521 matches
-
despre înfrânarea instinctelor, spre dobândirea unei vieți echilibrate. La nivelul cel mai general al discursului, textul configurează o teorie a fericirii omului, ceea ce l-ar plasa în terenul eudemonologiei de nuanță creștină, dar nu numai. Cele două personaje, a căror „gâlceavă” dă cărții un caracter dramatic, realizat cu nerv și imaginație, nu sunt altceva decât personificarea insolită a două concepte, aspect ce interesează literatura. În rezumat, conținutul se reduce la confruntarea dintre poziția Lumii care, direct sau indirect, apără fără sfială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
atitudine modernă, a trecutului poporului său, pe care marele învățat îl socotea urmaș și moștenitor al marilor civilizații antice europene, analizându-l și interpretându-l într-o firească integrare în cursul universal al evenimentelor. DAN HORIA MAZILU SCRIERI: Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul, Iași, 1698; ed. îngr. și introd. Virgil Cândea București, 1969; Beschreibung der Moldau, tr. J. Redslob, Leipzig, 1771; History of The Growth and Decay of The Otoman Empire, I-II, tr. Nicholas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
88-92; Țeposu, Istoria, 64-65; Alex. Ștefănescu, Născut la minus douăzeci și patru de grade, RL, 1994, 48; Alexandru Pintescu, „Mierla de la Casa Pogor”, PSS, 1994, 10-12; Dan Stanca, Poezie fără frontiere, VR, 1995, 3-4; Cornel Moraru, Lucianograme, VTRA, 1995, 7; Dumitru Mureșan, Gâlceava trupului cu spiritul, VTRA, 1995, 7; Ștefan Ion Ghilimescu, Pince-nez-ul poesco-teatral al lui Lucian Vasiliu, LCF, 1995, 36; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1995, 187-189; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași-Chișinău, 1996, 187-198; Perian, Scriitori, 148-152; Sergiu Adam, „Fără scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
petrecute pe întinderea de apă de un galben-închis care curge spre Crescent City, în sud. Fiecare sunet prelung trezește la viață mici capitole pe jumătate uitate din trecutul simplu al acestui Copil al Barajului - vreo petrecere zgomotoasă dar nevinovată, vreo gâlceavă, vreo poveste de dragoste de demult, vreo poveste întunecată despre un naufragiu, un vas în flăcări, un înot pentru viață. Probabil primul sunet care i-a surprins auzul în copilărie a fost glasul unui vapor trecând prin locul său natal
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
singur și irepetabil ca un fulg de nea? Cum să mărturisești marele dar al credinței altfel decât mulțumind pentru fiecare zi însorită, cu rouă în iarbă sau nouri la depărtări? Cine crede că sfințenia se dobândește prin strepezirea dinților în gâlcevile netoate ale veacului? Ce seamănă oare isteria delirantă a predicatorilor de pe stadioane dacă nu zel neputincios și penurie de cunoaștere... Firește, nu tot cel cel zice „Doamne, Doamne” se va mântui, nici aceia care manipulează cu dexteritate citate biblice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nume ale teologiei și filosofiei sînt ale lui Fotius (~820-~895) și Mihail Psellos (1018-1078). Născut într-o mare familie bizantină și desemnat, în 858, de către Împărat spre a-1 înlocui pe Patriarhul Ignatius, Fotius nu este cunoscut numai pentru gîlceava cu Sfîntul Scaun și pentru rolul jucat în lungul proces care va duce, în secolul al XI-lea, la ruptura definitivă cu Roma. Acest mare om de cultură a lăsat opere de o mare erudiție Myrobolion sau Biblioteca, ansamblu de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
europene își reorientează gândirea. Scrierile lui cu un nou conținut de idei pornesc de la preceptele biblice, analizele incumbă componentele sufletești, spirituale și trupești, evidențiind totodată trăsăturile principale ale comportamentului uman. Ieremia Cacavela, cărturarul grec care girează apariția cărții Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul (una dintre cele mai răspândite scrieri ale lui Cantemir), îl sfătuiește pe prințul moldav “întru dragostea învățăturii și a înțelepciunii”, recomandând publicului autenticitatea spiritului său: „... înțelepciunea te va încununa, trecându-te în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre ilarele peripeții de reflex parodic, conține și un subtext, avertizând asupra efectului nociv al neseriozității, al invidiei generatoare de veșnice gâlcevi și al prostiei. Un sunet mai grav, într-o desfășurare de voie bună. Din folclor se inspiră, ca spirit, feeria Zâna pădurilor - intrată în repertoriul teatrului radiofonic -, o senină, plină de farmec descindere în fabulos. Ca într-un vis al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
alcătui o terminologie științifică autohtonă prin calc semantic după limba latină și prin introducerea unor neologisme în domeniul filosofiei, nu doar latinești, ci și din alte limbi, în special din greacă, ca și identificarea părții a treia din Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul ca fiind de fapt traducerea cărții lui Andrei Wissowatius, Stimuli virtutum fraena peccatorum. SCRIERI: Dimitrie Cantemir și umanismul, București, 1972. Ediții: Georg Lukács, Estetica, I, tr. Eugen Filotti și Aurora M. Nasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
mai bine. Dar nu a reușit să se impună ca o structură veritabilă, autonomă. Tensiunile erau foarte puternice. Congresele reprezentau ocazia unor puternice rivalități între Partidul Democrat Popular Francez și Zentrum-ul german: nici unul, nici altul nu au reușit să depășească gîlcevile naționale iscate de problema reparațiilor. La Congresul din 1928, ideea unei adevărate Internaționale Creștin-Democrate, avansată de italieni, a fost respinsă. Dar mai ales SIPDIC nu a știut să reacționeze împotriva hitlerismului. În 1935, într-o scrisoare adresată lui Henri Simondet
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ajută soarta; era deviza noastră, a organizației de "gașcă" din care făceam parte. Știam o mulțime de astfel de devize, citeam foarte mult; devenisem totuși un fel de vagabond; să zic un boem precoce. Umblam cu gașca pe dealuri, căutam gâlceavă cu alții și procedam mai tot timpul contrariu bunelor purtări care ni se recomandau. Dar asta nu înseamnă că eram răi, că decăzusem; în ceea ce mă privește eram mai degrabă un teribilist, ceea ce mi se pare un antrenament pentru viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca o schimbare de ștafetă între o guvernare și alta. Sigur, alternanța la guvernare presupune și o schimbare de direcție. Dar la noi fiecare guvernare a comis o ruptură cu cea de dinainte. Și a dat liber la o nouă gâlceavă care punea toate nenorocirile pe seama învinșilor. A.M.P. : Din păcate, așa a fost. V.A. : Ce s-a întâmplat în guvernarea Iliescu-NĂstase ? În 2000 a venit din nou stânga la putere și deja v-ați referit la lucrurile foarte grave
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și falșificând, vine și compară pe Chira cu... "Ghiță Cătănuță", iaca, vedeți, îmi cam sare muștarul în nas și încep să cred că prostia locuiește deseori în Academii". Această impertinență a avut darul să întărâte, cu bună dreptate, spiritele. Și gâlceava de presă a izbucnit. Replicile care i se dau lui Panait Istrati și insistenților săi elogiatori, în speță H. Sanielevici care publică în Adevărul literar și artistic (septembrie 1924) un amplu studiu de analiză asupra operei lui Panait Istrati, intitulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pentru totdeauna. De ești soție ori mamă anul nou îți spune să fii acea mamă înțeleaptă care își crește odraslele în frica lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Fii întotdeauna în casa ta semnul de pace și de distrugere a oricărei gâlcevi. Roagă-te pentru bărbatul și copiii tăi. Fii-le reazăm și mângâiere. Nu înceta de a cere de la Domnul harul tăriei, pentru ca să poți zâmbi când alții plâng, să taci când alții vorbesc, să îndrepți cu rod când ar greși și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
apucat același ciolan: "Care dintre ei e mai mare peste Ștefan și Moldova lui?" Ce-i de colea, să ai "slugă", un "atlet al lui Hristos"? îl zădărește și Vlaicu. M-am închinat amândurora, să nu fie vreo pricină de gâlceavă. "Divide et impera", îl ghicește Țamblac. Ștefan mărturisește: Ei se păzesc unul pe celălalt, iar eu, la mijloc, domnesc neatârnat. Când am fost la Buda, am auzit niște vorbe ticăloase, se codește Stanciu. M-a costat ceva, dar am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu cale, nici este volnic a vinde egumenul moșiile mănăstirii.” - Mai greșeau și cuvioșiile lor. Uneori aveau chiar comportări de-a dreptul lumești. Este pilduitor faptul că au fost neînțelegeri între călugării Galatei și cei ai Frumoasei. - De unde a pornit gâlceava, mărite Spirit? - Gâlceavă în gura mare poate n-o fi fost, dar își făceau necazuri unii altora și asta cu bună știință. Vorba ceea: „Cu gândul la Maica Domnului și mâna-n traista omului.” - Te gândești la ceva anume când
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
este volnic a vinde egumenul moșiile mănăstirii.” - Mai greșeau și cuvioșiile lor. Uneori aveau chiar comportări de-a dreptul lumești. Este pilduitor faptul că au fost neînțelegeri între călugării Galatei și cei ai Frumoasei. - De unde a pornit gâlceava, mărite Spirit? - Gâlceavă în gura mare poate n-o fi fost, dar își făceau necazuri unii altora și asta cu bună știință. Vorba ceea: „Cu gândul la Maica Domnului și mâna-n traista omului.” - Te gândești la ceva anume când spui asta, mărite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu bună știință. Vorba ceea: „Cu gândul la Maica Domnului și mâna-n traista omului.” - Te gândești la ceva anume când spui asta, mărite Spirit? - La faptul că Antonie Ruset a fost nevoit la 14 feb. 1678 (7186) să liniștească gâlceava pornită între cuvioșiile lor de la niște mori de apă. Călugării de la Galata aveau ispisoc de la Dumitrașco Cantacuzino voievod pentru un loc de moară la capul iazului domnesc din vale de gârla ce vine dinspre Balica (Frumoasa). Călugării de la Frumoasa aveau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
al triile roată.” Astfel, când lucrau toate cele trei mori ale Frumoasei apa nu mai ajungea și la moara Galatei. Atunci domnul și cu Sfatul domnesc au judecat „jaloba” călugărilor de la Galata. „Si am dat rămas pe călugării de la Frumoasa.” Gâlceava pentru morile de apă între călugării celor două mănăstiri nu s-a stins, ba mi se pare că s-a întețit cu timpul. Deși călugării de la Balica erau volnici a folosi doar apa Nebunei ( un afluent al Nicolinei) „igumenul de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
locul mănăstirii Galata din Gis nu prea era însemnat bine și atunci domnul l-a trimis pe Ionașco, vornic de gloată, să aleagă și, să stâlpească hotarul mănăstirii.” - La o asemenea moșie nu se putea să nu apară sămânță de gâlceavă cu vecinii, mărite Spirit. - La ce te gândești spunând asta?Mă gândesc chiar la pâra făcută de călugării de la mănăstirea Frumoasa făcută împotriva călugărilor de le Galata și Sfânta Vineri, pentru niște mori făcute „în gârla ce-au fost pioă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pradă, mărite Spirit, nu alta!Am mai spus noi doar că și călugării sunt oameni...Si deci au aceleași purtări, dar sub masca cucerniciei... - Mărite Spirit, te rog să mă ierți, dar sunt nevoit să-ți amintesc despre o nouă gâlceavă între sfințiile lor egumenii Cetățuii - de astă dată - și ai Balicăi și Sfintei Vineri. - Despre ce zavistie vorbești, dragule? - Despre cea din vremea lui Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod: „Au venit înainte noastră...rugătoriul nostru Neofit egumenul de la sfânta mănăstire Sfânta Vineri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
când a pus să se mute pietrele de hotar „cu vicleșug”, nu s-a uitat în toate părțile ca să nu fie văzut? S-a uitat. În sus, însă, ba! - Da’ ce crezi, că nu s-a mai găsit sămânță de gâlceavă? S-a găsit destulă, pentru că la 17 oct. 1731 (7240) în fața lui Grigorie Ghica vodă s-a prezentat la judecată „Leontie, egumenul de la mănăstirea noastră Sfetii Arhangheli (Frumoasa), cu Iezechiil de Trei Sfetitele și cu Ion Zosânu postelnic.” Fiecare pretindea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Gotică în anul 1642. Acest Sinod a fost prezidat de Vasile Lupu voievod și de Mitropolitul Varlaam. - De prin zapisele acelor vremuri am aflat, mărite Spirit, că la 13 oct. 1668 (7177) Iliaș Alexandru voievod este nevoit să intervină în gâlceava dintre egumenii mănăstirilor Trei Sfetite și Golia: „Adecă au venit înaintea noastră... rugătorii noștri, egumenul și tot săborul de la svânta mănăstire din Trieh Svetiteli...și au pârât de față...pe rugătorii noștri, pre egumenul și pre tot săborul din svânta
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mănăstirii lui Aron Vodă, ce-s făcuți dipreună cu Măricuța, țiganca noastră, precum am avut giudecată înaintea cinstitului dumisali hatmanului Costachi.” Domnul și slujbașii săi nu prea aveau răgaz cu judecarea pricinilor dintre mănăstiri. Cuvioșiile lor găseau mereu pricini de gâlceavă; între ei sau cu vecinii. - Nu mai departe la 15 iunie 1631(7139) Moise Moghila voievod a judecat neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea Nicoriță și cei de la mănăstirea Aron Vodă. Ziceau cei de la Nicoriță că un iaz de pe pârâul Ciric
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mult spre minciună decât spre dreptele pravile. - Nu putem spune chiar așa, dar mă tem că ne vom mai întâlni cu asemenea fapte. Acum să vedem, însă, ce a mai fost și cu seliștea Prisăcile, pentru care a fost multă gâlceavă. Mai întâi, Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod, la 25 aprilie 1713 (7221), a judecat pricina iscată între mai mulți călărași și Hristarh, egumenul de la mănăstirea Zlataust. Călărașii susțineau „că acea seliște de la Prisăci, coasta dinspre apus, nu iaste dată de Duca
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]