283 matches
-
lui tot nu putea sè se împace cu ideea unei odrasle că Pamela, o pèpușè blondè cu pèr lung care nu stia altceva decât sè plângè atunci cand iubitoarea ei mamè o întorcea cu fundul în sus, dând la ivealè, sub fustița portocalie, chiloțeii albi pe care mama, de altfel, îi scotea destul de des ca s-o ducè la pipi sau la nenea doctorul pentru injecție, Reflectând îndelung asupra vieții lui de familie alèturi de Diana și de Pamela, Matei a decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asortate cu ochii mei de aur, era un sclipici ieftin, de tarabă, doamna Neli, dar atunci nu știam asta și nici nu vroiam să știu (pe mine, nici acum nu mă cheamă „vreau să știu”, nu asta mă interesează), aveam fustițe scurte și cloș, când ajungeam să ne întrecem în fața câtorva copii din bloc, ăia pe care noi îi socoteam de încredere, scoteam chiloții tetra repede, îi amesteca juriul într-o pungă de plastic, pungile erau viața mamelor noastre - banii, cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ai timp să mă asculți tu pe mine?, păi, e cam mult, să nu te plictisești... nu?, e OK, stai să vezi... (Muzica va atenționa, pe ultimele replici, percuție, luminile o omit, între timp, Emma se va schimba repede în fustița bleumarin, bluza albă, e elevă într-a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e mai civilizat. Îți place mai civilizat? (Ea este aproape knock-out, a lovit-o cu dreapta, parcă a căzut la podea și asta nu-i place deloc.) Poate-aș fi plecat. M-ai fi așteptat (zice el liniștit, îi scoate fustița, tricoul și Triunghiul Bermudelor Alb. Ea îl trage spre pat, îl ia de mână și-l duce direct spre patul lui). Nimic nu mai poate fi întors... (Pe ecran se poate arăta scena, tipul are instalată pe computer o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-l vedeai cu zilele, cine știe în brațele cui dormea, fata mea (pauză iar, prevestitoare pauză...) ia-o de pe unde e, nu apărea ea acasă. Se și îmbrăca altfel, numai în fuste, ea, care purta numai blugi, își punea niște fustițe așa, cât un guleraș, nu mai avea la mână brățara aia neagră de piele, cu ținte de metal, arăta ca o femeiușcă pusă pe cucerit, machiată până-n fundul ochilor, se simțea liberă acuma, înțelegi?, în 2005 eu sunt liberă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fete, și conchise filosofic: Toate la timpul lor! Cum știi tu că-i mai bine pentru tine, dar timpul trece și odată cu el și anumite ocazii rare și irepetabile! Doamne, cum a reușit să spună exact ceea ce gândea și el!? Fustița de numai o palmă acoperea numai ceea ce trebuia musai acoperit lăsând pentru Va o priveliște cum numai În ceruri poți găsi. Tocmai Încerca să ridice la modul virtual câte un pic marginea fustiței, mai sus, și mai sus când la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să spună exact ceea ce gândea și el!? Fustița de numai o palmă acoperea numai ceea ce trebuia musai acoperit lăsând pentru Va o priveliște cum numai În ceruri poți găsi. Tocmai Încerca să ridice la modul virtual câte un pic marginea fustiței, mai sus, și mai sus când la sunetul clopoțelului, Rică Olaru sări instinctiv de pe scaun, prinse lanseta din mijloc și trase cu putere. O trăsătură de crap și o nouă și promițătoare partidă de pescuit Începea pe lacul Solești. Toată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lui Va și În timp ce săruturile pătimașe se țineau lanț (Va nu Îndrăznea să Încerce unul franțuzesc, așa cum Îl Învățaseră cele două profesoare ale lui!), mâna sa Înainta ușor de la genunchiul sub care găsi un loc delicat și cald, către marginea fustiței deja urcată mai sus din cauza momentului aprins, apoi mâna oarecum experimentată a lui Va Își făcu loc pe sub fustița roșie, rămase copleșit de căldura pielii netede și a formei delicate și tari, fata Îi opri pentru o clipă mâna, o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cele două profesoare ale lui!), mâna sa Înainta ușor de la genunchiul sub care găsi un loc delicat și cald, către marginea fustiței deja urcată mai sus din cauza momentului aprins, apoi mâna oarecum experimentată a lui Va Își făcu loc pe sub fustița roșie, rămase copleșit de căldura pielii netede și a formei delicate și tari, fata Îi opri pentru o clipă mâna, o prinse În mâna sa și amândouă Înaintau invariabil către o direcție și un loc În care legile pământene și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
celor două picioare. Fu pus să Încerce noua piesă simplă, nu prea reuși iar fata comandă: Te rog, atenție la pedale! Băiatul privi pedalele mai mult timp și nu Înțelegea cum și când se mai descheiase un nasture, cum de fustița urcase nepermis de sus și cum picioarele se Închideau și se deschideau ritmic „urmărind ritmul muzicii”. Învăță și această piesă de studiu, se despărțiră, iar el rămase cu amintirea unor bucle aurii care Îi atingeau fața, cu buzele fetei care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
băiatul olarului se gândea mai puțin la ziua de sâmbătă, farmecul acesteia scăzuse considerabil În mintea sa, doar noaptea era prezentă și frumoasa contabilă: tenul ei de creolă, pielea catifelată și uniform bronzată, atât cât lăsa să se vadă o fustiță perfect mulată pe un corp cu minunate proporții În care rotunjimile și curbele erau la locul lor și Împreună confereau un tot de care s-ar fi bucurat și cerul. De sub bluza din mătase vaporoasă și de culoare lila ieșeau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai spus, le charme n’attend point le nombre des années! Așa că el, În costumul lui sport, cu geanta de voiaj pe umăr și barba Înspicată, era ultima șansă a vieții lor să se mai simtă o dată tinere copile, cu fustița În brâu și obrăjorii rumeni! Niște babete libi, care, tot gângurind, și-au Înghițit de emoție rujul pentru a zecea oară În cursul aceleiași zile. Iar În tot acest timp, vărul Victor, abonatul șopurilor, regele pieței negre, care cumpără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
c-un bazin solid, în care ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfânt, purtând plovere mițoase peste mai mulți sâni în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta pe cearceaful alb, a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
găsi locul printre notele mele, și în timpul ăsta delicios, o oră sau mai mult, chiar nu beam decât strictul necesar ca să mă facă volubil. (Elise Lewine, pe care după îndelungi căutări am descoperit-o ca regizor, pare o actriță-copil cu fustiță scurtă, într-o poză alb-negru prost retușată, pe care i-am aflat-o într-un bar retro pe strada Eminescu, bine dosit după meterezele de zăpadă. Deasupra mobilelor de lemn vechi mai pierdeau timpul, neavând unde să se ducă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz? Dar totul se-ntoarse cu susu-n jos în ultimele minute de dinaintea plecării, când coridorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu cretă într-altul, iar de sub fustițe, pentru o scurtă clipă, licăreau alb chiloții. Cum, Delia crescuse și ea? Dar, Dumnezeule, avea chiar câțiva ani mai mult decât el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu cretă într-altul, iar de sub fustițe, pentru o scurtă clipă, licăreau alb chiloții. Cum, Delia crescuse și ea? Dar, Dumnezeule, avea chiar câțiva ani mai mult decât el, aproape zece! Cum s-o recunoască după atâta amar de vreme? Dragoș se rezema cu umărul de trunchiul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
genul celor purtate de majorete, șosete. Avea un metru optzeci și arăta ca un transvestit superb. Putea fi chiar beneficiarul unei operații smintite de schimbare a sexului, realizată aici, în California. Când se aplecă deasupra interfonului, am văzut prin transparența fustiței chiloții albi care se mulau pe fesele rotunde ca niște cupe de sutien. M-am întrebat... Fielding susținea că Lorne era „un om complet terminat“, deoarece se dedase la asemenea excese, o epavă încă în prima parte a carierei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
defectele în valoare. Una îl supăra când își fâțâia porumbeii care-și luau zborul în fața lor, alta că își alinia o mișcare perfectă ondulatorie a șoldurilor plinuțe când ieșea la tabla plină de învățături, una că-și trăgea în jos fustița prea scurtă și avea discuții interminabile cu unele profesoare pe această temă, alta socotea că rochița era prea lungă și de aia își încingea mijlocelul de credea că l-a sugrumat, una îl deranja cu un neg ascuns și câțiva
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora. E nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Mă credeam regină-n lumea toată, Și aveam un rege tare frumos, Cu păr galben, mătăsos. Mă credeam o eroină, Mă credeam o balerină, Cu premiu de aur curat, De la concursuri câștigat. Mă credeam o frumoasă zeiță, Îmbrăcată-ntr-o fustiță, Când la grădiniță mă duceam Și copiilor legi dădeam. Mă credeam o majoretă Cu o frumoasă beretă, Toată ziua eu dansam Și-n dans aripi prindeam. Acum mă cred un om viu Și multe lucruri astăzi știu. Universul nesfârșit Mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
achiziție. Tocmai îmi aprindeam o țigară, în față la La Goulue, când am văzut-o. Pe blonda din fotografia pe care o găsisem în sertarul biroului lui Randall. Era peste drum de mine, îmbrăcată cu un pulover subțire și o fustiță drăguță de vară, care-i punea în evidență picioarele cu mușchi frumos definiți. Fata era fenomenal de frumoasă. Când un taximetrist a încetinit ca să-i permită să traverseze, ea i-a făcut cu mâna, cu o recunoștință sinceră. Femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]