780 matches
-
Înfiripă dialoguri timide. De sub cearșafurile ștampilate cu numărul de inventar și inițialele spitalului, sfincterele pacienților icnesc și se cheamă. Dincolo, de după draperia de doc, În atmosfera de cafea proaspăt rîșnită, cîteva voci: „Te Învăț eu cum se curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt excelente. Le ții o noapte În oțet și nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ani, doar încă o dată, iar el se întorcea din nou și parfumul orhideelor era estompat de mirosul acela dulce-sărat al scursorilor care-mi umpleau trupul pe dinafară și pe dinăuntru, peste tot, care-mi curgeau prin vene, care-mi umpleau gâtlejul. Vai, comoara mea, cum îndrăgește omul în zece ani ceea ce până atunci îi făcuse greață. Săracul Bálint. Lui nu i-am făcut-o niciodată și ce mult m-a rugat. Și numai asta m-a întristat puțin. Dimineață, domnul Ulrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de existența unui astfel de zgomot viclean. Totuși, ce putea fi? Am ascultat cu mare atenție și am privit peste tot în jur, în încercarea de a înțelege ce anume provoca sunetul acela perfect continuu, asemănător murmurului din piepturile și gâtlejurile a mii de războinici încurajându-se înaintea ultimei bătălii de pe tărâmul vieții, suscitând în același timp teroare în inimile dușmanilor aflați pe colinele din zare. Și iată că nestăvilita mea curiozitate a fost grabnic răsplătită. Cercetând încă o dată chipurile participanților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la mai puțin de un metru în față, dezvăluind doar un zid lăptos care se mișca slab. Era sigur că auzise pași apăsați în urmă, de data asta pe drum. E cineva acolo? întrebă el. Abia își auzi vocea, din gâtlej ieșindu-i doar un sunet slab. Își drese glasul și strigă din nou în întuneric: Cine-i acolo? Nu primi nici un răspuns, din pâcla deasă nu răzbătea nici un zgomot. Acum nu mai auzea sunetul pașilor de mai devreme, se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu reușise niciodată să prindă o căprioară altfel decât în laț, dar asta nu o mai știa nimeni în afară de el. Oricum, animalul avea gâtul tăiat, doar nu era să-l aducă viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voie să te însoțim. Crezi că vei fi în stare s-o faci? îi șopti ea cu buzele lipite de urechea lui. Cred că da, reuși el să îngăime. Nici nu-și mai recunoștea vocea, atât de uscat îi era gâtlejul. Se încordă încercând să se țină ferm pe picioare. Încă se simțea nesigur, dar era mult mai bine. Du-te! îi spuse Ileana, vorbindu-i tot în șoaptă. Ai încredere în tine și nu te lăsa cuprins de teamă. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrânului. Își introduse mâna sub creștetul acestuia, ridicându-l ușor. Nu întâmpină nici o rezistență, capul se mișca extrem de ușor bălăngănindu-se în toate părțile. Vertebrele cervicale erau rupte. Îi îndepărtă cămașa din jurul gâtului, luminând cu lanterna partea de sus a gâtlejului. Nu se vedea nici o urmă a lațului traumatic, șanțul de spânzurare nu era prezent. Cercetă îndelung dar în treimea superioară a gâtului nu văzu nici o zonă în care pielea să fi devenit pergamentoasă și nici chipul nu îi era vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pași. Își simțea capul cât o baniță, și îl durea cumplit dar încet, începea să își vină în simțiri. Ai idee ce s-a întâmplat? întrebă el cu voce slabă. Pop nu-i răspunse. Toma își dădu seama că din gâtlej nu-i ieșise nici un sunet. Limba îi era umflată și avea gura uscată ca o iască. Inspiră adânc și repetă întrebarea, de data aceasta mai tare. Ne așteptau în pădure, îi explică Simion, m-au amenin țat cu arma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce ți se deschid În suflet, de a te lăsa În voia imaginației, frumuseții și misterului ficțiunii și limbajului. Pentru mine, toate acestea s-au născut odată cu romanul acela. Ai sărutat vreodată o fată, Daniel? Cerebelul mi se Înfundă În gîtlej, iar saliva mi se preschimbă În rumeguș. — Bine, ești Încă foarte tînăr. Însă este chiar aceeași senzație, scînteia aceea a primei dăți, care nu se uită. Aceasta e o lume de umbre, Daniel, iar magia e un lucru rar. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
știți că mi-e teamă de câini, Nu sunt vrăjitoare, v-am observat când ați fost acasă la mine, Se vede atât de mult, Se vede destul, cuminte, ultimul cuvânt se adresă câinelui, care nu mai lătra, acum producea în gâtlej un sunet răgușit și continuu, un mârâit și mai neliniștitor, de orgă dezacordată la notele grave. E mai bine să vă așezați ca să-și dea seama că n-o să-mi faceți rău. Comisarul se așeză cu toată precauția, păstrând distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
foarte mândră de el - îl vedeai că este lung și negru și cârlionțat; iar ochii ei rămăseseră tineri și plini de vioiciune. Avea râsul cel mai molipsitor pe care l-am auzit vreodată. Începea ca un fel de clinchet în gâtlej, apoi creștea în intensitate și în rezonanță până când îi zguduia tot trupul. Iubea trei lucruri pe lume - glumele, un pahar de vin și un bărbat frumos. A fost un adevărat privilegiu s-o cunosc. Gătea cel mai bine dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise un haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o moarte ca aceea, dădu o lovitură orașului. Străzile erau goale. Mahalagioaicele, țațele, bătrânele gaițe dispuse oricând să bârfească stăteau pe la casele lor. În localuri, bărbații beau fără să spună nimic. Nu se auzeau decât zgomotele paharelor, ale sticlelor, ale gâtlejurilor, ale litrilor băuți. Atât. Ca un fel de omagiu, sau ca o stupoare. Parcă și vara ar fi coborât în bernă. Au venit zile cenușii, înăbușitoare, cu un soare ce nu mai îndrăznea nici să se arate și-și petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pâcla deasă. - Hello, l-a salutat Amory. - Ai permis? - Nu. E o proprietate privată? - Este Hudson River Sporting and Yacht Club. - O. N-am știut. Mă odihneam doar. - Păi... a Început omul, șovăielnic. - Plec dacă vrei. Omul a produs În gâtlej câteva zgomote neutre și și-a văzut de drum. Amory s-a așezat pe o barcă răsturnată și s-a aplecat În față, meditativ, până când și-a sprijinit bărbia În pumn. - S-ar putea ca nenorocul să facă din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să cheme un gardian, un tânăr măturător cu părul blond și cârlionțat sări și îl ținu de frunte, cu căldură, pe nea Ovidiu. Toți tinerii ăștia amabili, gândi nea Ovidiu înecându-se cu ultima bucățică de pâine acrișoară urcată în gâtlej, toți tinerii ăștia simt ce tată bun ar fi putut el să fie. Zelea privea trist mizeria totală în care se scălda neamul său. * Mariana și Mișu insistaseră că spectacolul să aibă loc la MaxiBar. La urma urmelor era locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din copac prin alunecare, cu picioarele încolăcite de trunchi. Din cauza panicii Contesei și a excitării domnului Popa, urmă o învălmășeală de nedescris: un Popa scrijelea haiku-uri pe un copac care se transformă în șarpe și intră cu totul în gâtlejul Contesei cu buze roșii. Celălalt Popa îi scoase șarpele dintr-o ureche, încercând să-l bage în urechea celeilalte Contese, care mânca nevinovată un ciorchine de struguri. Primul Popa se prinsese de șarpe, ca să-și termine haiku-ul, intrând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bere sau chiar de o bășină, de care Rainer se teme cel mai mult. A luat‑o pe străzi lăturalnice și conduce vehiculul spre lacul de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că au fost create în epoca barocului. În plus, mai e și adunătura aia gălăgioasă de la grupul de tineret catolic care se îmbulzește behăind spre sediul grupului, ca să joace ping‑pong; din gâtlejul de student al celor mai mari răsună cântece serioase și e o mare mândrie când vreun copil ajunge membru al grupului de tineret catolic. Mai nou, poți să te uiți și la televizor, activitate care se și practică din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
izbucnit amândoi În râs. — Exact. E pur și simplu irezistibilă. De aceea e un drog... Monkey Îmi dădu o țigară și am Început să fumez. M-a Înecat fumul și am simțit o ușoară senzație de greață urcând din adâncul gâtlejului amorțit, dar nu era o senzație neplăcută. Încercam să-mi amintesc numele tipului care Încercase o greață existențială privid trunchiul unui castan. Cu siguranță era un personaj dintr-unul din romanele lui Sartre, dar dac-ar fi Încercat niște cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mâinile cum se Întindeau inconștient spre punga cu praful alb. Abia după cea de-a treia doză am simțit o excitare sexuală atât de puternică, Încât nu o puteam asemăna cu nimic din ce simțisem timp de treizeci de ani. Gâtlejul mi se uscase ca o foaie de pergament și respirația mi se Îngreunase atât de tare Încât scoteam un șuierat cu fiecare inspirare și expirare a aerului. Am dat pe gât dintr-o Înghițitură cea de-a treia Corona și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mutându-și privirea deasupra mesei. Schiță un gest Înspre paharul de apă, dar apoi, amintindu-și, probabil, că băusem eu din el, Își turnă apă Într-un alt pahar și o bău. Priveam fascinat cum i se scurgea apa pe gâtlej, În Înghițituri mici, și mă gândeam că semăna cu o actriță. De fapt nu știam cum bea apă o actriță, pentru că nu Întâlnisem nici una În realitate. Când spun actriță, nu mă refer la cele care apar acum la televizor, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că dorințele carnale ale băieților luau sfârșit odată cu ejacularea și că, În fine, Între bărbați și femei erau diferențe uriașe, ca aceea dintre o râmă și universul nemărginit. Keiko Kataoka făcu o pauză ca să bea niște apă. Din nou curbele gâtlejului ei se crispau la fiecare Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
față. Deschise șampania, turnă În pahare și Îl dădu pe gât pe al său dintr-o răsuflare. Îmi simțeam gâtul uscat și lipicios, așa că am făcut și eu la fel. Șampania rozalie era atât de gustoasă, că-mi sfârâia pe gâtlej. Era un Krugg Rosé, colecția 1976. — S-a sinucis, nu-i așa? am Întrebat Încă o dată. — Mie era una din fanele mele, locuia În Nagano și avea un copil. Întocmai. Yazaki Împreună cu Keiko și Reiko Îi dăduseră să ia ecstasy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]