1,501 matches
-
trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat și tot mai alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură schimonosită, maxilar desfăcut, penis vânăt. Cuminte, fetița mea, cuminte, nu-ți fac nimic, hai, uite ce are bunicu aici. Ai mai văzut așa ceva? Îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi liber cu adevăratelea. Timpul privea în oglindă: o păpușă din cârpe își scuipa plămânii peste grădinile publice (toamna ca o tuberculoză în luna martie); la o lungime de moarte, cineva gâfâia de dragul unei ipotetice libertăți. Libertatea lui Petru, drum fără capete. Petru se oprea între două bătăi de inimă cât să-și numere singurătățile, la o margine de așteptare asculta ecoul trecerii, în urma lui Dumnezeu creștea iarbă de coasă. Libertate lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ieftină, pentru căciula lui Vladimirescu stă crăcită toată noaptea și, pe deasupra, pune și patimă nebuna. 25 de lei, fiecare câte 5 parale? E mult, un pachet de B.T., țigările mele pe două zile, nu-mi convine, unul fute și altul gâfâie. Ce faci chiorule? Te dai la fund? Am spus eu, e gelos prostanul, nu vrea să-i defloreze fetița! Nu-ți fie teamă, Dora-i iapă blândă și apoi, dacă îi papă cocoșelul, nu-i bai, pe tine găozul te interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Chiar merge ceva mai încet, așa că stau mai sigur în crăpătura asta de talpă... Tot un necăjit, uite la el... abia de se mai țin sandalele de crăpate ce sunt și legate cu sfoară... Da' urcă înainte... pe piatra goală, gâfâind ca vai de lume, gata să-și dea sufletul la urcuș... hei ! ăsta nu prea-i obișnuit să meargă la deal... Da' nici ceilalți doi... Chiar cel mai tânăr... uite la el, se clatină de parcă l-a lovit soarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Întins!” Sau, cum ar spune unul de colo, din mahala: „Ciocul mic și pasul mare”. Și a pornit călcând apăsat, fără să se uite Înapoi ca să vadă dacă eu Îl urmez au ba... Și mergea omul! Nu glumea deloc! Eu gâfâiam În urma lui și Îmi spuneam În gând: „Aista Îi de la țară. Nu-i târgoveț cum nu-s eu popă!”... După un mers răzbit de vreun ceas, ne oprește o santinelă. Nu știu ce i-o fi spus omul din fața mea, că ostașul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și Gruia au ieșit, a trecut pe lângă ei și a șoptit: „Totul e În regulă, domnule profesor. Poftim cheile”... Îmbrăcați de stradă, profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului. Au ajuns În capul scărilor, fiind gata să coboare, când, gâfâind i-a ajuns securistul. ― Pe unde ați ieșit din cabinet de nu v-am văzut? ― Cum să ne vezi dacă dumneata sforăiai din picioare? ― Nu admit să mă luați peste picior. ― Exprimarea adevărului nu Înseamnă luare În zeflemea. ― Trebuie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uneori am impresia că se învârte chiar mai încet decât înainte. E o iluzie, desigur, dar o certitudine am: acum se învârte mult mai prost. Viteza o fi aceeași, dar simt cum se poticnește prea des prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Întocmai la fel făcu și femeia, fiindcă, văzând că se zbate singură în zadar și că nu poate ține deloc pasul cu eschivele rapizi ale băiatului, încercă să se înfrâneze pe cât posibil și să se mulțumească numai să-i vorbească. Gâfâia, însă, puternic. Avea o mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât stârnise teribil spaima în Șerban; niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste clipe abia, înțeleg perfect totul. Firește că numai obiceiul de a te droga a putut fi în stare să-ți înlăture obiceiul de a te duce la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
arătând jalnic, cu două ferestre mici și o intrare lată ce s-ar fi potrivit mai bine unui grajd decât unei clădiri de locuit; de bună seamă fusese sau Încă era un han pentru cărăuși și geambași. I-am observat, gâfâind, ascuns lângă borna de protecție a unui colț de stradă, cu bocceaua mea sub braț. Astfel l-am văzut coborând pe Alatriste, resemnat și liniștit, Înconjurat de Martín Saldaña și de oamenii lui; după care i-am văzut ieșind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de acolo mai departe, în gâtlej, și pe urmă și mai departe, în adâncul măruntaielor. Plămânii sunt pe cale să se formeze, inima crește, bășica înotătoare se chircește. Acest fel de a privi al bunicului m-a urmărit întreaga viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pătrunzători, ci și cu furunculul. Tu chiar pricepi ce spui?! a exclamat ea. Și de fapt nu puteam spune că o făceam. Chiar în clipa aceea s-a întors tata. A venit alergând cu pași mici. Probabil că uitase ceva. Gâfâind ușor, s-a oprit foarte aproape de mine. Apoi a repetat de două ori numele meu. Numele meu mic. Și, înainte să plece din nou și definitiv, mi-a pus în mână o monedă de două coroane, nouă și lucioasă. îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
altcineva avea să mi-o dea înapoi pe cea adevărată. VIGNETA Acum, de curând, a venit Manfred Marklund și mi-a spus: Muntele Ava crește! A fost nevoit să se așeze pe marginea patului meu. Era plin de transpirație și gâfâia. Nu, am spus eu. Munții nu cresc. Dimpotrivă, se tocesc și scad. în fiecare toamnă muntele Ava se sfrijește cu vreo zece centimetri. Dar munții înalți, a spus Manfred, apar și ei în vreun fel. Cândva trebuie să fi crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
primești nimic, să nu cedezi nimic. O mică tornadă îți vâră țărână în ochi, în nas, în urechi. Ai gura închisă, dar între dinți scrâșnește ceva. Îți treci mâna peste față. Rămân dâre. Te apleci asupra artezienei, te clătești, sorbi, gâfâi. Sudoarea se prelinge prin toți porii. Abia aștepți să ajungi acasă. Să dormi un ceas, o zi, o săptămână. Niciodată nu ai fost mai obosit. Se va repeta. Nu mai ești chiar așa de tânăr. Modul tău discret de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
n-avea să-i mai dea drumul niciodată. "Curvă nenorocită!!!" "Bunico! Bunico!", a țipat ea, dar bunica a dat cu ea de pământ. De jos a remarcat un amănunt, un gest pe care nu-l mai văzuse nicicând la bunica: gâfâia de efort, era ciufulită, dar mâinile ei încercau să aranjeze părul și astfel părea și mai mult o femelă furioasă, o leoaică rămasă fără pui. "Piei din calea mea, a șuierat printre dinți, cară-te, dispari și să nu te
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
vedea ochii, dar îi simțeam ca pe niște lucruri care mă ating. Când se uită la tine, te simți, nu știu cum, ca o pasăre; ca și cum ți-ai lua dintr-o dată zborul de pe pământ. Dar acum mai era ceva diferit. Îl auzeam gâfâind ca și cum ar fi fugit, și am simțit cum ceva în interiorul meu gâfâie. Îmi era teamă și nu-mi era teamă. Era ca și cum totul, în afara noastră, ar fi murit." Din punct de vedere textual, sugestiile sunt indubitabile. Numai că sensul în
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
Când se uită la tine, te simți, nu știu cum, ca o pasăre; ca și cum ți-ai lua dintr-o dată zborul de pe pământ. Dar acum mai era ceva diferit. Îl auzeam gâfâind ca și cum ar fi fugit, și am simțit cum ceva în interiorul meu gâfâie. Îmi era teamă și nu-mi era teamă. Era ca și cum totul, în afara noastră, ar fi murit." Din punct de vedere textual, sugestiile sunt indubitabile. Numai că sensul în care sunt interpretate de Faulkner sugerează orice, dar nu romantism. Nimic bucolic
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
zic ceva ... - Lasă-mă în amărăciunea mea, îmi zici când ajungem ... După încă vreo 7 etaje, Ion: - Gheo, trebe să-ți zic ceva ... - Lasă-mă Ioane, îmi zici când ajungem. Acu' lasă-mă în pace! În fața ușii, Gheorghe către Ion, gâfâind ca o locomotivă: - Ia zi acuma ce voiai să-mi zici! - Am uitat cheia la recepție ... Se apucă ei să coboare. După vreo 5 etaje, Ion vrea să zică ceva. - Lasă-mă în pace, îmi zici jos, reacționează Gheorghe, furios
BANCUL ZILEI: Ion și Gheorghe, cazați în hotel la etajul 20 by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79111_a_80436]
-
ducem cu noi de colo, dincolo? Care e drumul? Cum putem să mergem mai departe fără să știm ce e în urmă? Cine pe cine judecă? Alergăm umăr la umăr cu timpul și vrem să ajungem primii, înaintea lui. Unde? Gîfîim. Gîndim sofisticat și ne încurcăm în propriile trasee ca într-o junglă neprielnică. A elabora înseamnă și a înțelege. A încerca, măcar, să tinzi spre esențe. A fi preocupat de ordinea morală. Cui îi mai pasă? În această goană teribilă
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
țipând ca din gură de șarpe și sprijinându-se de pereți pentru că nu voia să moară. A fost ceva foarte serios. Totul s-a întâmplat în fracțiune de secund", a spus avocata familiei Enache. "Agresorul a strâns-o, a început să gâfâie și i-a spus: "Taci, taci, taci!". Atunci ea a început o luptă corp la corp. Diana a spus că nu a existat timp fizic pentru o dispută, pentru a-l înjura. A vrut să o violeze. Copilul a spus
Mărturisirile cumplite ale fiicei lui Adrian Enache despre tentativa de viol by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71200_a_72525]
-
Komartin își părăsește, dincolo de graniță, limbajul. După câteva pagini de retenție ultragiată, plânsul se manifestă indirect liber: "Greu peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune/ îmi zice cu amar mătușa Polina/ și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind/ șașlâc, pelimeni și cârnați cu votcă,/ înghesuie blinele și înghesuie lacomă cu degetu-n cașă// În timpul ăsta, tot trage cu ochiul, nu care cumva/ să se atingă vreunul de ciupercuțele ei marinate.../ Vezi bine, Polina e trecută prin multe și știe
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
poți întrevedea linia de evoluție ulterioară. La Paul Antschel, de exemplu, se simte marca viitorului uriaș Celan, dar în direcții pe care acesta nu le-a continuat. Iată, de pildă, urmele lui Arghezi (traducerile din acest articol îmi aparțin): Tăcerea gâfâie. I-austrul truda, oare?/ Garoafa, fi-mi coroană, tu viața, fii în floare./ Cine-n oglinzi? Ce trece? Să nu mă păcălești./ Cine asculta, vede, de-nceată, albă ești?/ Călătorește beznă. E strigat noaptea grea./ Se ia la trânta. Lanțul
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
altul, cu un bărbat de vârstă mijlocie, lipsit de tinerețe, lipsit de pasiunea tinereții, un bărbat care face burtă și-și pierde părul, să mă amăgesc singură că asta înseamnă a face dragoste. Mă mulțumesc doar să-mi aduc aminte. (Gâfâie de parcă ar fi urcat o scară.) Plecați, dați-i înainte, bateți străzile și lăsați-i să vă arunce pungi cu apă murdară în cap. Eu mă mulțumesc să- mi aduc aminte de iubirea unui bărbat care a fost al meu
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
-i să vă arunce pungi cu apă murdară în cap. Eu mă mulțumesc să- mi aduc aminte de iubirea unui bărbat care a fost al meu - numai al meu! Niciodată atins de mâna alteia. Nimeni alta în afară de mine! Doar eu! (Gâfâie și iese în fața casei, pe trepte. Lumina soarelui o inundă. Pare mirată. Se pomenește plângând. Scotocește în poșetă după batistă.) FLORA: Niciodată atins de mâna alteia? SERAFINA (cu aprigă mândrie): De nici o femeie în afară de mine! FLORA: Știu eu pe cineva
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]