119,005 matches
-
închidere a dialogului oral sau a mesajului scris („O zi bună tuturor. Aș dori un sfat...”; „... Mersi anticipat, o zi bună tuturor”). Registrul stilistic acoperă o zonă care se întinde între standard, colocvial elegant și ceremonios. Nu cred că formula funcționează (cel puțin deocamdată) și ca simplu salut de întîlnire, de recunoaștere, neînsoțit de conversație. Apare adesea în structuri sintactice mai ample - marcând explicit destinatarul, printr-un dativ (O zi bună și ție. O zi bună tuturor), verbul performativ, sau/și
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
sale: epilogul (un fragment dintr-o scrisoare unde Ghica scrie lui Dimitrie Sturdza, la 1868, că „Intriga, minciuna, calomnia și toate celelalte proaste obiceiuri n-au fost niciodată mai active ca astăzi”, fixînd contextul unei epoci și specificul unor mentalități) funcționează ca o prolepsă pentru că, iată, fapte ar mai fi fost pentru alte volume: călătoriile în străinătate (Anglia, Franța, Italia), diversele funcții importante (prim-ministru, ministru de Externe, președintele Consiliului de Miniștri, director general al teatrelor, ambasador la Londra, președinte al
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
subiectelor dezvoltate. Aceste momente au rămas de neuitat pentru cei care l-au cunoscut și l-au ascultat vorbind în timpul plimbărilor noastre. S-ar putea spune că în vara anului 1952, la Secția a II-a a închisorii Aiud, a funcționat timp de 2-3 luni o adevărată AGORA, o Academie a peripateticilor, când Prof. Ion Petrovici a trecut în revistă aproape toate școlile, sistemele, curentele și problemele fundamentale ale filosofiei [...] Oricine își poate închipui ce ridicoli, chiar caraghioși, puteam părea, plimbându
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
o mai luminoasă încredere în sine. A fi singur pare să fie similar cu a merge pe un drum închis. Să înțeleagă că, pe porțiuni, versurile dacă sunt modeste, ele pot fi reparate cu meșteșug și puse în stare să funcționeze: ,,Călătoresc prin vremi și locuri,/ Prin viața mea treceți zburând,/ Doar amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet/ Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
spun ghicitori ca exercițiu al minții și pentru plăcerea surprizei), a fost subevaluat mecanismul umoristic-manipulator: faptul că se spun ghicitori pentru a induce o falsă lectură, accentuată de tensiuni psihologice, și pentru a o anula ipocrit. Cam în același fel funcționează, ca forme ale folclorului urban contemporan, unele bancuri sau „cîntecele de tabără”: creînd premisele pentru rostirea unor cuvinte vulgare, obscene, pe care le evită prin deviere în ultimul moment. Desigur, nu toate ghicitorile sînt de acest tip, dar prezența acestor
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
din prima categorie pot fi așezați sub imaginea metaforică a melcului, pentru că, indiferent de context, ei își poartă atelierul în spate și îi prelungesc coordonatele fără nici un fel de concesie. Peisajul nu-i stimulează, nu-i inhibă și nici nu funcționează ca un real partener într-un eventual dialog creator. Din factor activ, cu sugestiile și cu presiunile sale specifice, el devine un spațiu pasiv, o simplă anvelopă pentru un demers artistic dinainte verificat și pentru un program deja stabilit. Cea
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
zbuciumată perioadă literară dintre 1944 și 1947, „răstimpul de beatitudine dintre colții și copitele a două năpaste ce au căzut peste noi”. Din care pricină efervescența creației în chestiune avea o notă dramatică pe care o putem reconstitui fără greutate. Funcționau pe atunci cîteva însemnate cenacluri liteare: Sburătorul postlovinescian, prezidat, prin rotație, de Felix Aderca, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, cercurile conduse de Petru Comarnescu, H. Bonciu, Vladimir Streinu. Alexandru Lungu devine membru fervent al celui din urmă, primit „cu o caldă
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Aș răspunde probabil că seamănă cu un ins care nu merge normal, ci merge sărind într-un picior, și anume în piciorul stâng. De aici, o avalanșă de consecințe, previzibil, negative... dar cine e de vină că partea dreaptă nu funcționează? Stânga, s-ar zice. (Ceea ce - până la un punct! - e în firea lucrurilor, face parte din regula jocului.) Da, stânga. Dar, mai ales, dreapta însăși poartă responsabilitatea propriei sale anemii (o anemie accentuată, până spre starea de „Transparență”, de inexistență). Să
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
cărții, limbajul computerului, în loc de cuvânt, imaginea, în loc de cartea însăși, ecranul computerului sau al televizorului. Aceste mutații țin de un anumit moment istoric și sunt inevitabile. Evitabile însă pot fi urmările lor nefaste asupra literaturii unei țări, evitabile dacă lucrurile acolo funcționează corect, dacă se gândesc și se practică măsuri de protecție coerente și fără parti-pris-uri jenante, așezându-se cultura scrisă la locul cuvenit, sus (oricum, mai presus de taberele politice care se războiesc întotdeauna efemer). E și cazul literaturii noastre de
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
sfîrșit adună mîncarea de pe mese în pet-uri de Coca-Cola și o duce acasă. Acolo e o lege aparte, pe care n-o controlează nici Poliția nici Parchetul, nici partidele aflate la la Putere, fie ele PSD sau CDR. Acolo funcționează cumetria, un fel de relație amicală bazată pe interese și pe servicii. Iar cumetria domină instituțiile statului, indiferent care sînt acestea.”. N-am citat dintr-o sesizare adresată Parchetului General sau fratelui său mai mic și mai bizar, PNA-ului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
știu de unde are dosarul. Înainte de a afla ce conține el, asta ar fi însemnat o adevărată idioție, totuși. „Nu, răspund cît pot de calmă, vreau să știu cine semnează documentul?” „Ah”, spune, fără să coboare prea mult tonul, totuși îmblînzit. Funcționează totuși, simplu, previzibil: îl domesticești imediat vorbindu-i despre el însuși sau, și mai bine, întrebîndu-l: Erați urmărit? Sau și mai sigur: Erați, desigur, urmărit douăzeci și patru din douăzeci și patru. Da, răspunde dintr-o dată potolit și grav, sigur, îl urmăreau, îi ascultau
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
contribuția lor la Fondul de asigurări sociale" ( Evenimentul zilei = EZ 1.01.2003); "potrivit prevederilor Legii 19/2000, se solicită drept condiție de încheiere a contractului de asigurare socială dovada angajării viitoarei mămici" ( EZ 2.04.2003) etc. Întrucît analogia funcționează aproape invariabil, nu e de mirare că moda folosirii diminutivului mămică a atras și o sporire de frecvență a substantivului masculin: tătic. În mod simetric, acesta va fi un‚ proaspăt tată, tată al unui copil mic’: "I. N., a șaptea
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
fiecare artist are o supapa prin care poate să iasă la suprafață. Dar, deocamdată, aceste supape sînt marginale, ele acoperă doar nevoi imediate, nu marchează fenomenul în profunzimea lui și nici nu ating acea înălțime la care ar trebui să funcționeze mecanismele specifice ale unei existente artistice bine articulate. Comerțul brut și proiectul cultural În zona culturii, a artelor plastice în speță, situația de fapt, cea de drept și cea morală sînt cu mult mai grave decît în celelalte segmente de
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
de bună calitate, ele nu au reușit să coaguleze un climat. Au rămas doar niște insule, dar un arhipelag nu se poate constitui, deocamdată, pentru că nu există nici un sistem juridic coerent și bine așezat, și nici nu au început să funcționeze la un nivel de competență acceptabil acele instituții fundamentale care ar putea să structureze piața de artă și s-o scoată din zona neagră în care ea se află astăzi, cum ar fi, de pildă, instituția expertului. În profunzimea fenomenului
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
pot plăti cît mai aproape de valoarea ei reală. Cu alte cuvinte, la mării actori ai unei piețe de artă adevărate care, mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea și în spațiul nostru public așa cum se cuvine. Pentru ca aceste lucruri să funcționeze și dincolo de enunțuri și de principii, este nevoie de o rediscutare profundă a relației nemijlocite cu opera de artă, cu atît mai mult cu cît există încă, din păcate, locuri în care obiectul artistic este supus literalmente unui regim de
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
mult, de frică să nu mă urască lumea dacă sînt prea prezentă. D.P.: Mai sînt și alții care publică mult, de pildă Liviu Ioan Stoiciu. M.P.: Da, dar eu nu sînt bărbat, nu uita. În cultura română, în mediul românesc, funcționează încă discriminarea bărbat-femeie și, dacă o femeie este normală și publică atîta cît scrie, începe să fie suspectată. Și stîrnește invidie și ură. Ura agresivă, activă, a femeilor și a bărbaților care, toți, se grăbesc s-o pună la punct
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
readuce la viață tocmai pentru că o violase - și nu există nimic infam, monstruos sau vulgar în această resurecție. Almodovar nu face decît să reia temele ( și, uneori, gagurile) sale dintotdeauna; există un episod savuros ( un film mut fictiv, Amantul pitic, funcționînd pe post de psihanaliză-prin-vis ca în Hitchcock) care este un clin d’oeil la o secvență din Atame: acolo, Victoria Abril se juca, în cadă, cu un scafandru-jucărie care i se proptea în pubis - aici, micro-amantul intră în vaginul femeii
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
importantă. Cu siguranta, ele nu denotă nimic, sînt lipsite de justificare naratologica, dar, din punct de vedere semiotic, sînt departe de lipsă de sens. Au un sens și acest sens este realul ca atare. Ele spun: noi sîntem realul. Ele funcționează că autentificare a iluziei realității drept fapt brut, drept adevăr indiscutabil la a cărei reprezentare aspiră cu ardoare realismul secolului al XIX-lea. Barometrul se află acolo pentru a pune capăt semnificației. Spune barometrul: sînt pură imanenta, sînt particularitatea absolută
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
iată și o tânără. Citește dintr-o carte format mare (o fi studiul lui Gail Kligman?) și pare cu totul absorbită de lectură. De câteva minute, „veteranii" începuseră să cam vocifereze: că e nădușeală ( nu e, pentru că, miraculos, aerul condiționat funcționează impecabil), că de ce nu vin mașinile mai des, că sigur șoferii beau la capăt de linie, că primăria fură banii poporului... Treptat, una din femei, cu evidente calități de „lider informal", preia mesajul bătrânilor din picioare (cei de pe scaune nu
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
fine, Jandarmul e singura care i-ar fi putut aduce scriitorului marea notorietate, dacă n-ar fi venit prea tîrziu. E povestea obsesiei a două tinere femei pentru un bărbat ciudat (același străin nimerit de neunde într-o comunitate care funcționează după regula slaviciană a gurii satului), care înnebunește și se spînzură (și-a ucis sau nu Veronica primul soț dîndu-i să mănînce ciuperci otrăvitoare?). Nuvela are unele naivități, dar și pagini puternice. În 1941, cînd apare, Jandarmul nu mai poate
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
doar prin ingenuitatea percepției și prin efortul de a arăta fața nevăzută a lumii. În raport cu spectacolele anterioare ale lui Afrim (văzute de mine) acesta are meritul unei coerențe superioare: trăirea se integrează în narațiunea scenică, sistemul de imagini al spectacolului funcționează congruent cu informația captînd împreună capacitatea de compasiune a spectatorului. Ceea ce este personajul și ceea ce i se pare că ar fi, ceea ce povestește el și ceea ce trăiește, sfîșiat între ceea ce văd alții în el și ceea ce simte el că este
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
el și ceea ce trăiește, sfîșiat între ceea ce văd alții în el și ceea ce simte el că este există simultan în cele mai bune momente ale scenariului dramatic (restructurînd proza cu abilitate) întrupat cu profesionalism de o echipă de actori care funcționează împreună. (N-ar trebui să fie o performanță, dar a devenit, prin absența acestui coagulant în foarte multe dintre spectacolele teatrelor profesioniste). Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
și strângerea probelor. Dar Verres trebuie să se fi considerat în și mai mare siguranță când la 27 iulie 70 avocatul său, faimosul orator Hortensius, a fost ales consul pentru următorul an. La Roma cei doi consuli, pentru toate magistraturile funcționa principiul colegialității, aveau puterile pe care azi le au cumulate un președinte de stat și un prim ministru. La comunicarea rezultatului alegerilor Hortensius l-a îmbrățișat public pe Verres și, convins că va repurta victoria, a declarat trufaș că prin
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
spiritului pot luneca ușor în caricatură, poezia se rigidizează și înțepenește în artificiul prozei (există și o poezie a corespondențelor critice, capabilă a se desface, în imprevizibilul său decorativ, precum o coadă de păun. Dar ne putem pune o întrebare: Funcționează oare totdeauna o egalitate între ceea ce a intenționat (a avut în bagajul conștiinței) autorul și ceea ce a proiectat efectiv în substanța operei, practic inepuizabilă în orizontul interpretării? Într-un eseu din Oceanografie, Mircea Eliade ia în discuție chestiunea, pornind de la
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
farmec în plus Pentru că, între timp, lucrurile au intrat în istorie. Iar imaginile au rămas vii. Istoria filmului prin istoria festivalului, iată o veritabilă obsesie a actualei ediții; de altfel, e și primul an în care s-a înființat și funcționează un "Departament de istorie" al Festivalului, care are de studiat un drum de peste o jumătate de secol. Aici ar fi de povestit (tot scurt) o mișcătoare seară omagială, în memoria lui Maurice Pialat și Daniel Toscan du Plantier, care au
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]