2,337 matches
-
învățați să mintă. Ce-o să se aleagă de Botswana, Mma, dacă îi învățăm pe băieți să se comporte așa? Unde ajunge Botswana dacă vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un fel de scut turnat din fontă. Știam că n-are rost să protestez, mă pregăteam să mut mobila și celelalte catrafuse, să mă pun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cel mai bun soț din lume”, „Lumea academică a suferit o mare pierdere”, se poate citi pe panglici. Un tablou înfățișându-l pe cel dispărut dintre noi, la masa de lucru, cu un teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cultură de la nevastă-i venea. Tot ea l-a împins de la spate, prin relațiile familiei ei, păi cum crezi c-a ajuns el să prindă post în Anglia, să-și scrie cărțile? Era tenace, nimic de zis, dar nu cine știe ce gânditor, cum văd că s-au găsit unii să-l scoată acum. E și al naibii de plictisitor cu toate trimiterile și fișele lui, cu aerele lui de savant! Să nu uit, te-am trecut pe listă, n-am avut pe cine, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare, apoi privirea ei cercetă, Încet, obiectele din peșteră, pe care le văzuse de mii de ori, pînă cînd i se opri asupra pistoalelor pe care el le lăsa mereu pe o piatră, lîngă pat, departe de locul unde ajungea lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și degeaba despicăm firul În patru... E mai bine așa. Mai bine pentru toți. Ea Întîrzie să răspundă și, cînd o făcu, lăsă cuvintele să cadă cu greutate. - N-am să te iert niciodată, spuse. El o privi În tăcere, gînditor, și În cele din urmă făcu un gest nepăsător, ridicînd mîinile ca și cum ar fi vrut să Înfrunte ceva care se afla cu totul În afara razei lui de acțiune: - Ce mai contează un dușman În plus sau În minus? Întrebă. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
îndoiesc. Te-Onó cunosc foarte bine apele astea și știu mult mai multe decât noi despre curenții și vânturile din zonă, căci, de fapt, ei se află în Primul Cerc, în timp ce noi ne aflăm în cel de-al Cincilea. Își scarpină gânditor sprânceană, ceea ce însemna că nu se simte stăpân pe situație. Va trebui să fim foarte atenți la cele mai mici detalii, încheie. Foarte, foarte atenți. Îngrijorarea nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se grăbește foarte tare... încheie cârmaciul, care asistase și el la lecție. O milă în plus sau în minus. —Și de unde știa că suntem aici? întreba Chimé din Farepíti. Ne-a văzut de la înălțime, răspunse Miti Matái, care apoi adaugă gânditor: Ceea ce înseamnă că acum și Te-Onó ne-au „văzut“ și știu unde suntem. —De ce? Pentru că, dacă sunt niște marinari atât de buni încât să ducă la bun sfârșit călătorii așa de lungi, au băgat de seamă că pescărușul asta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așa în general era convins că poate întreține o familie. Salariul nu-i prea grozav dar cu ce mai pică de pe margine, făcu un gest de acaparare, merge și încă cum! Știți cum e în comerț! Tatăl dădu din cap gânditor. Ștefan era vânzător la un aprozar. Deși nu se prea dădea în vânt după asemenea oameni el trebuia în schimb să accepte că bunăstarea Elenei era asigurată. Se descurcă Ștefănel, se repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin câte puțin, coborând treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului. Tatăl căpătă învoirea, se întâmpla așa de rar să solicite ceva pentru dânsul, încât era aproape imposibil să fie refuzat. Plecă pășind gânditor către liceu, parcurse strada liniștită inspirând parfumul teilor în floare. El era sănătos, avea o casă, o familie, afară era soare, era cald, ar fi trebuit să fie mulțumit. Străbătu curtea liceului privind către ferestrele înalte, impunătoare. Nu mai călcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
facă un pas disperat nu e decât un pas. E drept, nu reușiseră decât trei copii din oraș la facultate și, întâmplător sau nu, unul era fiu de doctor, altul de director de școală și altul de primar. Tatăl rămânea gânditor, cu privirea în gol. Ochii în înțepeneau pe globii oculari împânziți cu vinișoare roșiatice. Evita să pronunțe cuvântul examen. Poate asta era singura anomalie observată la el în această perioadă. În casă, la masa de seară, le mai spunea câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
desigur, acum nu era aranjată o coaliție a tăcerii de vreme ce Nina avea voie să întrețină atmosfera și nu exista nici o interdicție în acest sens. Poate Alexe se credea dezarmat, în fața celor trei femei, ori poate avea motivele lui să fie gânditor și distrat? Bărbații care îl vizitau pe Alexe erau însă mult mai dificili, nu se lăsau chiar așa de ușor manevrați, nu-i acceptau tiparele, la a doua vizită, ori la a treia se răzvrăteau, simțeau nevoia să-și impună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
folosești în caz de primejdie. Se așezară pe scaunele albe, rotunde. În ce-l privește pe agresorul nostru... În momentul când fata veni să preia comanda, Sidonia își scoase mănușile. Avea mâinile frumoase, prelungi, nemuncite. Le împreună pe marginea mesei, gânditoare. Se simțea minunat, era aer curat, soarele nu avea încă destulă forță. Formau, desigur, o pereche plăcută la vedere, mă rog, trecută de prima tinerețe, coaptă bine, dacă era să se facă o medie de vârstă, dar totuși, o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ridice privirea. Ăsta-i efectul pe care-l are și asupra mea. Se referea la Paul Auster - citeam Inventarea singurătății. — Clio, am zis, vrând să încep o propoziție, dar rămăsesem fără cuvinte. Ea puse ghidul jos și se uită gânditoare la mine. — Ce e, scumpule? Am făcut tot posibilul să-i explic, articulând și comunicându-i cu atenție cuvintele de parcă ar fi fost niște mici mine, atenție, atenție, atenție. — Cum te simți? întrebă ea. Poate ar trebui să faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în locurile întunecate ale eului tău, mașini gânditoare, pe care niciodată nu apuci să le vezi de aproape ecranează constant lucrurile și-și rulează singure propriile programe de secretizare. Poate întrezărești o frântură din ce se întâmplă acolo, precum fragmentul acesta dintr-un cântec care-și croiește drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coerent... Pe cine simți nevoia să cunoști? — Pe Primul Eric Sanderson. Ochii albaștri, calmi mă priviră pătrunzător. — Înțeleg. Asta înseamnă că tu ești, ce? Al Doilea Eric Sanderson? — Da, am spus. Presupun că da. — Hmmm, făcu doctorul, încruntând din sprâncene, gânditor. Mândria unui bătrân, cu asta te-ai luptat tu, mi-e rușine să spun. — Trebuie să înțeleg de ce-a făcut ce-a făcut, am spus. Am vârât mâna adânc în punga de plastic și am scos Enciclopedia peștilor insoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
drege aranjamentul, schimbând locul rucsacului meu în cutie până când lui i se păru că stă bine. Era ca și când Fidorous ar fi avut mai multe viteze, ca și când ceva îi tot schimba setările creierului de la pustnic furios la savant răzbunător la călugăr gânditor la puști emoționat pe-un spalier de cățărare. Oare câți alți Trey Fidorous se mai ascundeau sub tot părul ăla? Gândul mă îngrijoră mai mult decât voiam să recunosc. După pregătirea oferită de Primul Eric, devenisem destul de priceput la intuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu mîna și vru s-o smulgé de sub pémînt, stéteau la un loc peste grémada proaspété de pémînt de lîngé Nicolai Arsenievici. Atunci cînd patrulaterul lui Nicolai Arsenievici se adînci cu un hîrleț, acesta scoase o țigaré și se așezé gînditor În frunze. - Dacé ar fi sé ne suim sus de tot, acolo unde se treminé ploaia, ce ziceți, oare am mai avea nevoie de umbrele sau n-am mai avea? Eu zic cé n-am mai avea. - Eu zic cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mă trezească. Iarăși am lăsat deschisă ușa de la antret, iarășișiiarăși a putut ajunge în dormitor, lîngă pat, să-mi lingă lacrimile de pe obraz. Nu plînge, Iordanco, de ce plîngi? Am să-ți citez nu din Schopenhauer al vostru, ci din marele gînditor cu blană, domnul Osache (apocrif: Paul Auster). Domnul Osache zice că lumea e făcută din lucruri de mîncat și de regulat. Dacă obiectul nu-ți servește nici la una, nici la alta, ridică piciorul și fă pipi pe el. Basta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
autopsia pe fiecare organ, os, disecau și vorbele mamei și moleculele poșetei și fibrelor ciorapilor și gândurilor spuse cu glas tare, vedea gândurile așa cum Camil Petrescu vedea ideile-iele, al ielelor-gând, al ielelor-dorință, al ielelor singure, al celor pline cu sânge gânditor, al celor țipate sau ascunse. Simțea ca o amibă atingerea lor, sensibilitatea coralilor se transferase la ea, sau la rândul lor oamenii erau gânduri învelite cu carne și piele pentru a le apăra de ce este dincolo de ele ca să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
părăsite de voință, în momentele suprapunerii cu trupul mamei, lingușitoare și intrate în neființa unei lumi pe care nu o percepea ca reală, DOAR CA PE UN VIS, DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără rost am aflat că fiecare om e o pagină, că hoții de pagini le schimbau cu alți donatori, se făcea o lectură stufoasă despre cum s-ar putea scrie o carte limpede, cu personaje care să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a doua "M i-e frică", se auzea glasul Mioarei Alimentară din întuneric. Văd în suflete. Povestește-ne! Mi-e frică! Nu există oameni. Impresia noastră despre ei, totul e ceva, altceva. Oamenii în oameni, invers. Și prin ochii copacului gânditor din Copacul fără Umbră, vedeam transpuse în imagini, ceea ce vedea personajul meu fugit din carte. Mioara Alimentară. Pagini de jurnal Scrisoare în do roșu E ra ora 5 dimineața și rapper-ul Soare, cu blugii bufanți ai nopții lăsați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ești așa de treaz? Păi, am discutat niște chestii care m-au zdruncinat. Știi că ăia pleacă în Spania? Și mergem și noi? Nu, pleacă fără femei. Și tu nu pleci tăticule, nu? Eu nu plec fără voi. Maria devine gînditoare. Primește neutru alunele și pare scufundată în meditații adînci. Cît vor cîștiga pe lună? În timp și 2-3000 de euro. Sînt ași în construcții. Dar tu? Poate că vreo 1500, habar n-am. Maria socotește. Prinde și ipoteza că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]