2,887 matches
-
Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într‑un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
începu să țârâie. Cristian Bariu stătea cu capul rezemat în mâini, ignorând apelul cu încăpățânare. Ea privea aparatul, convinsă că la celălalt capăt al firului e "domnișoara dezastru" în persoană. Directorul ridică ochii spre ea și Luana luă receptorul din furcă. O voce de femeie spuse contrariată: Alo? Cine e acolo? Asistenta domnului director general. După un moment de uimire, vocea strigă isterică în telefon: Neghioabo, cum îți permiți să răspunzi la numărul ăsta? Dă-mi-l imediat pe Cristi. Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Am dormit mai mult, asta-i tot. Din a tăcut. Margaret și l-a imaginat zâmbind indescifrabil. — Bine atunci, a zis el impasibil după o clipă. Poate ne vedem mai Încolo. Da, poate! A lăsat receptorul să cadă zgomotos În furcă și a trecut În salon. Pe masa de formica verzuie erau Împrăștiate teancuri de hârtii și de fotografii. Nu se obosise să le așeze la loc În cutia rămasă pe jos lângă fotoliul scund de ratan. În ajun, cu capul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-ar fi ceva important, ceva deosebit. N-am cui altcuiva să mă adresez. — Presupun că nu se poate să rezist la un asemenea cri de cœur. — știam eu că nu poți. Vino imediat ce poți! Margaret a pus telefonul În furcă și s-a dus În sufragerie, unde Adam dormea În continuare Întins pe canapea, cu un braț care atârna moale, cu degetele Îndoite aproape atingând dușumeaua. Cu celălalt braț strângea o pernuță pusă pe față, să se ferească de lumina
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fusese foarte direct, ea foarte naivă. Nu-i făcea plăcere să-și aducă aminte de vremea aceea, dar nu se putea stăpâni să și-o amintească. A zis doar da și Îhî de câteva ori, apoi a pus receptorul În furcă. Una peste alta, n-a fost o conversație prea lungă. Mick rămăsese Întins, iar ochii Îi ținea tot Închiși. Prea voluminos pentru modesta sofa asiatică, se aplecase ușor pe o parte și se rezema de perne Într-o poziție care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Șeful de secție văzând scena îl întrebă pe veșnicul lui însoțitor: Ce face Sfântul Petru, se chinuie să atragă sufletul păcătosului veșnic rătăcitor? Încearcă el, că încercarea moarte n-are dar cu acesta nu-i merge. Urâciosul îi dă de furcă. Până la urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii se obișnuiseră cu felul lui de a fi, îl lăsau să se creadă superior, asta nu-i costa nimic, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de folos. E sigur că nu se mai poate îndrepta nimic? Absolut sigur, da! Atunci cu adevărat îmi pare rău, dar, credeți-mă că... Nu-i nimic, nu-i nimic, se mai întâmplă, la revedere. Și va așeza receptorul în furcă, ea o va face, neapărat. Și o să-l șteargă din agendă și pe medicul fanfaron care promitea și nu se ținea de cuvânt. În tot cazul se întorcea din nou acasă cu traista sufletului goală, atârnând moale ca o gușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce se întâmplă cu ea la o asemenea oră și în voce i s-ar simți ironia... În realitate cel care o sunase la ușă fusese Ovidiu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luni care mai trec până vin, îmi voi aminti de tine, de dragostea pe care m-ai arătat-o, îți voi duce dorul și cu drag aștept șa ne întâlnim iar. Mi te amintesc bătrână, dar frumoasă de nespus, cu furca-n brâu și cu gândul dus și cu măreția hainelor noastre țărănești. Abia aștept să te revăd, ființă călăuzitoare a vieții mele, să te strâng în brațe și să-ți fiu sprijin la bătrânețe. Sper să primești cât mai repede
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Într-o mână ținea funia cu laț la un capăt, iar În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an. Țigările sale preferate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită, domnule Gheretă, Îl certă blând profesorul. Da’ de unde, domnu’ Petru. Să știe și ea că nu sunt acasă. Credeți că altfel n-ar fi observat? În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ști mai mult. Oricum, plecarea va fi doar În toamnă. Dacă... Până atunci, să lucreze la teză. Teza, teza, teza. Aștept să pot striga și eu precum cei 10.000, „Thalassa”, „Thalassa”, a zis Petru după ce a pus receptorul În furcă. Ca să Înțeleg despre ce e vorba, mi-a pus În brațe o carte. Anabasis, a lui Xenofon. Am aruncat-o cât colo. Petru și toți ai lui atâta știu: În loc să-ți spună ceva În două cuvinte, te trimit la bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de clasa a Xl-a, fie ea la mate-fizică, și pivot În echipa de baschet a liceului. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu ochii agățați de ea, bărbați și femei deopotrivă. Iar ea se Îndepărta de sicriu, ușoară totuși, În năvodul cleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându-se în depărtare. Am apăsat clapele mici și negre de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și... douăzeci și șase de minute... Apel cu număr ascuns“. Închisesem și mă întorceam în living când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de tot, pîné cînd Încetinea mașină și schimbă vitezele. Dar și atunci mașină mergea mai repede decît tractorul și el cédea pe burté. Se Întorcea acasé pe jos și era obosit, si nu mai aveam chef de joacé. Ieșea cu furca la poarté și aștepta sé treacé tractorul cu paie. Tractorul mergea Încet și el dédea jos un balot de paie și fugea În ogradé. Toți oamenii féceau așa, dar Șasa nu știa de ce fécea așa, céci lui nu-i trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fost crescător de cai care, după ce obține șaișpe godaci pătați de la o scroafă pe nume Victoria Principal (pronunțat cum se aude), ajunge la înțelegerea următoare: "Scroafa îi animal delicat, nu ca calu'. Lu' cal îi pui luțărnă în iesle cu furca și gata. Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine "un pensionar din '90". Aiștea vor ca bătrînii să moară, ca să nu mai spunem că era mai bini cu nea Nicu. Domnul Ionel, venit cu o furcă, se simte dator să corijeze: Ai uitat cînd te duceai la partid să obții aprobare pentru dializă și pentru TV color, Toma? Oftezi după frigul ceaușist? Toma necredinciosul în libertatea haotică post-decembristă rămîne 'ostalgic: Acuma mi-i frig liber consimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făceam ieri, azi desfăceam, pentru a-mi crea senzația de trecere până în clipa supremă a întâlnirii cu tine. Așa cum Penelopa deșira țesătura din război în așteptarea lui Ulise. Și 20 de ani au trecut împărțiți în firele deșirate bătute cu furca, pânza se țesea pe sfert, apoi pe jumătate, urma să devină mâneci, guler, piepți, firul era strâns noaptea în ghem, ghemul uriaș devenea a doua zi iar sfert sau jumătate de cămașă, viitorul se întorcea din nou în trecut, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi istoria se repeta, o luau de la capăt, asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că e mai cuminte să facă acum o pauză, o să le spună totul cu de-amănuntul puțintel mai tîrziu. O fi știind oare Roja ce luptă se dă chiar acum în sufletul ei? Obloanele din spate le-au dat de furcă pentru că fuseseră bine închise, dar pînă la urmă au făcut rost de o rangă și le-au smuls din balamale. Ați intrat ca la voi acasă, nu-i slăbește Roja, ce să vă mai prezentați politicos, să arătați vreun mandat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și el la aer în patru labe, adulmecînd aerul nopții. — Am putea și să n-o mai facem, zice Roja, aprinzîndu-și o țigară Carpați fără filtru, mă gîndesc c-ar fi o idee bună să le mai dăm puțin de furcă, zice. — Mai ales că nenorociții au deja alergie la corturi, saci de dormit, butelii, ceaune, primusuri și restul tacîmului, se gîndește Dendé. Pe lîngă asta cunosc eu pe cineva care ar fi mîndru să știe că spiritul revoltei e încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
față, și nu pe ascuns ca cele din urmă, care îți dau doar impresia de libertate. Nici o noutate, dom’ Colonel, zice Poștașul, i-am mirosit și eu, mai ales pe ăștia noi care o să ne dea și mai mult de furcă. Păcat că prostia nu doare, acum e prea tîrziu ca să se mai poată schimba ceva, ne-am pricopsit cu ei, și asta e, îl privește încercînd parcă să-l străpungă cu privirea. Nici cu Roja nu știu ce să mă fac, cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poate fi controlată exact prin intermediul minții. Mi-a ieșit de fiecare dată pînă acum, deși trebuie să recunosc că uneori am întîmpinat unele dificultăți care m-au întîrziat sau mi-au dat peste cap unele planuri. Cel mai mult de furcă mi-a dat Mircea, pe care abia spre sfîrșit am reușit să-l dovedesc, își amintește. A fost al naibii de greu, Comandante. Pe mine chestiile astea revoluționare mă lasă rece, mărturisește Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]