581 matches
-
și-acuma... Boieri vechi, boieri noi - ce are ea grija lor ! Ea are grijă să nu alunece, să nu-și rupă vreun picior, Doamne ferește. Uite, tot a mai rămas lângă trotuar niște gheață spartă și mormane de zăpadă, neagră de funingine. A ajuns în stație, tramvaiul nu se vede, mai bine să-și potrivească ea dinainte banii. Să-și scoată portofelu din țoașcă, să numere dooșcinci de bani, clasa a doua, să ție banii în palmă până se suie... Tot bâjbâie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stradă și s-au trezit luați de ruși și apărând, din prizonierat, după ani și ani ? Nu știi ce-a fost atunci când au intrat rușii, în ’44 ? — D-apăi cum să nu știu ! Că toate ale mai tinere se dădea cu funingine pe obraz și se mbrobodea care mai de care s-arate babă, că știa ce pățește dacă dă rusu dă ele ! D-apăi și io ! N-am tras obloanele la prăvălie și n-am stins toate luminile, să crează rusnacii că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pescuit sau altele. Patrana șontîcăia În umbra lui Marcel cotcodăcind ceva pe limba lui, rîzÎnd singur sub un televizor cît el de mare, prevăzut cu o antenă bizară; cu două damigene În fiecare mînă; cu un grătar antic, plin de funingine, În brațe; sub un sac de nailon transparent - În care se văd cîțiva miei tranșați pentru grătarul anterior Încărcat și niște mănunchiuri verzi de ceapă și usturoi; cu cîteva brațe de lemne și un sac de cărbuni pentru același grătar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
palme, în fața calului au poposit o găleată cu apă și una cu ovăz. În timp ce calul a băut apă și apoi a început să ronțăie la ovăz, Toaibă a pus mâna pe țesală și l-a curățat de scaieți și de funingine. I-a scos căpăstrul și i-a spălat botul însângerat. Ei. Acum altcum stăm de vorbă. Arăți și tu a cal de soi. Stai să aduc niște rachiu să ștergem rana, că ferească Dumnezeu... Îi mai obrinti și necazu-i gata
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
închipuirile tale, dar am stat să mă pârpălesc la o căpiță de paie ce ardea în curtea Dochiței moașa. Ia dă-te la lumină, că chiar mi se pare că ești pârlit. Ești negru ca un harap. Cred că-i funinginea de la căpița Dochiței, că focul nu m-o ajuns. Bine că nu ți s-o întâmplat cine știe ce. Lucrul rău nu piere, Marandă. Lasă vorbele de șagă și mănâncă ce ți-am pus pe masă. Cred că s-o răcit ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
propriile sale litere / incomensurabilă. Verbele la imperativ sau cu sens de imperativ, singular, folosite frecvent, creează adeseori impresia de construcție decalogică ad-hoc, parte a unei religii proprii, identificabilă cu dragostea de viață în general: Să intri-n flacără, să negi funinginea / și în metalul batjocorind rugina / și-n sârguința-albinelor strălucitoare / ca gheața, refuzându-te doar mierea / și-n rouă să respiri aurora / și-n pietre uitându-le glasul, / să intri în țărână spre-a o face-n / sfârșit să putrezească sau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din volum - un religios, în poemele lui Horia Zilieru, fiorul sacru este latură aproape inalienabilă, manifestată explicit sau nu, dovadă fiind atât
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
târziu, când a plecat Eleonora. Tot acolo se află o masă, iar pe ea un sfeșnic cu două lumânări, pe jumătate arse, în fața unui jilț de piele. Jilțul e ros și arată destul de mizerabil, în schimb sfeșnicul, chiar pătat de funingine, îmi place mult. Întâi am vrut să-mi fixez acolo confesionalul. Să mă așez în jilț la masă, cu foile dinaintea mea lângă sfeșnic. Ca Shakespeare. Până la urmă am preferat sala de așteptare. Poate pentru că aici am crezut mereu că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fericire acesta nimeri în golul unde fusese altădată o fereastră și dispăru. Urcând pe platou, ne-am pomenit în fața unei colibe părăsite. Între pietre, deasupra tăciunilor stinși, chiar în mijlocul colibei, atârna un ceaun gol prins de un cârlig înnegrit de funingine. M-am uitat în jur, dar n-am mai găsit nici un semn despre cel care trăise sau doar trecuse pe acolo. În timpul acesta, Eleonora se ghemui fără o vorbă pe un butuc. Nu mai avea resurse prea mari să continue
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă deo sebire față de mizerul metrou new-yorkez, care pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde, tulbure a mării și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
față. Înaintam pe o străduță mizeră de la marginea cartierului de răsărit - o străduță plină Încă de fațadele aspre și colțuroase ale vechilor case de piatră care fuseseră cîndva, desigur, locuințele celor bogați, dar care acum se Înnegriseră de praful și funinginea anilor. Pe străzile acestea clocotește viața violentă și dezordonată a oamenilor cu ochi negri, fețe negre și graiuri necunoscute, care aleargă Încolo și-ncoace fără număr, fără nume, cu suplețea lichidului, a valului, a gloatei, caracteristică celor cu sînge negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceva timp, am ajuns într-o piață mare cu tramvaie zdrăngănitoare. Lumina felinarelor ajungea doar pînă la primele etaje ale clădirilor înconjurătoare, dar acestea păreau enorme și bogat ornamentate, iar lumea se adăpostea între pilaștrii fațadei. Niște statui acoperite cu funingine erau dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închipui cît ne-ai speriat? Urmă un sunet ascuțit și un pocnet, și Thaw fu împroșcat în obraz cu bulgări de noroi. A doua zi dimineață, de la fereastra camerei de zi văzu o groapă în trotuarul de vizavi. Lovitura răspîndise funingine pe podeaua camerei de zi, iar doamna Thaw o curăța, oprindu-se din cînd în cînd să vorbească cu vecinii care veniseră să discute despre raid. Căzură de acord că se putea și mai rău, dar Thaw era foarte stînjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
palid și dincolo de culmi, o lumină cenușie, pragmatică lumina coamele locuințelor și fabrici, fără să le pună în umbră sau să le îmbogățească. Dincolo de deal, printre castani și păducei, era un lac pentru bărci de agrement. Deseori o pojghiță de funingine se instala în timpul nopții peste apa liniștită, și o rață, abia pornită dintr-o insulă, lăsa o dîră ca a unui deget pe un geam plin de praf. Traversînd șuvoiul de camioane și tramvaie, zăngănind și uruind pe șoseaua principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Deși la prima vedere era doar întuneric, ochii lui îl topi într-un violet-maroniu care trecea în portocaliu tern la linia orizontului, spre centrul orașului. — De ce are culoarea asta? întrebă Thaw. — Presupun că datorită luminii electrice care reflectă petrolul și funinginea din aer. Ajunseră la mijlocul distanței dintre casele lor și-și luară rămas-bun. După ce Thaw merse vreo cîțiva metri, auzi un strigăt în spatele lui. Se întoarse și-l văzu pe Coulter făcîndu-i cu mîna și strigînd: — Nu-ți face griji! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doamna Thaw îi deschise ușa. — Duncan, ce-ai făcut de ești în halul ăsta? îl întrebă ea. — în ce hal? — Ai fața neagră ca tăciunele, toată fața! Se duse în baie și se uită în oglindă. Avea fața mînjită de funingine, mai ales în jurul gurii. CAPITOLUL 18. Natura Administratora hotelului Kinlochrua era prietenă cu doamna Thaw și i-a invitat pe copii să petreacă vacanța de vară în nord. într-o dimineață, s-au urcat la Broomielaw într-un autobuz care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limbă, iar pieptănatul îi dădea un sentiment de apropiere, netulburat de tensiunea cuvintelor. Ținînd mîna soției și uitîndu-se prin fereastra din apropiere, domnul Thaw zise: — Ai o priveliște frumoasă de aici. Mai jos se afla vechea catedrală gotică mîncată de funingine, într-o cîmpie de pietre plate și negre de mormînt. în spate se ridica dealul necropolei, cu coastele tăiate de verandele mausoleelor și cu vîrful împînzit de ghimpii monumentelor și obeliscurilor. Monumentul cel mai de sus era un stîlp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atît de ascuțit că abia puteai păși. Lui Thaw i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru și strigă: — Mamă! Peste o clipă zise: Hai, Duncan, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am privit în gol. Din prima clipă, adâncimea a devenit orizontală. M-am tras înapoi, apoi m-am aplecat din nou peste fereastră. De data asta un reflector albastru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
capete păgâne. (105) Dar acuma-mi stă pe gânduri - ce să facă el - foc nu e, Frații se trezească numai și capul o să-i răpue. S-a luat și el și merge supărat înspre pădure Cu un hârb plin de funingini, subsuoară c-o săcure, Să găsească v-un cărbune. Pe-un copac înnalt se suie, (110) Pe-ntinsori de codri negri aruncând privirea șue. În adâncă depărtare el văzu zare de foc, El coboară și pornește ca s-ajungă-n acel loc.
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o păpușă de cârpă uitată într-un tufiș, un flașnetar șchiop abia cărîndu-și cutia. Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben, ud... ― S-a făcut târziu, observă bătrâna. Ploua mărunt, cerul de octombrie plin de apă și funingine părea gata să cadă. O umbrelă roșie traversă strada și Melania Lupu se înveseli. ― E ca un mac ud... Știu, fetițo, adori macii. Pe o florentină sau la o rochie de curse, firește! Dau o înfățișare extrem de proaspătă. Totdeauna am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-l lovesc, dar mi se făcuse frică și am ieșit de-acolo. Azilul ardea ca un putregai uriaș. Mă surprindea însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era de 39,5°, ganglionii de la gât și membrele i se umflaseră, două pete negricioase i se întindeau pe coaste. Se plângea acum de o durere lăuntrică. ― Mă arde, spune el, porcăria asta mă arde. Gura lui înnegrită parcă de funingine îl făcea să-și înghită cuvintele și întorcea către doctor niște ochi globuloși pe care durerea de cap îi umplea de lacrimi. Nevastă-sa se uita cu neliniște la Rieux, care stătea mut. ― Domnule doctor, spune ea, ce este ? ― Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce ai ieșit din viața mea, cochetă rea ce ești? Noua ta pieptănătură e fascinantă și cosmopolită. Apucă coada și o apăsă de mustață, sărutând-o viguros. Mirosul de funingine și carbon al părului tău mă excită. Trebuie să plecăm imediat. Trebuie să merg să mă fac hippy în Manhattan. — Știam eu că ceva nu-i în regulă. Dar nici chiar așa! Nu ești bine deloc, Ig. — Repede! La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]