352 matches
-
fantastice asemănătoare coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă. Dialogul abundent intensifică tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și răspunsurile în doi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la câmp era însoțită de un ritual: stăpâna casei arunca înaintea boilor un ou de găină, care dacă se spărgea, plugul se strica. Alexiile - 17 martie - constituie momentul în care pământul se dezgheață și se deschide pentru arătură și toate gângăniile învie și ies de sub pământ. În această zi nu se lucrează cu acul, foarfecele, pieptenul, sapa, coasa, furca și nu se pune mâna pe obiecte rotunde sau alungite, pentru a nu te întâlni cu șerpi și este interzisă rostirea cuvântului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
trebuie să adaugi în grabă: „Idiță, idiță/ Ține-se de peliță,/ Pelea de carne,/ Carnea de os,/ Osul cu veninul jos,/Descântecul să fie cu folos”. Dacă nu se respectă cum se cuvine această zi, casa va fi invadată de gângănii și furnici. Unii străpung un cărăbuș cu un ac și dacă acesta nu moare până a doua zi, anul va fi mănos. Dacă broaștele cântă înainte de Alexii, vor fi zile calde cu mult soare. Pescarii care vor să pescuiască mult
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
exterior, Îl putem considera un adevăr presupus, atâta timp cât nu va intra În conflict cu un adevăr și mai puternic. Uneori, În cazul halucinațiilor, se poate demonstra că o asemenea certitudine este falsă, că nu există nici voci, nici persoane, nici gângănii care mișună pe cearșaf, Însă, În alte cazuri, nu putem decât să ne abținem să judecăm. Adevărurile private colective. Prin această expresie contradictorie numesc adevărurile personale, care nu pot deveni universale, dar sunt Împărtășite de o comunitate. Credințele religioase aparțin
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
am abandonat ! Apropo de unul, Tănăsuc, sluga mânjită, din WC, l-am scăpat de la moarte și EU l-am făcut om. Abjecțiile sale, ura din materiale negative, nu mă fac să regret că din cauza mea trăiește ! E nevoie și de gângănii din astea care să ne aducă aminte că și din fecale mișcă limbrici. La a cui comandă și pe banii cui, șeful lui (mare jigodie) sau "ăsta" mă tot înnegresc, rămâne de spus !!! Credeți că vor face ăștia vreodată cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cu pași hotărâți spre "iazul Călugărului", cu gândul de a-și lua viața. E împiedicat însă de moartea neprevăzută a unui cunoscut ("băiat potolit"), al cărui cadavru tocmai atunci se întâmplase să fie scos din apă. Priveliștea leșului "ciugulit de gângănii", descris cu minuție naturalistă ("furnicile și începură să se urce pe picioare și pe pântece; câteva făcuseră din buric un mușuroi; una cerca să pătrundă sub pleoapa trasă, iar alta și pătrunsese în nara plină de noroi"), îl înspăimântă pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu au conținuturi raportabile la cunoașterea organizată științific, deși pot fi și ele preluate de limba literaturii. Astfel, cuvîntul gîndac, echivalabil în linii mari cu termenul coleopter, are de fapt o semnificație destul de laxă și greu de precizat, iar cuvîntul gînganie nici n-ar putea fi echivalat cu un termen științific și nici nu prezintă repere de conținut pentru o clasificare de tip științific. Generalitatea conținutului cuvîntului (dată de relația cu noțiunea, care reprezintă cunoașterea generală) înseamnă o deschidere a semnificației
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lume o parte din bunătatea și grija infinită a Creatorului. De aceea, însușirea de seamă a stăpânului este apropierea de sfințenie. Toate soiurile de făpturi ale lumii sunt date în veghe câte unui sfânt. Peste păsări este Simeon Stâlpnicul. Peste gângănii, Arhanghelul Mihail. Peste lupi, sfântul Nicolae (Papadima, 1936/1985, p. 62). Puterea este asociată cu paternalismul, gloria, înțelepciunea, autoritarismul, sfințenia („Ce spune stăpânul trebuie să fie sfânt”). Nesupunerea, când apare, nu ia forme agresive, faptice, ci rămâne în planul afectului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel care se târăște", "Curea"; "Gânganie"; "Domn", "Vasile". Înainte de retragerea în pământ, șerpii se adunau grămadă, într-un aluniș, și făureau "piatra scumpă". Aceste două zile închinate șarpelui Alexiile și Ziua Crucii împărțeau anul calendaristic în două jumătăți antagonice: iarnă / vară, lumină / întuneric, fertilitate / sterilitate, viață
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
încadrează între două sărbători ritualice, Alexiile și Ziua Crucii. Ivirea șerpilor primăvara era întâmpinată de omul tradițional, printr-un ritual al interdicțiilor "rostirii" și printr-un complex de îndeletniciri magice: În ziua de Sfântul Alexi, omul lui Dumnezeu, ies toate gângăniile din pământ. În ziua ceea, băț în mână să nu ieai și să nu umbli cu sulă, cu ac, ca nimic ascuțit, ca să nu te muște șerpele, și să te păzești să nu-l pomenești în acea zi, c-apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
omul să nu-i spună numele, zic: "de cei lungi" când vorbesc despre dânșii sau "nu se mai vadă" ș-apoi nu se văd; da de-i zici pe nume se arată. Dacă ții ziua Sfântului Alexii, șerpele și alte gângănii nu mușcă vitele, nu fac nici o stricăciune. Pe șerpe când îl vezi întâi să-l omori, c-apoi îți ia puterea și rămâi tot anul fără de putere."350 Puterile asupra șarpelui sunt dezlegate până la Ziua Crucii când acesta se retrage
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o ureche și le pun cercei, ca să nu-i doară capul. Pe cine strînge cruciș de cap popă făcut din nou, nu-l mai doare capul. Să nu lași să-ți caute doi în cap, că faci și mai multe gîngănii. Să strecori leșia prin mătură lată dacă vrei să fii curat în cap. Mîța și cînele cînd au durere de cap mănîncă iarbă. Capac Cînd a plesni căpacul de pe oală, să știi că ai să prinzi o mare veste. Capră
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu intra în casă, șezi pe pragul ușii și zi: „Să se mănînce libarcă* pe libarcă, greiere pe greiere, purece pe purece, furnică pe furnică, și toate lighioanele să se mănînce una pe alta“, dacă vrei să scapi de ele. Gîngăniile trăiesc un număr de zile care se împarte la șapte. (Gh.F.C.) Iscoadă Cînd te duci la iscoadă, să-ți iei basma roșie. Ițe Dacă o fată n-a făcut ițe*, după ce se mărită să nu mai facă nici odată, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aprind focuri vii la fiecare gospodar, iar mai ales pe la grajdurile vitelor. Focurile vii se fac așa: se freacă un băț între două scînduri pînă ce se aprinde. Unii poartă atunci vitele lor prin foc, ca să nu fie mușcate de gîngănii. Femeia care vrea să nu se atingă lupul de vitele sale leagă un ac cu ață de mănușa doniței și-l poartă atîrnat de doniță cît vrea. La Bobotează, cînd vii acasă, stropești toate vitele cu aiasmă, ca să fie ferite
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
locuia, nu face altceva decît să-și zgîrie mîinile, umflîndu-și și înroșindu-și inutil fața. Ca omul-păianjen, a intrat în laboratorul școlii ca să se lase înțepat de un păianjen rătăcit pe lîngă o eprubetă. Cum laboratorul nu era dotat cu gîngănii exotice care să mișune prin cuburi din sticlă, așa cum văzuse în filme, Cornel a apreciat că un păianjen găsit lîngă o eprubetă trebuie să aibă măcar o chestie specială, prin contaminare. N-a luat în calcul faptul că făptura era
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dintr-un ziar? Specificul omului constă în faptul că are un nivel mediu în toate. Când vine vorba de văz, nu strălucim, cât despre miros, nici să nu mai vorbim. În ce privește viteza de alergare, ne poate prinde din urmă orice gânganie mai acătării. Din multe puncte de vedere, nu suntem deloc străluciți... Încolțiți, mediocri, am fost obligați să socializăm, să ne unim forțele, să inventăm instrumente, mașinării, pentru a ajunge să ocupăm nișele care au rămas libere. Din perspectiva corpului, liliacul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Să-i aducă un supliment nutritiv, să-l vadă cum se aruncă asupra prăzii, cum o înfășoară, cum o duce în ascunzătoarea lui, e una din puținele distracții ce-i sunt îngăduite. De-acum gata, e păianjenul lui. Pretinde că gângania asta știe să se facă folositoare: îl scapă de muște și de țânțari. În realitate, îl scapă doar puțin de chinul singurătății, fiind, cu adevărat, un animal de companie. Păianjenul e mut, nemișcat, nu se pune problema să fie mângâiat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
extragă înapoi materia șoricească împrumutată de medic în timpul vieții sale, pentru exercitarea existenței sale ilegale de om.216 Aparent ilegală și de neconceput este și noua ipostază a personajului Gregor Samsa, din textul Metamorfoza de Franz Kafka cea a unei ,,gângănii înspăimântătoare". În fapt, metamorfozarea lui Gregor vine din exterior: Of, Doamne, gândi el, ,,ce meserie obositoare mi-am ales și eu! Zi de zi pe drumuri. Neplăcerile afacerilor sunt mult mai nesuferite decât cele din magazinul părintesc de odinioară; în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
criza provocată de ruptură este depășită. Ceea ce este cât se poate de evident în chiar ultimul text din carte, Erată : "poeme de închiriat,/ poeme de apă minerală,/ de calciu și de magneziu,/ de chitară,/ poeme cu final previzibil,/ populate de gângănii fărâmicioase,/ de whisky and soda,/ poeme cu stil./ am scris aceste poeme în silă,/ și astăzi conținutul lor testamentar/ mă paralizează./ dar mâine îți voi dărui/ câteva crenguțe de liliac alb,/ dragostea mea, erezie". În ordinea propriu-zis poetică (destul de indiferentă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
haut lieu al entomologiei, adăpostit cu generozitate de vintrele conacului. Sunt, aici, pagini de prozopoem al fascinantului repulsiv, enumerațiile substantivale anticipând superbele deliruri teratologice din proza lui Mircea Cărtărescu: " Pereții erau în întregime acoperiți de niște dulapuri mari, pline de gângănii mumificate. Lumina care pătrundea prin ferestrele largi făcea să strălucească în vitrine pulberea aripilor de fluturi, armura neagră a greierilor, cărăbușii cafenii, lăcustele verzi, cadaraștele cu coarne de cerbi, bondarii păroși, libelulele zvelte". La etaj, se găsește un adevărat sepulcru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înfățișare de râmă, cu picioare subțiri ca niște peri, apoi scolopendre de toate felurile". Vedeta expoziției este scolopendra gigantică de la Tropice, creatură descrisă cu aplomb și decupată, parcă, din imaginarul bestial al unor Bosch sau Goya: "Singură într-o colivie, gângania monstruoasă, lungă de un sfert de metru, își întindea trupul gălbui, inelat și sprijinit pe optzeci de picioare, cu antenele vibrând, la pândă printre pietrele împrăștiate pe fundul bine căptușit cu nisip al cuștii". Întregul muzeu constituise o adevărată sursă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
greutate și zdruncin, au trecut peste nenumărate țări și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare în care foșgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fărmăcători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să înghită; despre a cărora răutate și lăcomie nu-i cu putință să povestească limba omenească!” (Povestea porcului, p.199) Memorabil prin exagerarea dimensiunilor rămâne și portretul lui Gerilă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
frig și lapoviță iar prin Slobozie umbla vorba că nu este semn bun ca tocmai de Alexe Caldu să fie frig. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să măture bătătura și să grebleze livezile ca să oprească slobozitul gângăniilor din lacra pe care i-a încredințat-o Dumnezeu lui Alexe? Toți știau povestea, dar o mai spuneau o dată: cum de Ziua Crucii, la 14 septembrie, Domnul din ceruri a pus de s-au strâns toate gângăniile și toate jivinele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să oprească slobozitul gângăniilor din lacra pe care i-a încredințat-o Dumnezeu lui Alexe? Toți știau povestea, dar o mai spuneau o dată: cum de Ziua Crucii, la 14 septembrie, Domnul din ceruri a pus de s-au strâns toate gângăniile și toate jivinele târâtoare într-o lacră pe care i-a dat-o lui Moș Alexa, Cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu, ca să le țină închise acolo. Le-a ținut el cât le-a ținut, până într-o zi, când tocmai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o lui Moș Alexa, Cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu, ca să le țină închise acolo. Le-a ținut el cât le-a ținut, până într-o zi, când tocmai termina Dochia să-și scuture cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au ieșit și au umplut pământul... De atunci, în fiecare an, Alexie adună toți gândacii, omizile, târâtoarele, lăcustele și broaștele și le încuie în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie pământul și să le dea drumul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]