456 matches
-
dacă-i povesteai o comedie sau dacă-i spuneai prețul ouălor. Și, când deschidea gura, repeta de câte ori avea prilejul aceeași frază: "Faci dacă ai energia necesară". Avea ceva sensibilitate, dar inima ei de vrăbiuță nu alegea nimic, cum nu poate furnica percepe norii. Or, cum nu mi-a plăcut niciodată să fiu confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca să-i pot da apoi cu piciorul și să sufere din pricina asta, s-o aud oftând, făcîndu-mi reproșuri, rugîndu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pe chipul lui se putea citi furia și hotărârea, dar, mai presus de toate, tristețea. Într-un final, întrebă încet: —Ești OK? Încercă să vorbească, să spună că era în regulă, dar cuvintele i se opreau în gât. Ochii o furnicau. Nu plânsese până în acest moment, nu până îi pusese Uri acea întrebare. O luă de mână, strângând-o de parcă ar fi vrut să compenseze cuvintele pe care nu le spunea. Și continua să o țină strâns. Când îi povesti despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar prea literalmente) pe domnul Gonzalez, ca reprezentant intern al companiei Levy Pants. Acest dușman trebuie pus la punct. Una dintre cele mai puternice organizații pentru drepturi civile mă va acoperi, fără îndoială, cu lauri. O durere aproape insuportabilă îmi furnică degetele ca urmare a acestui scris supraabundent. Trebuie să las jos tocul, instrumentul meu de adevăr și să-mi țin mâna invalidă în apă caldă. Intensul meu devotament pentru cauza justiției a dus la această lungă diatribă și simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dacă-i povesteai o comedie sau dacă-i spuneai prețul ouălor. Și, când deschidea gura, repeta de câte ori avea prilejul aceeași frază: „Faci dacă ai energia necesară”. Avea ceva sensibilitate, dar inima ei de vrăbiuță nu alegea nimic, cum nu poate furnica percepe norii. Or, cum nu mi-a plăcut niciodată să fiu confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca să-i pot da apoi cu piciorul și să sufere din pricina asta, s-o aud oftând, făcându-mi reproșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mă strînge MULT PREA TARE/.../ sînt b... care se dilată eu vreau să cresc într-un tub de sticlă/ asta spun ca să te distrezi//se sparg jucării de sticlă între stele cu lanțuri la animale/.../cu nisipul ce mai furnică în CREIER/fiindcă sînt foarte inteligent/ și în întuneric” („În gropi fierbe viața roșie“). Ca și în cazul lui Vinea („Dintr-o vară“, „Dicteu“, „Tuzla“ ș.a.), tînărul Tzara descoperă, prin breșele discursului simbolist, tranzitivitatea realului. În substanțialul său studiu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă reverențe ? Doar nu suntem în Gosford Park. Cei doi continuă să se holbeze la mine. Trebuie neapărat să spun ceva. — Familia Edgerly ținea foarte mult la asta. Simt că mă furnică fața. Și m-am obișnuit așa. Îmi cer scuze, doamnă, n-o să se mai întâmple. Trish se apleacă și mai tare în față, cu ochii mici. Îi mijește la mine de parcă ar încerca să mă citească. N-are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unele... altădată de altele ! Nu prea știu cât am fost de convingătoare. Nathaniel pare perplex. — Trebuie să comand niște praz, spune tărăgănat. Ce varietate de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de Solaise ? Mă uit la el și simt că mă furnică fața. Habar n-am la ce se referă. — Păi... îhm... prima, zic într-un final. Are multe calități... gustative. Nathaniel își lasă jos carnețelul și mă măsoară din priviri. Apoi atenția i se îndreaptă din nou asupra paharului meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
arătând în jur. Uită-te și tu ! Nu-i așa că e extraordinar de pricepută ? În timp ce Nathaniel trece atent în revistă munții nesfârșiți de sandvișuri, se lasă o tăcere totală. Nu sunt în stare să mă uit în ochii lui. Mă furnică fața. Mai am un pic și îmi pierd uzul rațiunii. Mă aflu într-o bucătărie de la dracu-n praznic. Am pe mine o uniformă albastră de nylon. Și mă dau drept o menajeră care poate să facă să apară sandvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
disperată. — Nu, o să plecăm să ne facem manichiura, spune Trish. Ne vedem mai târziu, Samantha. Tăcerea ei sugerează că așteaptă un răspuns. Și am revelația bruscă a faptului că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică tot corpul. Ce m-o fi apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că am, Samantha ? Își flutură capul, scuturându-și haina cu mâna, de parcă nu o interesează câtuși de puțin subiectul. Dar știu că stă cu urechile ciulite și așteaptă, ca două microfoane uriașe pregătite să preia cel mai mic zgomot. Mă furnică fața. Ce să-i zic ? O să-i zic... treizeci și cinci. Nu. Nu fi ridicolă. Nu poate să se mintă singură chiar în halul ăsta. Patruzeci ? Nu. Nu pot să zic patruzeci. E prea aproape de adevăr. — Aveți cam... treizeci și șapte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
miros dulce incredibil. — Cum e ? — Hai să vedem. Vine lângă mine și se uită. Îhâm. Dar merge chiar un pic mai strâns. Mâna lui mă atinge în treacăt în clipa în care se întoarce. Să te văd la următoarea. Mă furnică mâna la atingerea lui. Oare a fost un gest intenționat ? Tulburată, leg următoarea plantă, înnodând mai strâns ca înainte. Mda, e foarte bine. Brusc, îi aud glasul în spatele meu și îi simt degetele pe spate, urcând spre lobul urechii. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu pielea palidă și ca laptele pe lângă a lui. — Ajunge cât am cules ? Arăt spre lădiță, dar Nathaniel nici măcar nu se uită în jos. — Încă nu. Ceva din expresia lui mă face să transpir instantaneu și să înceapă să mă furnice în scobitura genunchilor. Îi întâlnesc privirea și e ca și cum am juca jocul adevăr sau minciună. — La astea n-am reușit să ajung. Arăt spre un ciorchine de fructe de deasupra mea. — Te ajut eu. Se apleacă deasupra mea, lipindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o Înșfac, poate mă inspiră. Încercînd să cîștig timp, mă ridic, pornesc spre mijlocul camerei și ridic cutia sus, să o vadă toată lumea. — Panther Prime e... o băutură pentru sportivi. Mă opresc și urmează o tăcere politicoasă. Simt că mă furnică fața. — E... Îhm... foarte... O, Doamne. Ce naiba fac aici ? Haide, Emma. GÎndește-te. GÎndește-te la Panther Prime... la Panther Cola... gîndește-te... gîndește-te... Da ! Asta e ! OK, hai, ia-o de la capăt. — De la lansarea lui Panther Cola, la sfîrșitul anilor ’80, Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stîngace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lîngă celălalt. Simt că mă furnică fața În clipa În care cei pe lîngă care trecem fac eforturi să nu se uite la noi, și simt cum fiecare dintre ei, În clipa În care dă cu ochii de el, se transformă instantaneu În robot. Oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
birou și-am să-i plîng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să fac asta decît În cazul În care am să fiu foarte, foarte disperată. — Nu, zic, și simt că mă furnică fața. Mersi, dar sînt OK. — Bine. Se oprește, apoi adoptă un ton mai profesional. Ieri am presupus că motivul pentru care ai plecat mai devreme de la serviciu a fost că te-ai hotărît să-ți continui treaba acasă. — Ăă... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fost și el mulți ani persecutat. A stat închis, nu a avut dreptul să publice mai mulți ani. A fost marginalizat, pentru că lupta împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu-l mai lasă până într-a șaptea viță. Nepot și băiat de profesori și s-a profilat pe haznale. Încercă să râdă. Dinspre plămâni, sfârșeala aceea se scurgea, ca o apă răcorelnică, înspre picioare. Amorțea toropit, cu carnea dințuită, furnicată de mii de țepușe. Mormăia, mai mult pentru el. - L-a mai ajutat și Burtăncureanu, după ce mai prinsese și el cheag, când s-a uitat chestia cu pușcăria de-o făcuse. Îi dăduse ceva pe la Cântarea României, număra insignele, diplomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sau poate în libertatea lor aparentă au o nemulțumire și ele. Dar poeta a văzut și a scris clipa, a decupat-o din realitate și ne-a dăruit-o, cu tainele cuprinse-n colivia ei. Când pe sus, când jos - furnica rostogolind pe bob soarele Poem luminat, al muncii de zi cu zi a făptuitorului. El rostogolește sus-jos lumina. Totul e să-i privim munca. Făptuitorul poate fi și scriitorul/ scriitoarea Tania Nicolescu, în scrisul căreia putem afla și alte taine
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și dintr-o viață sterilă și tristă, ce pare că se învârte numai în jurul individului însuși. Însă, cum se întâmplă adesea într-un context întunecat, tocmai prezența spiralelor face posibilă apariția unei lumini noi. Greierul tocmai consumase tot ce adunase furnica o vară întreagă. „Te comporți în mod foarte irațional,” îl avertiză furnica „când va veni iarna o să-ți pară rău”. „Voi fi destul de nefericit” replică greierul „dar mă comport în mod rațional. A fi rațional coincide cu a fi fericit
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
numai în jurul individului însuși. Însă, cum se întâmplă adesea într-un context întunecat, tocmai prezența spiralelor face posibilă apariția unei lumini noi. Greierul tocmai consumase tot ce adunase furnica o vară întreagă. „Te comporți în mod foarte irațional,” îl avertiză furnica „când va veni iarna o să-ți pară rău”. „Voi fi destul de nefericit” replică greierul „dar mă comport în mod rațional. A fi rațional coincide cu a fi fericit, și în acest moment plăcerea mea depășește suferința viitoare. Alătură-te mie
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Însă după o perioadă te vei îmbolnăvi. Eu nu pot să le mănânc întrucât calculez fericirea pentru tot timpul vieții mele. Însă pentru tine plăcerea prezentă depășește nefericirea viitoare”. Greierul mâncă frunzele acelea și se îmbolnăvi. „Se merită?”, îl întrebă furnica pe greierul care era deja în agonie. „Acum nu, însă s-a meritat atunci”, răspunse greierul. Și furnica: „Trebuie să-ți spun un lucru, dar nu știu dacă pentru tine este o veste bună sau nu. Există un antidot!” „Imediat
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
timpul vieții mele. Însă pentru tine plăcerea prezentă depășește nefericirea viitoare”. Greierul mâncă frunzele acelea și se îmbolnăvi. „Se merită?”, îl întrebă furnica pe greierul care era deja în agonie. „Acum nu, însă s-a meritat atunci”, răspunse greierul. Și furnica: „Trebuie să-ți spun un lucru, dar nu știu dacă pentru tine este o veste bună sau nu. Există un antidot!” „Imediat, imediat”, exclamă greierul. „Cred că tu nu poți să-l folosești”, replică furnica, „deoarece mai întâi te face
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]