1,318 matches
-
-n față - Bolborosește Pitio ceva , Să vină muritorii cu ofrande Bătând din aripi stoluri goelande Și-n zori augurii se vor arăta Nici un răspuns. Doar o șopârlă Dormind pe lespezi se trezește brusc; Un murmur vag cu iz etrusc Rostogolește-se-ntr-o gârlă Timpul parcă s-a oprit în loc Un turist ia câteva imagini Și lasă-n urmă câte sunt paragini Autobuzul cu turiși ad-hoc. Referință Bibliografică: Bolborosește Pitio ceva! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie
BOLBOROSEŞTE PITIO CEVA! de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356708_a_358037]
-
de suflet spre casa în care m-am născut și poartă în ele miros de pământ reavăn în prag de primăvară, de pereți văruiți proaspăt, miros de grâu copt în arșița soarelui, de pâine coaptă în țest, de scaldă la gârlă pe când vipia pârjolea totul în jur, miros de praf fierbinte din drum strecurat printre degetele picioarelor, miros de razachie și porumb copt pe jărăgai, miros de rufe uscate în ger, toate adunate într-un mănunchi de amintiri cu arome ale
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
noastră de legume râdea în soare, iubirea intra pe ușă, pe geam, ca un parfum. vara, abia așteptam vacanța. cu tălpile goale la spinare (nu simțeam colbul fierbinte și nici durerea când mă tăiam în vreun ciob) mă opream la gârlă, plecam doar atunci când mi se făcea foame și sete și nu mă opream în bucătărie ci în movila de pepeni de lângă fântână aduși de tata de la bostană*. nu știam pe care dintre ei să-l aleg. când mușcam din felia
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
pomii se dezbrăcau și rămâneau solitari... așa mă prindea iarna; suspinând după celelalte anotimpuri. și totuși zăpada mă bucura, sărbătorile îmi umpleau de sfințenie casa iar ușa era tot timpul deschisă pentru colindători. plecam la derdeluș cu sania sau pe gârlă cu patinele mă întorceam acasă îmbujorață la față, udă până la piele. abia când mă încălzeam pe lângă sobă simțeam dezghețarea și durerile degetelor de la mâini și picioare... dimineața când mă trezesc simt să împătășesc povestea mea nemuritoare copiilor dar ei spun
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
ciopârțiți de drujbe și topoare. Rucărul vechi e-n amintire de poveste dar munții-s tot Ghimbavul, Piatra lui Crai și Posada - Vârful de Cruce, Cuculeț și Căpitanul - iar Dealul cu Podișor, Țefeleica și Măra udate-s tot de Râușorul gârlă și Dâmbovița de început. Povestea spune că sătenii erau în vânj numai din lapte, măligă și pastramă, trudeau în obște cu sudoare și-n sărăcie de avut. Bărbatul avea-n grijă s-aducă de-ale gurii iar femeia își punea
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (I) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355729_a_357058]
-
venea dintr-un neant indescriptibil, iar trecerea de la o stare inexplicabilă la realitate, avea loc cu greu. Întrezărise puțină lumină și imaginile îi reveneau... Aha! Gândul la discuția avută...Oare ... Despre „Valea Iepii”, care apoi a purtat diverse denumiri,(ca „Gârla mare”știute de cei născuți în zonă) iar tatăl prietenului său, crescut aici, a confirmat că era numită așa din cauza celor ce aveau cai ( dar mai multe iepe) și „trăgeau” lemnele de pe plaiurile de la baza muntelui ducându-le la drumul
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
o agitație fără seamăn în studiourile televiziunii și urmăream cu sufletul la gură tot ce se spunea. Unii anunțau că se trage zdravăn în clădirea televiziunii, alții aduceau vești despre armată, că nu trage în populație, în fine, anunțurile curgeau gârlă și s-a ajuns să se spună și minciuni pe post, cu apa otrăvită, sau teroriștii uciși la aeroport. Eram complet zăpăcit și nu mai înțelegeam mare lucru, dar realizasem că Ceaușescu nu mai este la conducere și noii veniți
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
privință, vesele în aparență, dar care dovedesc, pe lângă umorul scriitorului, o perfectă cunoaștere a limbii, fie chiar și sub forma ei rebusistică. Într-o scrisoare către Negruzzi: „- Care e culmea greșelii de punctuație? Apoi, tot el răspunde: - Să treci o gârlă pe virgule, în loc să o treci pe punte (s.n.)...” sau într-o zi la „Junimea”: „- Ce deosebire este între d-rul Kremnitz și sofa? Cum nimeni nu știe, tot el răspunde neașteptat și plastic: Niciuna, sofaua este un pat olog (s.n.) și
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
cred că îi cer prea mult. Te-aș mângâia și te-aș privi, Te-aș lua în brațe și te-aș iubi, Și câte aș avea să-ți spun, Că ești frumoasă, nu-știu-cum! Mă-nebunești, ce pot să fac? La gârlă plec și mă dezbrac, Brrr! o să m-arunc în apa rece, Tu ce zici, de tin' mi-o trece? Referință Bibliografică: Femeie / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2332, Anul VII, 20 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright
FEMEIE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362640_a_363969]
-
prea mergea pescuitul în ziua aceea însorită. - Hai să plecăm acasă, să-i ducem Getei să gătească la prânz peștișorii ăștia amărâți. Ajunși acasă, am găsit nepoatele trezite, așteptau ceva de mâncare la prânz. Cu ce am adus noi de la gârlă, era cam slabă nădejde să săturăm tot poporul. Dar îmi veni, în fine, o idee de gospodar. Mai aveam cinzeci de lei puși deoparte. Oare nu se găsea niște brânză de oaie de cumpărat prin satul acela? Am dat banii
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
Și scriu al istoriei mersul ... Sunt fiu alor mei străbunei Și frate cu tot Universul ... VISUL Un vis plăcut azi noapte mă cuprinse, Atât de dulce, dar și- atât de amarâu... De parcă- o horă mare se încinse În valea gârlei, pe toloacă lângă râu. Se adunase lume multă, lume Din Timișoara, Iași și Căzănești ... Zâmbea și soarele de glume, Era o veselie mare, ca- n povești,,, Și toți în cerc Hora Unirii au încins Sub melodia dorului, ca frații ... Și
CÂNTECELE CETĂŢII (2) (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353072_a_354401]
-
Ipostaze > PE MALUL IAZULUI, LA MOARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Pe malul iazului, la moară, O salcie adânc plecată, A apei față o-nfioară, În verde, toată îmbrăcată. Surâde gârla alintată Și susură răspuns de drag, Sărută salcia înc-odată Și se prăvale peste prag Purtând la vale bucuria Redefinirii de pe maluri, Ea cântă lumii feeria În tonuri dulci de madrigaluri. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Pe malul
PE MALUL IAZULUI, LA MOARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353742_a_355071]
-
crescut, mă trăgea de mână: fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai Vlăsiei, care înconjoară până astăzi lacul Snagov. Gârla a dat atâta farmec copilăriei mele
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai Vlăsiei, care înconjoară până astăzi lacul Snagov. Gârla a dat atâta farmec copilăriei mele, că îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat-o! Indiferența la agitația din sat sau de pe câmp, se întindea într-un calm divin de la un capăt la altul al satului, prelungindu-se ca
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
la agitația din sat sau de pe câmp, se întindea într-un calm divin de la un capăt la altul al satului, prelungindu-se ca un șarpe puturos până în satul de mai sus. La intrarea în sat, tot pe partea stângă, între gârlă și șosea, se află, până astăzi, cimitirul. Copil, mă țineam de fusta mamaei când intra să-și tămîie morții. Pășeam în urma ei cu ochii închiși și cu respirația oprită, până în dreptul mormintelor unde erau îngropați străbunicii. Acestea erau aproape de malul
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
și șosea, se află, până astăzi, cimitirul. Copil, mă țineam de fusta mamaei când intra să-și tămîie morții. Pășeam în urma ei cu ochii închiși și cu respirația oprită, până în dreptul mormintelor unde erau îngropați străbunicii. Acestea erau aproape de malul gârlei, un motiv în plus, să mă lipesc și mai mult de mamaie, de teamă că o broască, ce se încălzea la soare pe pământul cald, să nu ne țâșnească printre picioare. Mamaie, cu jarul aprins, pe care îl plimbase de la
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
sau să o înlocuiască pe alocuri. Toate casele aveau spre drum o grădiniță plină de flori, după anotimpuri, care era îngrădită cu sârmă întinsă pe câțiva araci. Prin curte se plimbau agale gâștele și rațele, care, în cârd plecau spre gârlă dimineața și se întorceau seara. În naivitatea mea de copil le consideram deștepte, pentru că fiecare cârd își cunoștea singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
să dau târcoale după gluga de coceni, să nu mă prindă. -Dar-ar praful în sămânța ta de buzoiancă nebună! îmi striga furioasă. -Las-o fa, Susano! Bine că nu am pierdut-o, că nu ne rămânea decât să ne aruncăm în gârlă! îi striga tataie cu vocea sufocată de emoție și oboseală. Profitând de slăbiciunea lui, am început să țip și mai tare. Deodată mamaie s-a oprit, oprindu-mă în fața ei fără nicio posibilitate de fugă. Imediat m-a prins de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
era dor de vântul cald, care adia în plin câmp și de ecoul lăsat de vocile noastre. Am plecat pe jos de data aceasta; primăria îi rechiziționase lui tataie calul pentru colectiv. Norocul nostru că tarlaua cu cartofi era peste gârlă, la marginea pădurii, așa că nu aveam prea mult de mers pe jos. La cel mai mic zgomot, în zori am deschis ochii; tataie se îmbrăca pe întuneric, iar mamaia îl certa să nu mă trezească. Am sărit din pat ca
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
în vorbă cu mine. Îi cunoșteam pe toți; înainte ne jucam ”fața ascunselea” și “leapșa”, dar de data aceasta, ne ignoram reciproc. Poate pentru că eram prea bine îmbrăcată și nu credeau că eram interesată să alerg prin bolovanii de pe malul gârlei sau să mă ascund prin tufele de la marginea pădurii. Așa că, aparent indiferentă, dar cu grația unei orășence, m-am aplecat să iau lanțul pe care “Orfana” îl trăgea după ea. Știu numai că m-am aplecat, pentru că în următoarea fracțiune
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
sanda îmi sărise din picior și nu știam pe unde zăcea, dar cel mai trist era că trebuia să plec acasă să mă schimb. Uitasem că piciorul mă durea, pentru că văicărelile lui tataie adunaseră în jurul nostru toți copiii de pe malul gârlei și câțiva țărani mai curioși. -Ce te tot vaieți, tataie, ca o “muiere pe malul șanțului?” Te doare pe tine sau pe mine? l-am întrebat enervată. -Bre, da proastă mai este nepoata asta! i-a spus Marin, rânjind ca
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
care ardea în foile de ziar furate de acasă. -O să te bată, fa, mă-ta, când o să te vadă cu două rochii stricate? m-a întrebat Mița cu un zâmbet apropiat de al lui Marin, de dimineață, pe malul gârlei. M-am uitat la ea cu aerul de orășeancă și cu toate că era mai mare decât mine cu patru ani, i-am răspuns cu același zâmbet ironic cu care îmi vorbise și ea: -Da ce, fa, eu sunt ca tine țărancă
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
timp înainte să mă trezesc. Limba mă mânca de zor, dar mârîiam în mine ca un cățel. Era prea devreme să le spun că știam totul. Până la prânz, Gheorghe al Floarei, un vecin care locuia la câteva case mai spre gârlă striga peste gard: -Băi nea Gofule, mai ai bre vin de vânzare?! Din vinul pe care ți l-a adus Ionel? Tataie era în grădină. Stăteam unul lângă altul și întindeam la papură. Când l-a auzit, așa cum avea obiceiul
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
joace și să se dejoace, cu-nfiorare. Numai GLUMA, ah. GLUMA,săraca, șoptită-n zori de noapte, ne ia, părintește, de păr și ne ridică la CER! Doamne, bunul-simț, ca o piatră de moară legată de piciorul Bucuriei, se duse pe gârlă.Sensul propriu al cuvintelor se târăște ca o șopârlă pe limba omului de rând, văduvită de gând. Fantasmele își fac iluzii, chiar și Adevărul își face iluzii. Întunericul ascultă telefoanele luminii, scriitorii își tatuează obrazul cu gânduri triste și cioplesc
ODĂ,VODĂ, MODĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357202_a_358531]