit atunci, într-adevăr, ocrotit de Dumnezeu. I-am simțit puterea și bunătatea, milostenia și marea taină a vieții pe care ne-o dezvăluie, într-o fulgerare de clipă, arătându-ne Moartea. Pentru mine, atunci, în clipa cutremurului din ’77, Moartea mi-ar fi venit cu glasul Ei rămas în mine. Acum... În stația autobuzului, coborând să iau cealaltă mașină, am zărit-o pe Femeia celor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se ordona în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit. Scriind, am rătăcit ieri prin Cișmigiu. Aș putea continua cu alte și alte astfel de evocări - fulgerări ale trecerilor mele pe aleile lui, cu zăbovirile pe băncile lui. Descopăr, scriind astfel de pagini, că textul poate fi început de oriunde, în cele din urmă el descoperindu-se același. Aș fi putut începe cartea aceasta cu goana speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu pragmatisme. Adică pragmatismul, pe care nu-l prea aveți.“ La intersecție, am dat să scap de el. „O iau încolo“, i-am spus, arătând din cap spre „Gambrinus“. Era închis, desigur. Așteptam să se schimbe semaforul. Ca într-o fulgerare a clipelor, m-am văzut în dimineața aceea de demult, ezitând pe treptele berăriei dacă să intru sau nu, să mă duc spre masa mea, cu cei doi orbi, adulmecându-se într-o tandrețe bețivană. Și acum, când scriu, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi sunt parcă străine. Pot sta, ca în astfel de clipe, în fața vitrinei, privindu-mi ultima carte. O carte între alte cărți. Un semn între alte semne. O ieșire din textul meu cartea aceea, ca un țipăt poate, ca o fulgerare, dar trecătoare, amăgitoare. Scrierea ei nu a făcut, aceasta prea bine o știu, decât să-mi mai curețe puțin drumul meu spre text, întru text. E ca și cum îmi măturam cu târn de vorbe calea coborârii mele în text. Un Kerim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
artă, ideologia înseamnă bețe în roate, nu cârje. Poeții - acești profesioniști ai visului. Arta se străduiește să ne curețe sentimentele de steril. Prin cărțile altora descoperim în noi teritorii nebănuite. Uneori, arta este spovedanie. Alteori - taină. Cultura spintecă bezna cu fulgerări de laser Arta ne poate condimenta identitatea. Fără artă, ne simțim mai liberi. Aproape ca în Sahara. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Nu ne mai interesează cărțile. Prea ne - am stricat ochii citind printre rânduri. Criticul de artă nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
știu dacă n-am nimerit un grăunte afon. La urma urmei, de ce-ai trăit, de ce te bucuri? Cine ar putea dezlega misterul? Echilibrul nu se realizează niciodată căci, azvîrlite în balanță, puterile nu sînt egale. Poate doar într-o fulgerare a clipei. De aceea procesul este permanent, altminteri toate s-ar opri la perfecțiune. Afară de moarte însă nimic nu e perfect, nici chiar Dumnezeu. Poate că moartea însăși nu e posibilă în întregime. Cea totală rămîne o taină, țel veșnic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava unde sângele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram legat de organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența noastră fugară pe acest pământ sunt fulgerări scurte drapate cu bucurii și pătimiri, căderi și înălțări, înfrângeri și biruinți, și aceasta depinde de cum îți interpretezi rostul tău, departe de Dumezeu, sau în slujba Sa și a iubirii aproapelui, îmbrăcat în giulgiul muncii și veșnicei dăruiri, cu sufletul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vreți să spuneți? - Că poate să existe o viată și după moarte și care s-ar putea să fie cea esențială, adică cea adevărată. - Chiar credeți așa ceva? Nu știu cum am vorbit, că pe față i se stinse orice lumină. CÎt o fulgerare. Domnul Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, Înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o Îmbrățișă pe Marga, rostindu-și Încîntările față de „dulcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
modelul Odesei; nu știu ce-i adevărat În asta, dar mi-a plăcut mult de tot. Am trecut În partea cealaltă a mesei, În fața Anei și privirile noastre se Întîlniră ca din alte timpuri; aceeași interferență se născu Încă o dată, cît o fulgerare de clipă, după-amiază, În fața gropii deschise În care avea să fie coborît, la distanță de cîteva minute, sicriul cu trupul neînsuflețit al tatălui ei. Îl privii pentru ultima dată: se Încheia o lume. Seara, la masa de pomenire, Ana, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
știu că te zăhăie rău curiozitatea, dragă ieșene. Dar când îi intra și tu în morișca întrebărilor mele!... Numai să apuci să mă întrebi înainte de a o face eu... La această remarcă, mi-a trecut prin minte, așa ca o fulgerare: „Să știi că are dreptate pezevenghiul, fiindcă până să deschid eu gura el m-a și pălit cu întrebarea”. Nu-i bai, însă. M-am pregătit pentru orice bulboană! S-a întâmplat ceva, vere? Te văd dus pe gânduri... Nuuu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare eternă. Gura ei fină șopti melodios: ― Prostule mic... Nu mă mai iubești? Bărbatul respira aerul ei, căuta să reziste și își dădea seama că se pierde. Îi trecu prin gând cu o fulgerare dureroasă că își bate joc de el. Pe urmă i se topiră toate gândurile în minte într-o singură dorință stăpânitoare. Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. Nu mai vedea decât ochii ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră câteva glasuri nesigure, între care bătrânul Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, zărindu-i chiar mutra plângăreață undeva, fără să-l intereseze însă, ci numai ca o fulgerare a conștiinței. Trecură câteva clipe. Pauza păru tuturor nesfârșit de lungă. Pe urmă, brusc, Miron Iuga strigă poruncitor: ― Cine v-a chemat pe voi aci, să-mi stricați straturile, și rondurile, și potecile la care am muncit din greu cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
saluta pe Baron și pe Baronesa fiică. Ce bine îi stătea în rochia aceea de ceremonie! Nicicând n-o mai văzuse așa, strălucea ca o figură sfântă, ochii aveau tot strălucirea de odinioară, și-n plus era ceva sclipitor, o fulgerare de energie care, răspândindu-se în Catedrală, ajunsese până la el. Ar fi vrut să-i strângă mâna. Dar ea mai mult ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l, s-a înfiripat din foc/ Cozma Răcoare în dreapta cu hangerul./ Îi zornăiesc pistoale la mijloc,/ Privirea-i cenușie cum e fierul./ Călare se înalță-amenințând/ Și umbra lui acoperă tot cerul." Flăcările satanice, dansul ritual în jurul focului, groaza și spaima fulgerării, toate anticipează registrul imagistic din "Moartea căprioarei". Despre Ion Brad, Ov. S. Crohmălniceanu spunea că "are memoria istorică a generațiilor de iobagi ardeleni și le trăiește obsesiile în chipul cel mai natural cu putință, în însăși alcătuirea cea mai intimă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate Nyke să se rupă.// Dar parcu-acesta fără viață/De-nfrigurare-i totuși plin./ Trist, soarele de-apus, revarsă/ Asupra-i valuri de rubin.// Și tot palatul parcă-arde/în fulgerări crepusculare-/Și nu e nimeni viu într-însul,/Pe scară nimeni nu apare...// Coboară soarele în neguri/ Și umbre lungi încep să vină;/ Grădinile îmi par stropite/Cu mii de picuri de rugină”.2) Dar tema asupra căreia aș fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orizontul eului poetic marchează, oricum, reinvestirea lumii cu sens. Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării, în eternitate, a percepției hiper-, de fapt trans-senzoriale, nu e decât un pas, cel din Underground
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gheață care trece pe deasupra lor și care pare-se că mai ține pe loc, în pîcla sa rece și deasă, lumina zilei. Cele din urmă văpăi ale acesteia îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii; ele trec în lungi fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pagini cu un umor de bună calitate, în care critica, superficială, a societății stă alături de șarjele îndreptate împotriva colegilor de breaslă. Se vizează parvenitismul, șubrezenia moravurilor burgheze, cabotinismul unor poeți pesimiști (Radu D. Rosetti), într-o manieră veselă, ușoară, fără fulgerările satirice de mai târziu ale lui Cazaban. Nu lipsesc nici schițele ușor licențioase, pe gustul unei anumite categorii de cititori. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285810_a_287139]
-
pe cei plecați. Dar ce era de fapt acest spirit urgentist? Cum se manifesta el? Un adevărat urgentist ajunge la diagnostic cu o viteză uluitoare prin bagajul lui inegalabil de cazuri similare, trăite de-alungul anilor. El ierarhizează ca într-o fulgerare situația și gravitatea diferită a cazurilor, are o ordine a investigațiilor, pe unele așteptându-le în timpul operației, cunoaște intuitiv rezerva de viață a unui caz de mare gravitate, știe cu precizie când, în ce moment să opereze, care este gestul
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
emoții. În afară poate am zice de Socrate, Platon, Iisus, Buda, Marc Aureliu, Sf. Francisc, Maria Tereza și o mână de alți oameni exemplari, într-un moment sau altul al vieții, al relațiilor sau al activității noastre cu toții "am simțit fulgerări de invidie, chiar dacă de diverse intensități, de la micile ei pișcături și până la adâncile, distrugătoarele de suflet, sfâșietoarele ei împunsături de pumnal" (Epstein, 2008, p. 32). Din când în când, fiecare dintre noi am avut și avem momente mai scurte sau
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de găsit atât la Costache Caragiali, cât și la Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche, Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în plus tragicului. (Dumitru Chirilă) Robert Linz Tuzenbach Alexa Visarion este, în această montare dublul lui Cehov. Textului un proiect impecabil săvârșit parcă abia acum i-a fost hărăzită desăvârșirea. Iar desăvârșirea este o implozie orbitoare și rece. După ultima fulgerare dintre actori, înconjurul rămâne vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]