3,241 matches
-
desprind cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie numele sarmalei lăudat! Îmi înfig o pâlnie în gâtlej și încep să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o noapte de drum Într‑un vagon de vite pe linia Senta‑Subotica; târguitul unor gâște Îndopate pe care le va aduce acasă În ajunul Anului Nou; beția cu niște ingineri ruși la Banović; scosul unei măsele În plin câmp, lângă o fântână cu cumpănă ; un miting de la care a venit plouat până la piele; sfârtecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un congres secret ținut la Bruxelles În anul 1897. Emigranții ruși Îi vor răsplăti pe mecenați cu câte un exemplar dactilografiat al traducerii Antichristului (care Încorpora Conspirația), iar la un bal mascat de la Paris din anul 1923, pe lângă pateu de gâscă și caviar, printre premiile tombolei va figura Antichristul. Chiar și nefericitul Ioachim Albrecht de Prusia va distribui În exil cartea lui Nilus ospătarilor, taximetriștilor și liftierilor. Să poftească Domniile Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu băieții. Zâmbesc discret și cu finețe. Râsul lor nu-ți sparge timpanele. Ies la plimbare numai însoțite iar când vor să traverseze strada îți întind delicat mâna, bătând din pleoape, roșind de emoție. Când... Vorbești de fete sau de gâște? i-o tăie Luana cu ciudă, simțind că Renar bate în direcția ei. Băiatul, plin de sine, nu catadicsi să-i răspundă. Când sunt invitate la o petrecere, vin îmbrăcate în bluzițe cu gulerașe de dantelă, elegante și finuțe, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcu apariția prietenul meu Nils, care avea nu mai puțin de unsprezece ani. Împreună cu el am prins spiridușul care ne-a luat cu el în lumea lui. Acum înțelegeam limba păsărilor și a animalelor. Pe deasupra casei trecu un stol de gâște sălbatice. Gânsacul Martin a vrut să se ducă și el cu acel stol, dar ne-am aruncat în gâtul lui ca să-l oprim. Aceste și-a luat zborul și noi am călătorit astfel pe deasupra întregii Suedii. Obosit, m-am întors
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
potrivit pentru o viață liniștită, cum Își dorea Marta. O viață clădită pe mezelurile cumpărate de la Vesö, mirodeniile de la Horacsek, pantofii sport de la Friedmann sau Dermata de la Radó, pălăriile doamnei Klein, prăjiturile de la cofetăria Scheip și plimbările duminicale de pe Câmpul Gâștelor sau al Claustrului, toate acestea urmând În mare un plan al orașului de la 1935 pe care familia Morar-Koblicska Îl păstra cu sfințenie sub o folie de plastic În chip de tablou. Cam În dreptul Casei Minoriților, Coriolan desenase cu talentu-i recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sec: Scurt poem epic dintr-un roman poetic. Va aștepta resemnat ca ovațiile să se risipească, apoi, ca nimeni altul, va duce lucrul la bun sfârșit. Scris la ordinator, În disprețul bătrânilor poeți ai orașului, partizani neînduplecați ai penei de gâscă, poemul avea să fie publicat În numărul de sâmbătă al Glasului, pe o pagină Întreagă, cu poză și prezentare entuziastă semnată de Alex Fard, rampa critică a marilor glorii locale și, implicit, naționale. Citindu-l, amatorii de literatură bună aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tare: Iolanda, telefon, măcelărie, librărie, mica publicitate. Își verifică portmoneul, actele, banii, scoase din dulap un sacou cu cotiere, destul de vechi dar singurul care se potrivea cu pantalonii de catifea raiată de culoarea lichenilor, Îmbrăcă parkaua căptușită cu puf de gâscă și, după o scurtă oprire În fața oglinzii În holul mare de jos, doar cât să-și treacă o singură dată o perie peste claia de păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vinovat că pusese și el umărul la strămutarea câtorva lucrări din casa Ster Într-un loc necunoscut și impropriu. Întocmai ca struții pe care Îi văzuse la televizor Într-o fermă din Bihor. Ce să caute ei printre găini, rațe, gâște, bibilici și alte orătănii, obișnuite cu gustul de țuică al ierbii și cu mirosul de borhot care delimita vag suprafața mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului din Oradea, obosit până la a regreta repunerea În posesie a fraților Hedeșan, Avram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai simțit, după arestarea lui, pace adevărată. Securitatea a transmis că soțul i-a murit, deși nu murise. Buna mea bunică. Tot satul îi bătea în poartă. "Ajută-ne, coană prioteasă". Aroma ceaiului ei de gălbioare, de sovîrv, de laba gîștei, de mărul lupului o mai simt în nări. Eram la ea, la țară, la Dorobanț, cînd s-a dus. Avea "săgetături", o durea, dar mi-a făcut vărzoaice știa că-mi plac -, pe urmă mi-a țesut șosetele la călcîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
retipărire/retragere din biblioteci. Dacă i-ar mai fi găsit valul comunist în viață, Eugen Lovinescu, Ion Pillat, Rebreanu, Iorga ar fi murit în pușcărie. Hai să bem un ceai, Șichy. Îți fac unul din sovîrv, plus gălbioare, plus laba gîștei, plus mărul lupului. Ascultăm și un disc. E obosită. De cîtva timp, îmi pare absentă. Ochii, deveniți parcă mai mari, i-au rămas pe vitraliul lui Rusalin. Nu vreau să mă gîndesc măcar că s-ar putea să n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și dramaturg, Aristide Blank, i-a revenit tot lui. "Lucrezzia Karnabatt, zisă și mî-Calina, și mî-Donna Sol, și mî-Felyne, supralicita Milucă. Cine se mî-...? O băgăm și pe principesa Nocturna în lucrare? Luăm gîsca drept ibis?" a încercat Aurel Tîrziu. "Zur c-am citit Demonica și mi-a plăcut, a zîzîit Violeta. Lucrezzia a fost o hipersenzuală. L-a anticipat pe... cum îi zice, cu fecioara de 24 carate. "Pitigrilli", a tunat Mistrie, intrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o galerie de mină. Din acel coridor dăm în altul și în altul... Furnicoiul merge în fața mea, clănțănind din zalele lui cheliceroase; tot acum observ că poartă cizme de argint cu niște catarame zornăitoare, ce zdrăngăne sub pasul lui de gâscă. Îl urmez tăcut și inima mi se zbate în piept să se spargă. Nu am decât un singur gând, dar drumul spre ieșirea din labirintul furnicesc pare să ia o veșnicie. La un moment dat, cavalerul meu dispare și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ținuturi, continente, cuadraturi, galaxii și metagalaxii, pe unde și-a exercitat meseria lăsând în urmă religii, secte, paroxisme, paradigme, paradoxuri, istorii surpate în neant, dar și construcții megalitice care promulgau ideea universală a necesității plăpumii și pilotei cu puf de gâscă, de găină, cu câlți, cu păr de capră mongoleză sau de iac, din pânză țesută la război Made în România fără îndoială de înaltă calitate, fără concurență. Un poet timid, chiar îi dedicase un volumaș de versuri intitulat Plăpumărie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Râdeam și plângeam odată cu ei. Înduram în tăcere lumea lor ne-nțeleasă Noi nemuream în huzur, dar în ei, De cum se nășteau, moartea rânjea; O clipă mai scurtă, o clipă mai lungă De-aici, pân-acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Râdeam și plângeam odată cu ei. Înduram în tăcere lumea lor ne-nțeleasă Noi nemuream în huzur, dar în ei, De cum se nășteau, moartea rânjea; O clipă mai scurtă, o clipă mai lungă De-aici, pân-acolo și fu întreruptă. Cohorte întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ecoul a ceea ce fuseseră vârste. Copilul se-ntâlnea cu bătrânul slăbit, Bătrânul era un copil decrepit, Dar noi îi păzeam în tăcere, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Visurile caselor vechi din casele noi S e deschidea ușa cu balamale scârțâind (mai este, oare, vântul?), priveam la soră-mea, casa care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vârste. Copilul se-ntâlnea cu bătrânul slăbit, Bătrânul era un copil decrepit, Dar noi îi păzeam în tăcere, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Visurile caselor vechi din casele noi S e deschidea ușa cu balamale scârțâind (mai este, oare, vântul?), priveam la soră-mea, casa care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mare păcat ca istoria s-o fi apucat în cu totul altă direcție, poporul ăsta ales merita în sfîrșit și el o soartă mai bună după atîția ani de zbateri. Ar fi fost nedrept ca cineva să strice orzul pe gîște sau să aștearnă mărgăritare înaintea porcilor. Ce ziceți? De mult n-am mai prins așa o baftă, începe să vocifereze bezmetic, ai mîini de aur Nepoțică, cîteodată chiar mă faci să-mi pară rău de bănuielile pe care le am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vidul de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit mai mult sau mai puțin. Mă cosmetizez pentru a crea ansamblu de putere nobilă, cavalerească. Femeia cu condeiul s-a pierdut în micimi și ordinării de gâscă bătrână.“ Ce înseamnă „Amintim ocazia de revendicare plus-minus împăunatul sistem“? Ce înseamnă „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate...“? Ce înseamnă „Peregrinez vidul de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit mai mult sau mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Comentariile citate se potrivesc, în egală măsură, unor texte scrise de Goethe sau Faulkner. Aceasta e problema cu studiile Vioricăi Răduță. Inspiră respect, dar nu lămuresc nimic. Și nu servesc la nimic. Zece secunde de fericire Romanul Când vine vremea gâștelor sălbatice de Cristian Robu-Corcan (Tritonic, București, 2008) este scris la persoana întâi, din perspectiva unui tânăr, bibliotecar la o bibliotecă din Brăila (ca și autorul). El ne este prezentat drept un nonconformist, pe care ar trebui să-l simpatizăm. Dar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]