KorAP: Find »[drukola/base=gâlcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...20 >

492 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

cal. Erau mii, zeci de mii de cai. O forță uriașă, năvălind cu o viteză uluitoare. Gâlcă se opri În fața celor aproape cincizeci de bărbați Înarmați cu furci, topoare și, opt dintre ei, cu săbii. - Oameni buni! Sunt căpitanul Bogdan Gâlcă, din oastea Măriei Sale Ștefan! Oamenii Îi făcură loc, cu respect. Câțiva dintre ei Îl cunoșteau, chiar dacă fusese mai mult plecat. - Căpitanul Gâlcă e unul dintre Apărători... șopti cineva. - Nu mai avem timp... femeile noastre și copiii noștri trebuie să scape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cincizeci de bărbați Înarmați cu furci, topoare și, opt dintre ei, cu săbii. - Oameni buni! Sunt căpitanul Bogdan Gâlcă, din oastea Măriei Sale Ștefan! Oamenii Îi făcură loc, cu respect. Câțiva dintre ei Îl cunoșteau, chiar dacă fusese mai mult plecat. - Căpitanul Gâlcă e unul dintre Apărători... șopti cineva. - Nu mai avem timp... femeile noastre și copiii noștri trebuie să scape cu viață! Sătenii aprobară, proptiți În cozile furcilor. - De asta suntem noi aici, pentru ca ei să trăiască! Așa e? - Așă-i!! Ziseră, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Dacă mă ascultați, vom birui vreme de o jumătate de ceas! Nu mai mult! Dar vom muri Înseninați, căci copiii noștri vor reveni În sat și vor crește mari și sănătoși! - Bine zice căpitanul... mormăi un bătrân. - Moș Gligor! tresări Gâlcă. Moș Gligor, din oastea lui Alexandru cel Bun! Mai trăiești, moșule! - Iaca, cu bătrânețile... mormăi bătrânul. - Foc! strigă unul dintre săteni, arătând nu spre Nistru, de unde valul de tătari se apropia cu repeziciune, ci În direcția contrară, spre codri. Căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
chiuiră de bucurie. - Oastea cea mare se adună În două-trei zile... mormăi moș Gligor. Noi, Într-un ceas, om fi pe lumea cealaltă... - Focurile dinspre apus vestesc călăreții din Cetatea Hotinului să iasă degrabă și să salveze locuitorii satelor! reluă Gâlcă. Alte focuri și buciume vor vesti apropierea oștilor Măriei Sale! Acum, urmați poruncile mele! Pe două rânduri! Rândul din stânga, ascunși după șirul de case de acolo! Rândul din dreapta, dincolo! Ne trebuie funii groase și arcuri! Câte arcuri avem? - Zece! Funii aduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
două rânduri! Rândul din stânga, ascunși după șirul de case de acolo! Rândul din dreapta, dincolo! Ne trebuie funii groase și arcuri! Câte arcuri avem? - Zece! Funii aduce acuma frate-meu! strigă unul dintre săteni. - Ulei! Două găleți cu ulei Încins! adăugă Gâlcă. - Imediat! strigă altul, fugind spre casă. - Coceni de porumb uscați! Doi saci! mai spuse Gâlcă. - Acuma vin! se repezi alt sătean. - Funiile, dintr-un capăt În altul al uliței! Le ridicați la semnalul meu! De pe acoperișurile de acolo, aruncați uleiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
trebuie funii groase și arcuri! Câte arcuri avem? - Zece! Funii aduce acuma frate-meu! strigă unul dintre săteni. - Ulei! Două găleți cu ulei Încins! adăugă Gâlcă. - Imediat! strigă altul, fugind spre casă. - Coceni de porumb uscați! Doi saci! mai spuse Gâlcă. - Acuma vin! se repezi alt sătean. - Funiile, dintr-un capăt În altul al uliței! Le ridicați la semnalul meu! De pe acoperișurile de acolo, aruncați uleiul când vă spun! Imediat, azvârliți făclii aprinse și cocenii de porumb! Pocnetul lor va speria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la pântece. Nu ochiți pieptul, fiindcă e apărat! Iar după arcași, năvălim cu furcile! Nu-i lăsăm să treacă de Lipnic mai devreme de jumătate de ceas cu nici un preț! Înțeles? - Înțeles, căpitane! Toată lumea se răspândi În locurile indicate de Gâlcă. Galopul tătarilor se auzea deja distinct, iar primul ceambur năvăli cu chiote pe ulița satului. Erau călăreți mici, sălbatici, cu cai iuți, de stepă. Câțiva aruncară torțe aprinse pe acoperișurile caselor, care luară foc imediat. Alții descălecară, intrând În curțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nohai Înconjurară biserica, iar zece dintre ei descălecară, Încercând să intre. Primii doi dintre ei căzură Însă sub loviturile de sabie ale unui luptător care până atunci nu se arătase. În fața bisericii ieși calm, cu sabia plină se sânge, căpitanul Gâlcă. Apariția lui stârni furia tătarilor. Un grup masiv se năpusti asupra lui, dar și de această dată căpitanul reuși să respingă agresorii, lăsând trei cadavre pe treptele lăcașului sfânt. Atacul la sabie nu părea o soluție de a-l Înfrânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Un călăreț tânăr și suplu, Îmbrăcat altfel decât ceilalți, ieși În fața arcașilor și dădu un ordin. Arcașii se supuseră și Își puseră arcurile la spate. Douăzeci de luptători Îmbrăcați la fel ca marea căpetenie se postară, În semicerc, În jurul lui Gâlcă. Acesta nu se clinti. Deodată, trei tătari aruncară, În același timp, funii Încolăcite care prinseră gâtul și brațele căpitanului, apoi traseră, aruncându-l În praf. Gâlcă Încercă să se ridice, dar era prea puternic strâns. Căpetenia mai dădu un ordin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de luptători Îmbrăcați la fel ca marea căpetenie se postară, În semicerc, În jurul lui Gâlcă. Acesta nu se clinti. Deodată, trei tătari aruncară, În același timp, funii Încolăcite care prinseră gâtul și brațele căpitanului, apoi traseră, aruncându-l În praf. Gâlcă Încercă să se ridice, dar era prea puternic strâns. Căpetenia mai dădu un ordin, și alți douăzeci de luptători se repeziră În biserică, urcând scările spre clopotniță. Primii patru se rostogoliră sub săgețile lui Modruz, dar ceilalți reușiră să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ceilalți reușiră să-l prindă și să-l aducă jos, rănit la piept și la umăr, legat și el fedeleș. Cei doi fură legați de șeile cailor și târâți, prin praful drumului, până În fața căpeteniei care poruncise să fie cruțați. Gâlcă privi de jos chipul necunoscutului. Era un mongol destul de Înalt, cu părul și ochii negri, și nu purta pe cap nici unul dintre semnele distinctive ale Hoardei de Aur. Fața lui nu arăta mânie, ci mirare. Vorbi rar, pentru a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ale Hoardei de Aur. Fața lui nu arăta mânie, ci mirare. Vorbi rar, pentru a fi Înțeles, În limba turcă: - Înțelege cineva această limbă? Răsturnat pe o parte, cu un umăr acoperit de sânge și cu gura plină de praf, Gâlcă spuse: - Da. - Cine ești? Întrebă străinul, privindu-l cu atenție. Apoi păru că observă ceva, descălecă și se aplecă asupra pieptarului de piele al căpitanului. - Ce este acest semn? Cine ești? Gâlcă nu răspunse. Mongolul reluă fără să se Înfurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de sânge și cu gura plină de praf, Gâlcă spuse: - Da. - Cine ești? Întrebă străinul, privindu-l cu atenție. Apoi păru că observă ceva, descălecă și se aplecă asupra pieptarului de piele al căpitanului. - Ce este acest semn? Cine ești? Gâlcă nu răspunse. Mongolul reluă fără să se Înfurie: - Poți muri acum sau poți muri deseară. Asta nu are importanță. Poți vorbi prin tortură sau poți vorbi fiindcă așa se cuvine când ești Întrebat. Nici asta nu are importanță. Gâlcă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ești? Gâlcă nu răspunse. Mongolul reluă fără să se Înfurie: - Poți muri acum sau poți muri deseară. Asta nu are importanță. Poți vorbi prin tortură sau poți vorbi fiindcă așa se cuvine când ești Întrebat. Nici asta nu are importanță. Gâlcă nu răspunse nimic. Unul dintre călăreți descălecă, scoase un pumnal și-i lipi vârful de gâtul căpitanului, spunând: - E mai bine să Îi răspunzi omului care ți-a salvat viața. În stepă, cel care nu onorează acest lucru e ucis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fugeau din sate spre păduri. Dar n-au ajuns toți. Au reușit să ridice În șei vreo două sute de oameni. Lipnicul a fost trecut prin foc și sabie. Sătenii au organizat rezistența, ca să dea timp fugarilor să ajungă la codru. - Gâlcă... - Cred că da. Căpitanul Gâlcă Împreună cu arcașul Modruz i-au mai ținut În loc cât au putut. Nu mult. Au fost prinși. - Ce știi de Simina, soția căpitanului? - Luată de călăreții lui Vlaicu la Cetatea Hotinului. Cu copil cu tot. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Dar n-au ajuns toți. Au reușit să ridice În șei vreo două sute de oameni. Lipnicul a fost trecut prin foc și sabie. Sătenii au organizat rezistența, ca să dea timp fugarilor să ajungă la codru. - Gâlcă... - Cred că da. Căpitanul Gâlcă Împreună cu arcașul Modruz i-au mai ținut În loc cât au putut. Nu mult. Au fost prinși. - Ce știi de Simina, soția căpitanului? - Luată de călăreții lui Vlaicu la Cetatea Hotinului. Cu copil cu tot. Dacă tătarii nu atacă cetatea, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Simina, soția căpitanului? - Luată de călăreții lui Vlaicu la Cetatea Hotinului. Cu copil cu tot. Dacă tătarii nu atacă cetatea, sunt În siguranță. - N-au s-o atace... murmură Oană. Nu vor să piardă timpul cu asedii. Se știe dacă Gâlcă e În viață? - Nu se știe... dar e greu de crezut. Tătarii nu-i iartă pe cei care Îndrăznesc să li se Împotrivească. Oană făcu semn de oprire și de adunare În cerc. - Mai e mai bine de un ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
vor Întâlni cele două țări de foc? - Asta nu știu... răspunse Oană gânditor. Dar dacă Îmi ceri să ghicesc, aș zice ceea ce știam de mult, dar nu Îmi dădeam seama: Lipnic. Noaptea de 17 spre 18 august 1469, Lipnic Lui Gâlcă i se păru că se cufundă Într-o mare neagră și frământată. Că alunecă spre străfunduri, parcă sorbit de o putere căreia nu i se putea Împotrivi. Nu era nimic bun În acea alunecare. Era conștient și inconștient În același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fuseseră torturați. Și dacă nu fuseseră Încă ciopârțiți cu iataganele, Însemna că nu spuseseră nimic, că urmau alte torturi, dacă până În zori Își mai reveneau. Și după un timp, care putea fi o zi, o lună sau un an, Bogdan Gâlcă Începu să tremure. Cei din jur se speriară la Început. Căpitanul era inconștient, dar, În arșița nopții de august, tremura aspru, scuturat de friguri, cu ochii Închiși. Unul dintre oameni șopti: - Frigurile morții... Nu mai are sânge În el să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fier Înroșit... Par oșteni ai Măriei Sale, amândoi... - Sunt oșteni, și dintre cei mai buni... se auzi altă șoaptă, dinspre o umbră care se apropia pe coate. - Moș Gligor mi se spune, din Lipnic... spuse umbra. Iar aiesta e căpitanul Bogdan Gâlcă. Celălalt e un arcaș. Da-ți-mi plosca, să-i mai dau apă... Moș Gligor turnă Încet apă printre buzele căpitanului Gâlcă, apoi cercetă pulsul, la venele gâtului. - Slab... spuse, dar n-a murit Încă. Înmuiați o cârpă, să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se apropia pe coate. - Moș Gligor mi se spune, din Lipnic... spuse umbra. Iar aiesta e căpitanul Bogdan Gâlcă. Celălalt e un arcaș. Da-ți-mi plosca, să-i mai dau apă... Moș Gligor turnă Încet apă printre buzele căpitanului Gâlcă, apoi cercetă pulsul, la venele gâtului. - Slab... spuse, dar n-a murit Încă. Înmuiați o cârpă, să-i punem pe frunte. Să mă ierte Dumnezeu, dar trebuie să-i ating rănile, poate durerea Îl va scoate la lumină. Dacă simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Măria Sa... - Măria Sa... șopti rănitul, ca un ecou slab. - Oană, căpitane... Oană, oastea Apărătorilor... Oană! Căpitanul nu dădu nici un semn, dar ochii i se zbătură. Apoi, degetele de la mâna dreaptă Începură să se miște. Mai trecură câteva clipe lungi și Bogdan Gâlcă deschise ochii. Vedea În ceață niște chipuri necunoscute. Cine vorbise de Simina? Cine vorbise de Apărători? - Eu sunt, păcatele mele, Gligor ăl bătrân... - Moș Gligor... șopti rănitul. Unde suntem? - Mai jos de sat, Într-o râpă seacă. Legați și sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
presărat cu stele. Cerul de acasă. - Simina... - Cred că a scăpat, căpitane. Cred că au scăpat cu toții, femeile și copiii din codru, că se năpusti Domnia Sa pârcălabul Vlaicu și Îi adună și Îi duse la Cetatea Hotinului. - E bine... șopti Gâlcă. Apă... Moș Gligor Îi duse din nou la buze plosca. Gâlcă bău mult, apoi făcu semn cu capul că ajunge. Încercă să se miște, dar un snop de dureri Îi explodă parcă În tot trupul. Privi din nou stelele. - Cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
căpitane. Cred că au scăpat cu toții, femeile și copiii din codru, că se năpusti Domnia Sa pârcălabul Vlaicu și Îi adună și Îi duse la Cetatea Hotinului. - E bine... șopti Gâlcă. Apă... Moș Gligor Îi duse din nou la buze plosca. Gâlcă bău mult, apoi făcu semn cu capul că ajunge. Încercă să se miște, dar un snop de dureri Îi explodă parcă În tot trupul. Privi din nou stelele. - Cât a trecut?... - O zi, căpitane. Doar o zi. Acu, iaca, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
acum, mintea lui Începe să lucreze. - Aici, cam cinci mii. Alte cinci mii plecară mai departe, spre apus. În spate se vede că ar mai fi oaste multă. Nu știu câți. Se poate să se fi despărțit pe aripi. - Așa e... murmură Gâlcă. S-au despărțit pe aripi. Unde e Modruz? - Nu știm dacă mai e În viață, căpitane. - Încercați să-l treziți. Poate trăiește. Dați-i și lui apă. Nu e Încă nici miezul nopții. Nu se Întâmplă nimic vreme de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]