359 matches
-
printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni cu, ru-pe bu-ri-cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un chioșc, bătrînul dispăru sub copaci. Pe masa din scînduri geluite se afla o coală de hîrtie. Într-un colț, Goilav avea o însemnare: „Azi am ascultat un ciripit de păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
multe încă făcea ... Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi‐aduc aminte; și‐ mi aduc bine aminte, căci brațele ei m‐au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu‐i, gângurind și uitându‐ mă în ochi‐i cu drag! și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce‐ i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a condus către cabinet. Când am trecut prin zona recepției, am fost surprinsă să-l văd pe Mike aplecat peste biroul recepționistei Efervescente. Oare Efervescenta era o madonă sau o curvă? m-am întrebat. O fată minunată ca tine? Mike gângurea ca un porumbel și-i făcea cu ochiul. Aș zice că bărbații roiesc în jurul tău. Curvă, cred. Hei! a mugit Barry către el. Iarși! O să te pedepsăsc! Mike a sărit de trei coți. —Ei, mult noroc! Ne mai vedem, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Poate c-o să creadă că faci pe inabordabila și, în cazul ăsta, seara de ieri o să lucreze în folosul tău. Doamne, speram ca Bea să aibă dreptate. Telefonul mi-a vibrat în geantă. Număr necunoscut. — Răspunde. Poate e Randall, a gângurit Bea, cu un zâmbet nerăbdător pe față. Am răspuns. — Claire. Vivian. Observasem că lui Vivian nu-i plăcea să piardă timpul cu formulele de salut. În loc de asta, își declara numele, după care se lansa în indiferent ce voia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și de frumoasă. știi, ar fi putut să cucerească orice bărbat de pe planetă. N-a fost nici un secret că Harrison Westville al III-lea - moștenitorul averii pastei de dinți Westville - ar fi luat-o de nevastă într-o clipită, a gângurit Lucille, abia perceptibil. — Despre ce vorbiți voi, doamnelor? a intervenit, în sfârșit, Randall. Mamă? — Ei, vorbim și noi, ca fetele, a chicotit Lucille. Ascultați, dragii mei, nu credeți că v-am putea convinge să rămâneți la cină? Bucătăreasca a pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vremuri era o tipă foarte activă. Sigur, asta se întâmpla cu mulți ani în urmă. Telefonul a început să-mi sune, iar eu m-am crispat imediat. Dar era numărul de la biroul lui Randall - nu șefa mea. — Bună, dragule, am gângurit eu. — Salut, ursulețule! Ascultă, am vrut numai să te anunț c-o să vină Freddy să vă ia de la aeroport. și am rugat-o pe Svetlana să ne prepare cina pentru diseară. Pot să plec câteva ore de la serviciu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Așa că el, În costumul lui sport, cu geanta de voiaj pe umăr și barba Înspicată, era ultima șansă a vieții lor să se mai simtă o dată tinere copile, cu fustița În brâu și obrăjorii rumeni! Niște babete libi, care, tot gângurind, și-au Înghițit de emoție rujul pentru a zecea oară În cursul aceleiași zile. Iar În tot acest timp, vărul Victor, abonatul șopurilor, regele pieței negre, care cumpără și vinde informații de o jumătate de secol, Înota mai departe prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ocazie. Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se trezea asudată și speriată, ca picată din altă lume, iar oboseala nu-i mai permitea să se gândească la lipsa unui bărbat lângă care să se trezească dimineața, lăsându-se cotropită și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca la fotograf și parcă îndemnându-l să zâmbească, să ia o mină veselă și binevoitoare, și copilul chiar asta făcea. Gângurea la doamna avocată, venită special pentru el. Trăsăturile și surâsul buzelor ei groase păreau să se spulbere odată cu fumul, în timp ce întreba, parcă într-o doară, ca și cum ar fi conversat să-și treacă timpul, ce vârstă are Petrișor, ce mănâncă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Cu ăsta mic o să meargă ușor. Puse geanta jos, rezemată de fotoliu, și-i făcu semn Mirelei să i-l dea pe Petrișor. Îl lăsă pe spate pe brațul ei și-l apăsă cu arătătorul pe bărbie, făcându-l să gângurească, și râdea și ea din toată inima. Avea chef de joacă doamna avocată, și totodată ai fi zis că-l probează, și cum îl cheamă, aha, Petrică, Petrișor, să-l pupe tanti pe el că prea-i frumos. Îi găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu mai era de nici un folos... De bună seamă că doamna Petronela știuse, măcar că făcea pe nevinovata, că ce să facem, dragă, dacă au pus ochii pe el, păi, dragoste la prima vedere, și uite, și pe Petrișor cum mai gângurește... Petrișor părea într-adevăr să se bucure, iar bucuria lui parcă i-ar fi îndemnat pe majordom și pe nevastă-sa să se grăbească. Se foiau nerăbdători, ai fi zis că vor să scape cât mai repede din aglomerația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Încă nu-mi trecuse necazul din pricina asta. Soții Ashley se uitau la ea, minunându-se. — Ea este Baby Thomson, le-am spus. Am fost Împreună la arte plastice. Baby, ei sunt Jim și Betty Ashley. — Ce plăcere să vă cunosc! gânguri Baby. Eu și Sam ne știm de foarte multă vreme. Cu ce spuneați că vă ocupați? N-am spus, Îi răspunse Jim Ashley sarcastic. Începeam să prind drag de el. — Jim e vicepreședintele companiei Consolidated Drilling, o lămuri Betty Ashley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
furiș peste umărul lui, albă ca zăpada din vârful muntelui, toate cămășile lui se albiseră de la laptele regurgitat de ea, sugea de la mine laptele călduț și îl împrăștia pe el, reunindu-ne astfel, buzele lui murmură ceva în urechea ei, gângurește cu ea pe limba copiilor, o face să-i danseze în brațe, un dans de lapte și miere, așa au fost primii ei ani alături de noi. În prima iarnă, stăteam cu toții într-o cameră, dormeam în același pat, focul ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scria ea, și i-a făcut deosebită plăcere. Îmi mărturisea că tocmai era [i ea pe punctul de a-mi scrie. M-am ridicat și am deschis fereastra, mi-am scos jacheta și m-am așezat pe pat. Auzeam porumbeii gângurind pe o creangă din apropiere. Vântul adia și mișca perdeaua. Cu cele șapte pagini ale scrisorii în mână, m-am lăsat pradă unui șuvoi de sentimente ce mă asaltau. Aveam impresia că adevărata lume din preajma mea își pierduse culoarea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
urechiușe, ascultând Roxette. Dar poate că Sabina vorbește cu vreun Juanito la telefon despre Costa del Sol. Dar poate că Adelina e și ea la bacalaureat, sau poate abia a trecut în clasa a șasea. Poate că acum începe să gângurească: ma-ma! ta-ta! O pală de vânt mă dezechilibrează serios. Curtea școlii răsună: oooo! ăsta o mierlește la sigur! Mă răsucesc și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor: bine ai venit, porumbița mea! tare mi-a fost dor de tine! Ne-am retras respectuoși într-un colț, lăsându-i să gângurească. După momentele de tandrețe, bunicul se întoarse spre noi și primul căruia îi adresă cuvântul am fost eu: ce faci, băi Ghiță, era să cazi pe front? Fața i se înroșise de mândrie, fălcile i se dislocaseră a rânjet. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar merg la ei la pocker prelungit. Petrecură vreo două ore pasionate, apoi Titu aprinse o lumânare, ca Tanța să se poată îmbrăca, să nu întîrzie prea mult. Tanței îi era lene să se urnească din căldura patului. Se întindea, gângurea, se giugiulea ca o pisică blândă răsfățată. Tânărul Herdelea, văzînd-o așa, n-ar fi lăsat-o să plece, dar își stăpânea ardoarea numai de grija ei, să nu aibă neplăceri pe acasă. Tanța, nepăsătoare de ce va fi la urmă, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Maică Precistă! În cocioabă era un aer greu de sudori și de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau câteva raze de soare. În vatră fâșâia un ciot verde bolbocind șomoioage de fum. Un băiețel de doi ani se juca gângurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. Melentie Heruvimu stătea lângă patul de scânduri cu mâinile împreunate în față, cu gâtul plecat puțin și se uita la femeia bolnavă cu ochii îndurerați de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-ar fi văzut nimic. O patrulă îi opri în dreptul bisericii, alta la cârciumă. La conac trăsura rămase în uliță. Grigore cu Titu și Isbășescu intrară pe jos, pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gângurind melancolic. Parcul cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lucru agreabil care șade bine unui copil de condiție liberă; pe când, dacă aud un copil vorbind cu seriozitate, îmi face o impresie dezagreabilă, îmi supără urechile și socotesc că este un lucru vrednic condiției de sclav. Când auzi un om gângurind sau îl vezi jucându-se, îți pare ridicol, lipsit de bărbăție și bun de bătut. Același lucru îl resimt eu și față de cei ce filosofează. Sunt încântat să văd că filosofează un băiat tânăr, îi șade bine și consider că
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
parcă aveau și ei un ceas potrivit după al meu. Într-o zi, lenevind în pat, am neglijat să le pun porția obișnuită. Ei veniră, ca de obicei, fără să găsească nimic de mâncare. Se plimbau nervoși pe bordura ferestrei, gângurind mirați, zburau pe aproape în văzduh, se întorceau iar bătând cu aripile în geam, probabil ca să-mi dea de veste că uitasem. Mai bine de o oră s-au frământat încoace și încolo, dar nu se îndurau să plece cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]