815 matches
-
plăcile metalice curbate, proaspăt turnate, reproducând paginile ziarului, erau împinse pe niște role transportoare pentru a fi bine fixate pe cilindri; apoi, după semnalul soneriei, au văzut cum rotativa a început să tipărească. Planșeul de oțel vibra sub picioarele lor, gâdilându‑le la tălpi, iar zgomotul era atât de asurzitor, încât nu se mai putea discuta: se uitau doar unii la alții și zâmbeau, iar Emily și‑a acoperit urechile cu palmele. Fâșii albe de hârtie de ziar treceau în toate
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
Am putea crede că Aferim! este o creație meta, un film despre istoria filmelor românești de acest gen (care anume, nu știm). Ceea ce e important, se pare, este că filmul mobilizează texte scrise pentru un scop exclusiv stilistic, de a gâdila plăcut spectatorul (post)modern cu ceva „vechi” într-un ambalaj nou: „... esențial e că <i>Aferim!</i> te transformă într-un spectator cu toate simțurile intertextuale în alertă, conștient că tot ce se spune & se vede pe ecran e
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
anul următor are loc prima extindere în afara zonei clasice de activitate, băuturile răcoritoare. PepsiCola se unește cu Fritto-Lay din Dallas, Texas, formând PepsiCo. Inc. Mountain Dew - o companie regională achiziționată de Pepsi - lansează prima sa campanie, „Ya-hoo Mountain Dew - Te gâdilă pe dinăuntru” . În 1966 apare prima campanie independentă pentru Diet Pepsi, „GirlWatchers” , care elogiază beneficiile băuturii răcoritoare cu puține calorii. Cum studiile de piață au indicat superioritatea gustului Pepsi când este rece, se lansează o nouă campanie care ține cont
Pepsi () [Corola-website/Science/311464_a_312793]
-
ale acestui roman. O tensiune erotică va simți cititorul încă din primele pagini ale cărții, alăturându-se cu farmec iubirilor din roman: “Otoko își plimbase buzele pe pleoapele închise ale fetei, o mușcase în joacă de urechi și i le gâdilase până ce ea gemu și se contractă sub mângâieri. Însăși reacția lui Keiko o incitase pe Otoko să continue.” La început a fost dragostea: frumusețea întâlnind frumusețe. O poveste oarecare, cu o fată îndrăgostită de un scriitor căsătorit. Apoi, când frumusețea
Frumusețe și întristare () [Corola-website/Science/302473_a_303802]
-
mu, și-apoi să ne-nșelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinți să ne sfîșiem de pe noi concepția despre lume și viață să ignorăm influența exercitată în psihicul nostru de complexul lui grozăvești. primăvara privește galbenă din stratosferă, gîdilată de ozon și de ioni să ne cunoaștem mai bine, melcule, zice, să ne îmbrățișăm, depoule, hîrtiuțo, tomberonule... iar noi la țîșnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă chiar lîngă policlinică, și pînă și copacii
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
familii de albine melifere trimise. se comportă ca o comeseana a albinei Apis mellifera. Trăiește pe corpul albinelor și le fură mâncarea din gură. Braula se hrănește cu lăptișor regurgitat de către matcă. Se poziționează în așa fel încât să poată "gâdilă" matcă pentru a-i provoacă vomă (regurgitarea lăptișorului de matcă administrat de albinele din suita). Al doilea mod de hrănire a Braulei este acela de a participa direct la hrănirea mâtcii de către albinele din suita. Stând pe capul mâtcii, fură
Braula coeca () [Corola-website/Science/307948_a_309277]
-
lui moș Gheorghe, am rămas mai mult. Nu m-am putut abține și l-am tras, totuși, ușor, de mustăți, apoi i le-am răsucit și dat la o parte ca să-și apropie buzele lui cărnoase de năsuc. M-a gâdilat cu barba, apoi și-a lipit tâmpla de trupul meu, în dreptul inimii. Aici, e rostul vieții! Totul e să nu-l falsifici! Pe lumea asta, în adevăr nu se stă prea lejer, dar, oricând, ieși la lumină. Sau dacă tot
Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
din fier, peste care erau doar saltele acoperite cu mușamale pânzate. Majoritatea, ca să ne putem Încălzi, ne-am culcat de-a latul patului, Înghesuiți unul În altul. Deși epuizată, la un moment dat, am simțit totuși ceva că m-a gâdilat la tălpile picioarelor. M-am frecat instinctiv și, pe moment, mi-a trecut. Am pus capul cu fața În jos, spre saltea, și mi-am acoperit cu mânuțele urechile. Cineva de lângă mine mi-a șoptit că, În fiecare noapte, peste
Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
însărcinate - de exemplu, pe lângă activitățile pe care ar trebui să le faci la locul de muncă, ei îți mai adaugă încă vreo 20, așa, ca să nu poți face față. Și, pe deasupra, îți mai spun și niște vorbe ”drăgălașe” să te gâdile plăcut la ureche, și până la urmă cedezi și pleci singură. Deci dacă nu ești ajutată de medicul ginecolog, să-ți deie concediu medical, tu, ca femeie însărcinată, cam ai de tras. Vrei să ajungi să îți iei și tu drepturile
”Locurile de muncă ar trebui trecute în categoria bunurilor publice” () [Corola-website/Science/295659_a_296988]
-
deosebită stimă, R. Cioflec Note Originalele celor două scrisori, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române . 1. R[omulus] Cioflec - Împotriva calomniei în Românul, 1, nr. 279, miercuri, 21 decembrie 1911/ 3 ianuarie 1912, p. 4, col. 2, jos: De când îl gâdilăm pe corespondentul din București al Tribunei, care în supărarea lui pe comitetul național ia, de un an de zile aceleași proze caraghioase, am fost învrednicit din partea acestui domn cu câteva aluzii care țintesc cinstea mea, dar fără destulă preciziune. Aici
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3790_a_5115]
-
motiv ce aia care au ajuns în filmuleț ziceau fix aceleași chestii pe care le spusesem și eu. Spectacolul în sine mi-a placut: combinația de teatru independent jucat într-un spațiu amenajat ad-hoc și jocul foarte veridic mi-a gâdilat întreaga paletă de gusturi. Țin minte și acum că m-am dezmeticit abia când mi-am dat seama că toată piesă e jucată de un singur actor și constă în mai multe monoloage puse cap la cap: 20 de minute
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
hainele de fiecare zi. Așa că am găsit că ar fi necuviincios să apar în fața dumneavoastră, stăpâne, și am rămas aici. — Bravo, strașnică glumă. Uită-te la mine. Privește cât de șleampăt sunt. — Vă rog să mă iertați, doamne. Nobunaga îl gâdilă ușurel pe spate cu evantaiul său lăcuit. — În relația dintre senior și vasal, e prea pretențios să fim atâ de preocupați de aparențe sau să fim sclavii etichetei! Formalismele sunt pentru curtenii din capitală. Este de-ajuns de bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
începe alt joc. Invitația lui îi intrigă pe cei doi copii, care deschiseră pe furiș portița din lemn de mătură. — De unde-ați venit, domnu'? Hideyoshi coborî de pe verandă și începu să-și lege baretele sandalelor. Parte în joacă, Manju îl gâdilă la ceafă cu un fir de iarbă uscată. Îndurând această poznă, Hideyoshi termină să-și încheie sandalele. Dar, când se ridică pe cât era de lung și-i văzură expresia de pe față, le pieri curajul și încercară s-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
am spus, vechea istorie, nu ți-e rușine, măgarule! Întâi că măgarul e un animal simpatic, trimiterea noastră în regnul animalier nu știu de ce i-ar jigni pe unii. Chiar dacă mi-ai spune porcule! nu m-ar deranja. Nu-l gâdilăm noi pe burtă toată ziua și îl mîngîiem? Rămâne cuvântul rușine. De ce mi-ar fi rușine?" "Cum de ce, mi-a răspuns tata, te-a făcut, te-a șters la cur, astea sânt vorbe la un băiat bine crescut?" "Ei na
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai un patetism bine controlat și mergi direct la esență, nu te încurci în descripții inutile și biografii fastidioase. Te băgau la școala de scriitori să înveți ortografia și acum erai mare, Vintilă, ne scuipai nouă în cap!" Vintilă râse, gâdilat de acest elogiu, și întinse paharul spre Bacaloglu: "Costaichie, zise el, crezi că nu mai mi-a spus cineva? La pușcărie, pe un viscol mare, stăm în celulă cu niște oameni mari, unul fusese general, altul subsecretar de stat, altul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
anihilare!" " Ha-ha! Ai văzut tu destul în tine un om a cărui trufie nemăsurată pretindea să i se ridice în fiecare zi câte o statuie." "V-ați emancipat și iată ce iese din voi!" Da, nu mai vrem să vă gâdilăm la tălpi." "Călătorie sprâncenată spre ținta voastră, visul uitat al matriarhatului. Oamenii de știință au descoperit că sînteți mai vitale decât noi și o luați în serios. Vitale, da, dar nu în spirit, unde produceți numai dezordine." " Și voi nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plutește prin fața ochilor și știe, cu o certitudine născută Într-o clipă, că are În comun cu Majestatea Sa Satanică o anumită Înclinare spre singurătate. La ieșirea din bar, Wakefield se simte deja mai liber; mugurii atavici ai aripilor Îl gîdilă pe sub pielea de pe omoplați. Pentru a-l Învinge pe Diavol nu are nevoie decît de niscai imaginație. Desigur, imaginația poate fi o problemă pentru cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie lungă, puternică, se tot Îndreaptă singură. Atingerea Îl gîdilă. Wakefield Încearcă să nu rîdă, dar cînd vede chipul studios al Zeldei, chicotește. — Ăsta-i trecutul. Reverendul zîmbește. Hai să vedem acum ce e cu viitorul. Îi ia În mînă celălalt picior și trasează alte și alte linii cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
subînțeles, în opoziție completă cu costumul în dungi pe care îl purta și vă jur că mațele mi s-au topit ca înghețata încălzită. Știți senzația: că ai în stomac ceva cald, dar și rece și care te mai și gâdilă... ca și cum ți s-ar dizolva intestinele sau ceva de genul ăsta. Ani de zile după momentul ăsta, mult timp după ce magia inițială dispăruse și cele mai multe dintre conversațiile noastre ajunseseră să se reducă la polițe de asigurare, Lenor și igrasie, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
abia schițat și m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o destul de ezitant. Eu m-am dus în bucătărie să fac cafeaua. Am reapărut cu cafeaua și m-am întors zâmbitoare spre James. —Așa, am zis cu amabilitate. Începem? I-am indicat cu mâna documentele care erau întinse pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
le spun o poveste din gura mea. A fost o dată o poveste care locuia într-o gură. Se născuse acolo, se plimba, visa și se hrănea în gura aia, dar într-o zi s-a plictisit și a început să gâdile gura să o povestească. Gura a povestit-o și povestea a ajuns într-o ureche. I-a plăcut poveștii în ureche și a ascultat multe vorbe și cântece acolo, dar a început să se plictisească și iar s-a dus
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Gura a povestit-o și povestea a ajuns într-o ureche. I-a plăcut poveștii în ureche și a ascultat multe vorbe și cântece acolo, dar a început să se plictisească și iar s-a dus în gură și a gâdilat limba să o povestească. Și gura a povestit-o. S-a plimbat povestea mult prin guri și prin urechi, până a ajuns în gura unei scriitoare. Dar ea nu a povestit o, ci a scris-o și povestea a ajuns
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
furi, dar, pe cât posibil, fără știrea victimei. Dacă ești pus În fața sexului și ți se spune hic Rhodon, hic salta, firește că o iei la goană, altfel n-ai mai fi defel maniac. Iar noi ne-am dus să le gâdilăm poftele, să le oferim un secret cum nu se poate mai gol, pe care nu numai că nu-l cunoșteam nici noi, dar pe deasupra știam că era fals. Avionul zbura peste Mont Blanc și călătorii se grămădeau cu toții În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inspecteze nu-l atrăsese prea tare. Așa că Hugo nici nu se obosise. De altfel, nu inspectase cu prea mare atenție nici „apartamentul“ propriu-zis. Însă detaliile nu erau punctul lui forte. El era omul imaginilor de ansamblu. Îi plăcea să-și gâdile clienții cu discuții legate de potențialul clădirii și să-i încânte descriidu-le felul în care casa putea să arate în final. Tehnica lui de vânzare era amețitoare și se baza pe instinct. Hugo se pricepea la magie, nu la țevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vestic și, prin urmare, al experienței În confort, stil și servicii aferente sau cel puțin așa scria În broșuri. Managementul se prezenta sub forma robustă a unui elvețian germanofon expatriat, pe numele său Heinrich Glick, care știa cam ce ar gâdila gusturile străinilor. În timp ce bărcile se apropiau de doc, băieți În uniforme cu longyin-uri verzi asortate Îi Întâmpinară pe oaspeți și le descărcară bagajele cât ai clipi. S-au strigat nume, s-au distribuit numere de căsuțe, iar băieții au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]