363 matches
-
la apăsarea mîinii sau genunchiului, la imaginea lui Marjory lîngă el, la soarele de pe acoperișuri sau la un nor zărit printr-o fereastră. Nu se întîmpla prea des. De cele mai multe ori, plăcerea se trezea în el dimineața, cînd auzea porumbeii gîngurind printre coșuri și se încălzea la gîndul că o va vedea curînd. Cînd, în aceste clipe, îi veneau în minte cuvinte ecocate de amintirea lui Marjory, le orchestra în fraze. Scria poeme și i le strecura în mînă cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și reluară mersul. Simțeau o nouă vigoare. Brațele le erau foarte puțin încordate, ceața deveni mai caldă, ca și cum soarele era pe punctul de a o străpunge, și erau mîngîiați de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de vîsle, iar Lanark bîjbîi cu lanterna, îndreptînd-o spre drum și așteptîndu-se să vadă malul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și are o figură viclenuță de țărancă gătită orășenește. În clipa în care rezoluția imaginii ajunge la un nivel realist telescoparea-ncetează și sonorul pornește, așa că o putem auzi pe cea numită "Eufrosina, ma mie" sau, mai des, doar "Frosico, puico" gângurind alintată -vehement totuși - către posesorul piciorului în pantalon vișiniu: "Dimpotrivă, dimpotrivă, domnule căpitan, eu sunt mândră că sunt româncă și crez din tot sufletul că Petrică are rezon. Ah! Atâtea sclifoseli auzi la damele din ziua de azi, cu pansioanele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe copil în brațe, îl dăscălea și-l învăța, îi spunea poezii și tot ce-i mai trecea prin cap. Acum, că "se făcuse mare", începuse să-i cumpere cărticele cu poze colorate pe care-i arăta ore-n șir, gângurind și stâlcind cuvintele împreună cu el, năpustindu-se câteodată asupra lui aproape feroce, strîngîndu-l în brațe de parc-ar fi vrut să-l înconjoare din nou din toate părțile, să-l înglobeze din nou în corpul ei ocrotitor. "Mînca-l-ar mama pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
schimbării locului și a lipsei mamei, dar mai degrabă din frica în fața propriei dispariții, căci în mod sigur Victor fusese pentru el propriul lui chip văzut în oglindă, își clădise deja imaginea de sine privindu-l pe el, râzând și gângurind și spunând primele cuvinte o dată cu el. Atingîndu-și unul altuia fețele, îngemănîndu-și pălmițele, trăgîndu-se stângaci de hăinuțe... Stătuse-n Dudești-Cioplea vreo două săptămâni, timp în care nu mâncase aproape nimic și uriașe aproape continuu, plimbat prin casă când de Nicu, când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
murit pentru păcatele tuturor. Femeia se ridică după o vreme (în care, cu ochii-nchiși, se rugase poate fierbinte) și-l luă-n brațe pe băiețel cum îl luase doar cu o zi înainte, din brațele Mariei, pe Mircișor. Îi gânguri ceva-n olandeză, iar copilul, privind temător către cei doi bărbați străini, îi răspunse, și doar la auzul guturalelor primitive cu care copilul își presăra cuvintele, îți dădeai seama că ele veneau din alt timp și altă lume, căci minusculul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nu văzuse niciodată un copil mic... Maria îi povestise odată, plină de nostalgie, că în primii doi ani de viață sunt tare năstrușnici și frumoși, ființe pe care îți este imposibil să nu le iubești. Oameni mici, perfect formați, care gânguresc și pe care îți vine să-i strângi la piept toată ziua. Avea desigur amintiri din copilăria fragedă, dar ele se încețoșau cumva ori de câte ori încerca să coboare dincolo de vârsta de patru ani. Iar Maria îi spusese că un copil mic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îl freacă bine și pe obrăjori, și pe căpșor și pe ceafă, peste tot. Ce bine e ! Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu ceva care suflă-nspre el aer cald. ‘A ‘pă-la’! - gângurește micuțul. Gata, am fost la spălat. Acum, că am uscat și părul, la joacă! - îl îndeamnă tăticul. ‘A ‘pă-la’, ‘a ‘pă-la’ ! zice, iarăși, Sorin. Pe Sorina o dăm la spălat. Dar, ceva mai târziu. Și mama începe să spele câteva
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sănătoasă, și spaima primei luni a rămas în urmă ca un vis urât. Are acum 5 luni și e timpul de făcut prima fotografie. Copilul e dezbrăcat și e așezat pe o masă pe care s-a așternut o blană. Gângurește, se întoarce când pe o parte, când pe alta, mirată că în locul scutecelor și al hăinuțelor în care e strânsă toată ziua, după această minunată libertate, nu vin bucuria apei în care se simte mult mai bine. Vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
așa, să dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
seama că „pilot sportiv“ e unul din acele eufemisme elegante folosite de Reich, care În acest caz avea legătură cu antrenamentul secret al piloților de vânătoare. — Chiar arată splendid, nu-i așa? zise Dagmarr. — Și tu arăți minunat, draga mea, gânguri Îndatoritor mirele. — Iartă-mă că te Întreb, Johannes, dar va fi recunoscută acum În mod oficial aviația militară germană? l-am Întrebat eu. — Detașamente aeropurtate, zise Buerckel. E vorba de Detașamente aeropurtate. Și acesta fu tot ce mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era la fel de dulce ca o farfurie cu clătite de-a Kaiserului: Eu și Hermann uităm adesea că alții nu stau până la ore atât de târzii. — Dacă-mi dai voie să remarc, tu arătai foarte bine la ora aia. — Ei, mersi, gânguri ea, părând sincer flatată. Din experiență, știu că niciodată nu poți flata prea mult o femeie, tot așa cum niciodată nu există riscul de a da prea mulți biscuiți unui câine. — Cum aș putea să-ți fiu de folos? Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de iarnă. Tocăniță de miel. S-a înserat: după o duminică petrecută în New York City, la Radio City și în Chinatown, pornim spre casă peste podul George Washington - drumul cel mai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pizdă, Futangiule, până leșin. Când mă bășesc în cadă, ea îngenunchează goală pe dușumeaua de gresie, se apleacă și sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple gura cu cuburi de gheață până îi îngheață limba și buzele, iar apoi mi-o suge - după care o dă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de amabilitate și cu maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul bobocilor, cu băieți ale căror nume sunt scoase parcă din cărțile de citire, nu tu Aaron și Arnold și Marvin, ci Johnny, Billy, Jimmy și Tod. Nu tu Portnoy sau Pincus, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de ocazie. Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se trezea asudată și speriată, ca picată din altă lume, iar oboseala nu-i mai permitea să se gândească la lipsa unui bărbat lângă care să se trezească dimineața, lăsându-se cotropită și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca la fotograf și parcă îndemnându-l să zâmbească, să ia o mină veselă și binevoitoare, și copilul chiar asta făcea. Gângurea la doamna avocată, venită special pentru el. Trăsăturile și surâsul buzelor ei groase păreau să se spulbere odată cu fumul, în timp ce întreba, parcă într-o doară, ca și cum ar fi conversat să-și treacă timpul, ce vârstă are Petrișor, ce mănâncă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Cu ăsta mic o să meargă ușor. Puse geanta jos, rezemată de fotoliu, și-i făcu semn Mirelei să i-l dea pe Petrișor. Îl lăsă pe spate pe brațul ei și-l apăsă cu arătătorul pe bărbie, făcându-l să gângurească, și râdea și ea din toată inima. Avea chef de joacă doamna avocată, și totodată ai fi zis că-l probează, și cum îl cheamă, aha, Petrică, Petrișor, să-l pupe tanti pe el că prea-i frumos. Îi găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu mai era de nici un folos... De bună seamă că doamna Petronela știuse, măcar că făcea pe nevinovata, că ce să facem, dragă, dacă au pus ochii pe el, păi, dragoste la prima vedere, și uite, și pe Petrișor cum mai gângurește... Petrișor părea într-adevăr să se bucure, iar bucuria lui parcă i-ar fi îndemnat pe majordom și pe nevastă-sa să se grăbească. Se foiau nerăbdători, ai fi zis că vor să scape cât mai repede din aglomerația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sufletul. Vreau să te rog ceva. Fă tot posibilul să salvezi fetele noastre. Cu orice preț. Este singurul mod prin care putem păcăli moartea și exista mai departe. Arată cu ochii spre patul de alături, acolo unde două mici făpturi gânguresc liniștit, simțindu-se în siguranță. Emilia... și Adela, cea mică. La cea mare ai să vezi o aluniță în formă de inimă pe brațul drept, asemănătoare cu a ta. Să știi că ele te cunosc foarte bine. Încă din pântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
punct de pe podea, cum face de obicei când se gândește intens la ceva. La un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhărele — Cioc, cioc, cioc ? întrerup ? gângurește ea plină de grațieFocul aruncă sclipiri roșii în lichidul rubiniu din păhărele. — Nici gând, îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte amabil din partea ta, spune Jean-Claude punând textul deoparte. Cred că putem găsi ceva mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unei femei. În săptămânile și lunile care urmară, Lefty privi de pe partea lui de pat, Îndepărtată ca o Siberie, cum Înflorește această relație de dragoste Între mamă și fiu. Își văzu soția frecându-și fața de cea a copilului și gângurind. Se minună de lipsa ei totală de dezgust față de procesele fiziologice ale micuțului, de tandrețea cu care spăla și pudra fundul bebelușului, masându-l cu mișcări circulare, și o dată, spre uimirea lui Lefty, chiar despărțindu-i fesele micuțe pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dă-mi o mână de ajutor. Zi, ce le place lu’ indivizii ăștia, viermii de mătase? Cum Îi facem, mă rog, să mătăseze? ― Muncă grea. ― Nu contează. ― Trebuie bani. ― Avem destui. Desdemona luă un vierme zbârcit, pe jumătate mort. Îi gânguri ceva În grecește. ― Ascultați aici, surioarelor, spuse sora Wanda și, toate În același timp, fetele se opriră din cusut, Își Încrucișară mâinile În poală și o priviră cu atenție. Această nouă doamnă o să ne Învețe să facem mătase. E mulatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
muzica n-avea sfârșit. În iulie, când suna telefonul la pensiunea O’Toole, câteodată se auzea un alt fel de cântec de dragoste ieșind din receptor: ― Kyrie eleison, Kyrie eleison. O voce catifelată, aproape la fel de feminină ca a lui Tessie, gângurea În telefon de la câteva străzi depărtare. Cântarea continua cel puțin un minut. Și apoi Michael Antoniou Întreba: ― Cum a fost? ― A fost strașnic, spunea mama mea. ― Chiar așa? ― Ca la biserică. N-aș fi zis că nu-i deacolo. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tresări; de fiecare dată avu impresia că avea să-i stea inima. Dar acest stadiu nu ținu mult. Mintea bunicului meu, prinsă În spirala ei către mormânt, accelera pe măsură ce se prăbușea spre distrugere și trei zile mai târziu Începu să gângurească precum bebelușii, iar apoi Începu să facă pe el. Din acel moment, când nu mai rămăsese aproape nimic din el, Dumnezeu Îi Îngădui lui Lefty Stephanides să mai adaste Încă trei luni, până În iarna anului 1970. În ultima fază ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]