577 matches
-
Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. AL DOISPREZECELEA CEAS Vremea urcă în
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
arta, spre mulțumirea gălățenilor și a unor turiști care vizitează urbea, Grădină Botanica fiind unui din principalele puncte de atracție turistică din acest areal. O oază de Lumină, frumusețe și pace în inima unui oraș din metal și din sticlă fumurie. Oameni de cultură inimoși și bine determinați, cum este scriitoarea, poeta și consilierul cultural Angela Baciu care, în urmă cu câțiva ani a lansat un proiect fastuos numit “Atelierele de creație ale Angelei Baciu” -inițiază acțiuni remarcabile, cu scopul de
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
soarele de pe cer, Unde pietrele se înmoaie sub glasul Îngerilor Și munții se apleacă pentru a fi mângâiați. Infinitul dumnezeirii e în inima mea, Pe zidurile temniței este cuvântul Tău, Credința stă demnă în picioare. Mască Moartea rânjește prin sticla fumurie. Își așteaptă prada. Râde, apoi plânge, Iar sufletul e acum fluture. Dealul a venit la vale cu pădure cu tot. Drumul a fost acoperit. Altă viață nu mai poate fi aici. Moartea își schimbă chipul, ca o salamandră. E peste
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
la mâna paișpea, decolează-n flancul meu, frânează-n scurt și-mi taie calea: Tipul! Chelie rasă bec, capul mare, ceafa și mai și, și-n piept un lanț mai gros decât al lui Nabucco, coboară-ncet (spre veșnicie) geamul fumuriu și ...cu-un gest extrem de explicit (Dan Puric are multe de-nvățat) mă dresează să-l cobor și eu. Tipul : Deci, dacă o mai lași la mine-n poartă, ți-o fac varză și ți-o pun pe piept! E
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
au dosare penale, cazierul este pătat, asta e realitatea. Dacă s-ar lucra la acciză nu ar mai fi rentabil și normal că nu s-ar mai duce nimeni” Vasile Duciuc, primar Bistra, Maramureș Cele mai multe autoturisme au în spate geamuri fumurii. În apropiere e parcată o autoutilitară roșie. La fiecare transport în ea erau încărcate câte 100 de baxuri. Este un caz în care a fost implicat și un fost polițist de frontieră. Multe din ele sunt înmatriculate în Franța, Germania
„Trece tirul printre munți ca un șarpe lung...” Riscul, câștigurile și pușcăria cărăușului în Rețeaua Underground () [Corola-blog/BlogPost/338612_a_339941]
-
păr ... Așa!...Deci, un tip apare în fața ... unde ești tipule?... - Bună ... seara! - aud un șuierat printre dinți în spatele meu. Trec două secunde cât doi ani. Mă reculeg și reiau. În spatele meu apare un tip îmbrăcat în negru, cu ochelari șmecheri, fumurii. Așa îl văd eu în capul și spatele meu. În mână are. Nu pot spune ce. E secret. Tipul este un detectiv activ și vrea să-mi dea raportul. Îl primesc dând cu pixul peste vorba lui: - Sunt agent de
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
repede, încât nici nu am văzut semnul Îngerului - strigă bărbatul întristat, în timp ce vântul înfioară apa și arinii tineri!.. Nici eu n-am înțeles nimic - suspină-n zori femeia, în timp ce-și scutură petalele din părul nins și vede vălul fumuriu cum se scurtează încet, de la un capăt!... --------------- Iuliana PALODA-POPESCU Din vol." Semnul Îngerului" Editura Rawex Coms 15 iulie 2015 București Referință Bibliografică: Iuliana PALODA-POPESCU - POEME SFERICE / Iuliana Paloda Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1660, Anul V, 18 iulie
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
A zâmbit. A avut forța să zâmbească, dar nu a vorbit. A clipit rar de mai multe ori și a încercat să le distingă mai bine. Aproape de el, Laura îi urmărise mișcarea genelor, ori mai mult o ghicea, prin sticla fumurie. Așa îl învățase să procedeze, dar i se păru că trece prea mult timp și un început de teamă i se instală în suflet. „Ce se întâmplă? Oare nu vede nimic?! Doamne, te rog din toată ființa mea, fă-l
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
sine. - Despre ce asemănare vorbeai, Iulia? Te referi la fetiță presupun, dar nu pot distinge bine trăsăturile, preciză Tinu cu tristețe în glas, mângâind fruntea și părul Danielei. Fetița se retrăsese, mai întâi, părând a se speria de ochelarii mari, fumurii, pe care-i purta acel domn din fața ei. S-a lăsat apoi mângâiată și își muta vioaie ochișorii de la Iustin la Iuliana și invers, zâmbindu-le ghidușă. - Da, Iustin! La fetiță mă uitam... Este atât de drăgălașă, ce n-ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
să recite la serbarea școlară cântecelul Șoldan Viteazul, al lui Vasile Alecsandri. Serbarea a avut loc la Teatrul Moldavia unde micuțul „artist"pășea țanțoș pe scenă, în costum de dorobanț, purtând pușca pe umăr și având pe cap o căciulă fumurie cu pană de cocoș într-o parte. După alte strofe și crâmpeie de proză, Leonard își încheia monologul făcând câteva mișcări copilărești, după cum cerea rolul. Apoi, cu un salut hotărât de adevărat ostaș, micul dorobanț își bomba pieptul, își punea
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
o porumbiște ca în urma unui mare cutremur. M-am așezat jos pe o ridicătură de pământ și am privit orizontul în spre apus, soarele se lăsase jos de tot, palid, neputincios, razele lui roșietice de-abia reușeau să străpungă norii fumurii dinspre pădure. Femeia aceea îi da înainte cu ceea ce știa ea, povestea totul rece și sec, parcă n-ar fi durut-o nimic; amesteca lucruri adevărate cu povești care circulaseră și pe vremea când stătusem eu aici; se făcuseră pe seama
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
din 04 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă e toamna încă un preludiu, Un timp în care sincer ne iubim, Cu tot cu desfrunzire revenim, La frunzele, păcatele, ce-și scriu... Dacă aevea credem și iubim, E Toamnă și ni-e drumul fumuriu, De soarele trimis într-un pustiu, Pentru aroma florilor, ca s-o păzim. Dacă e toamna ne-ncepută-n miere Și-n vinul vaporos din ochii tăi, Înseamnă, că mai credem în durere Și ne acoperim în vis cu flori de tei
DACĂ E TOAMNA ÎNCĂ UN PRELUDIU... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377627_a_378956]
-
mâinile și plecară mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul boltit al sălciilor plângătoare și spre apus, peste sat, se lăsaseră nori uriași, fumurii, grei și amenințători. Din când în când câte un fulger spinteca zarea și cădea obosit în apă. -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului!-se bucură Norocel. -De geaba!-zise Zina în zeflemea. Nerăspunzându
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
Pe poetul Teodor Dume nu mi-l pot imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > JOCUL FULGILOR DE NEA Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului De două zile cerul și-a ascuns surâsul în spatele vălurilor fumurii. Norii îngrămădiți vălătuc deasupra satelor au alergat bezmetici în ultimele două zile mânați până la epuizare de harapnicul vântului mânios, care răsculat contra nevolniciilor lumii, a dat iama în tot ce-i stătea în cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
se auzea de undeva de lângă un gard vocea înnecăcioasă a unchiului Gică. Se așezase atâta praf pe treningul lui, pe păr pe gene, sprincene și pe mustață de ziceai că i un clovn de la circ pregătit să susțină un specatcol fumuriu. Când s -a mai luminat s-a zărit și Natașa la umbra unui corcoduș. Tot dădea din mâini și bombănea ceva nedeslușit, din care unchiul Gică a înțeles că e musai să o salveze altfel o pierde în necunoscut. Hai
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
ridicai piciorul te lovea în tălpi, era ceva diabolic. Nici în ziua de azi nu știu cum am scăpat. M-am trezit la un moment dat că stăteam pe o scândură, în fața mea era o masă și un castron plin cu ceva fumuriu, un fel de orez, cred. Încercam să văd mai bine ce este în castron și în jurul meu, dar nu puteam deschide bine ochii, așa mă dureau când încercam. În fața mea, era un recrut, bănuiam a fi Ionel al uncheșului Toderică
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
Pe poetul Teodor Dume nu mi-l pot imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund, Vâslesc în ape fumurii, trecând prin nori Spre casă sufletului meu, atins, plăpând De un miracol prins în zori, de subsuori Și legănat într- un scrânciob, în vie De ieri, de azi, de mâine, răscolind ninsori, Mi- e astăzi dor de -obrazu- ți de
PETALE DE HARTIE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380846_a_382175]
-
într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund, Vâslesc în ape fumurii, trecând prin nori Spre casă sufletului meu, atins, ... Citește mai mult Petale de hârtie...Te- aștept cuminte și mă -ncarc de muguriCa un ram în soare, visând suav la clipaCând voi da în floare, tu și cu mine, singuri,Eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
neclintite într- un visCe- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt,Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais.Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ.Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund,Vâslesc în ape fumurii, trecând prin noriSpre casă sufletului meu, atins, ... XXXIII. GUTUIUL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016. Gutuiul Deși curtea bunicii era plină de pomi fructiferi, de arbuști și flori, de legume de toate felurile, în spatele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
răstălmăci nici gândul Aproape mort din mine, în torturi! Sunt ca un sloi de gheață ce descrește Spre limită pastișelor de azi Și-acesta doar în mine se topește Până la rădăcinile de brazi. Pereții mi-i zidesc în detestare, Fereastră fumurie de pământ Îmi va păstra lumină asta mare, Pe care numai eu pot s-o cuvânt! Nu veți putea să-mi așezați nici pașii Pe ochii și pe pieptul vostru gol, Căci eu urmez umilă-naintașii, Plătindu-le prin scriptul
GLOANŢE DE ARGINT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371433_a_372762]
-
Psihologie?! Tocmai își găsise subiectul - un tânăr de cca. patruzeci de ani care citea absorbit Science et Vie. Observă că era îmbrăcat sport cu un tricou negru, cu niște blugi obosiți de vreme, purtând în picioare ghete ușoare de antilopă fumurie. În discrepanță cu vestimentația, figura avea ceva special. Chipul alb, dar neras de zile, era invadat de cimpi negri și deși, sprâncenele, și ele erau negre, stufoase și îmbinate într-un chip aproape nefiresc, pleoapele, genate abundent, clipeau repede, ca și când
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
prins înăuntru recită, declară - Aproape trecută e toamna, așternută-i castana pe caldarâm. Auzi pașii iernii din negura vermii cum aleargă spre noi? Vezi albul masteacănului ca un fum așternut în pădure acolo unde rugul de mur pierde murmurul fructelor fumurii? Vezi tumbele coliliei uscate, ale scaieților pe câmpii? Vezi îngerii cum schimbă penajul, limbajul aducând a bunăvestire? Obosit, murmurat vine răspunsul poemului dinăuntru - Am îngerul tras în penel, pe rastel, gânditor sau în zbor. Mă uit la el în trecere
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
de gradul IV, numita “Nașterea Reginei Mnemosyne “. După un timp, una dintre ele aflată în cercul din mijloc, vopsită, blondă, plină toată la mâini la gât și la picioare de inele de aur și de argint, cu ochelari mari și fumurii, astfel ca nimeni n-ar fi putut să-i ghicească vârsta și culoarea pielii din pricina picioarelor ei sexi, foarte lungi și pline de un erotism exotic și barbar, se așeză pe un scaun trepied, își luă casca muzicală de pe urechi
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]