376 matches
-
pus în deget inelul cel nou. S-a uitat cu o mie de ochi la el, apoi la mine. Parcă nu-i venea să creadă atâtor ochi. Când s-a încredințat de realitate a întins mîinile: ― Doruie! Atât a rostit, gâtuită de emoție și m-a îmbrățișat cu toată ființa. ― Ce frumos e! șoptea mângâind inelul ca pe o vietate gingașă. Trebuie să te fi costat o groază de bani. De ce ești mână spartă? ― Crezi că mă uit la bani când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino repede! îmi răsună în ureche o voce gâtuită de emoție. Atât. Închise brusc aparatul, fără să arate cine telefonase și mai cu seamă despre ce era vorba. Nu mai aveam nevoie de așa ceva. Am strâns receptorul în palmă cu o încordare supremă, gata să-l sfărâm, și în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pierdut. Profită chiar de acea indispoziție și spuse dintr-o dată tot ce avea de spus, cu glasul ei strident, în fraze scurte și repezi, ce se prindeau 173 una într-alta ca inele de oțel și făceau un lanț ce gâtuia pe Maxențiu. Minciunile, nepregătite dinainte și pe care nu se sfia să le improvizeze în fața lui Lică, se succedau precise. Lică le prindea din treacăt cu îndemînare pentru a fi puse la punct și admira ca un cunoscător talentul cuconiței
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
strecurau vârtejuri. Frângânduse în noapte, un liliac s-a abătut pe lângă urechi. Cu plescăit, pe valuri pluti deodată un oftat. Plecat din umeri, careva mă ocoli repede prin câmp. I-am dat bună seara dar el răspunse cu un glas gâtuit de spaimă. Ceva mai încolo a rupt-o de fugă. Totul începea a fi neclar. În mine primăvara răscolise ceva grav căci mă încerca un simțământ ciudat : mi se părea că în tot universul nu exist decât eu. Sub cer
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l primesc în trecerea lui, pentru a-și arăta durerea, își taie vârful urechilor, își rad părul, își fac tăieturi în brațe, își spintecă fruntea și își străpung brațul stâng cu o săgeată. După ce se pune regele în groapă, se gâtuie și se pun lângă el una din concubinele sale, un bucătar, un paharnic, un secretar, un ușier, cai, precum și șipușoare de aur (IV, 71). Printre slugile regelui, care sunt toți Sciți de origine, căci regele pune de slujește pe cine
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ușier, cai, precum și șipușoare de aur (IV, 71). Printre slugile regelui, care sunt toți Sciți de origine, căci regele pune de slujește pe cine-i place, se aleg 50 de oameni cei mai deosebiți și mai bine făcuți care se gâtuie, și ucigându-se un număr deopotrivă de cai, se înșiră acești călăreți morți în jurul gropii sprijiniți câte într-o țepușă (IV, 72). Acest obicei arată într-un chip învederat că ideea nemuririi exista și la Sciți încă înaintea ivirii lui
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o voce prietenoasă lui Fara. După câte înțeleg, durează destul de mult procesarea unui caz individual. Fara se holbă la necunoscut. Avu impresia că i s-au aruncat niște vorbe fără sens. - La coadă?...începu el, dar se opri, simțindu-se gâtuit de durere. Avansa orbește, cu gândurile învălmășite, trecând înaintea tânărului care-i vorbise. "Deci pe calea aceasta fusese transportat polițistul Jor pe Marte", își spuse el, când îi pătrunse în minte un alt cuvânt de-al necunoscutului: - Caz? întrebă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Dzeu să te bată (fie-i lui acolo); cîte-ți fac eu, până și cheia iadului o ai, acum vrei să ni iei și toată puterea noastră? Vezi D-ta vrăjitorul a vrut înadins, ca doar duhul cel necurat l-a gâtui. - Da eu te-aș omorî, da pentru că știu că asta nu vine de la tine, pentru asta te iert, și-ți spun așa: că baba cea sfîntă-i vrăjitorul și că azi are să vie c-un cuțit mare și s-a face
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu piciorul. Ținea în brațe o pernă și un pled. ― Bănuiesc că e vorba de mine... Aici, mon cher! Apropo, revizuiește-ți, te rog, vocabularul! S-ar putea să mă indispună. Grigore Popa își încleștă pumnii. Țipă cu o voce gâtuită de furie: ― Nemernicule! I-ai spus individului că mă țineam după Valerica Scurtu! ― Calm, copii! Nu vă pierdeți calmul... ― Ce calm, madam? N-auzi? Eram îndrăgostit lulea de insectă și am omorît-o pentru că nu rimam în sentimente! ― Deci recunoști. ― Derbedeule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. Încă nu te-au doborît", îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. "Cum, n-ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Persic. În același timp, Statele Unite dețin numai aproximativ 3% din rezervele cunoscute (pătrunderea în Rezervația Arctică Națională pentru forări va crește acest procentaj doar cu 1%). Deja puteți avea o imagine cât de aproape sunt nodurile de la sfoara care va gâtui pomparea de petrol - în special a petrolului importat - și cum vedem noi stilul de viață american. Aruncând o privire asupra viitorului care ne așteaptă, consumul mondial de petrol este posibil să urce cu 50% până în anul 2020, iar Statele Unite este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
prietene: cealaltă jumătate a cuplului, persoana alături de care trăiești, cu care-ți petreci serile de la sfârșitul săptămânii, cu care vezi filme, vorbești, la care rămâi peste noapte, cu care faci lucrurile mărunte ale vieții. — Altă dată, Desert Rose, zise Kitty gâtuită de sentimentul vinovăției. Trebuie să merg la o petrecere, la deschiderea unui hotel din NoHo. Am invitat-o și pe colega mea de apartament, mă așteaptă. Te sun. Simțea că leșină dacă mai stă fie și un minut În mansarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. „Încă nu te-au doborât”, îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. „Cum, n-ai murit?” am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-a dus-o la obraz. Pe chipul lui Isaac a apărut un zâmbet din care cine voia, înțelegea că femeia acoperită cu văl era tovarășa inimii sale. Tata a venit înaintea lui și a zis „Tată?”, cu o voce gâtuită de lacrimi. Isaac s-a întors către Iacob și și-a desfăcut brațele. Tata l-a îmbrățișat pe bătrân și amândoi au început să plângă. Vorbeau în șoaptă apoi, în timp ce frații mei așteptau să fie prezentați. Mamele mele stăteau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În timpul anilor petrecuți în casa lui Nakht-re stătusem arareori în bucătărie și cu atât mai puțin pregătisem mâncare. N-am învățat niciodată cum se face pâine în cuptor egiptean, nici cum se scot măruntaiele la pește și nici cum se gâtuie o pasăre. Mâncam fructe necoapte din grădina cam neîngrijită a lui Benia și ne rugam de pâine la Menna. Rușinată, am rugat-o pe Shif-re să-mi dea o lecție de gătit, iar Meryt a vrut să stea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de Brest. PM se uita prostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-mi zvâcnească ușor, de parcă Tatăl mă Încerca cu un Început de boală, dar așa făceau toate ierburile de leac. - În curând o să-i vedem și pe cei aduși de Vinas, zise Runa deodată, arătându-ne malurile ce se apropiau, gâtuind apa care curgea. Bătrânele spun că apa se liniștește și că poți să intri În ea fără frică după o trecătoare la fel ca asta. Stâncile se apropiaseră din ce În ce, iar apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sunt aplecați asupra gropii lucrând ca la început.) BRUNO: Pfff... Nu cred să mai iasă. GRUBI (Tenace.): Taci! Trebuie să iasă. (Pauză; lucru intens; clinchetul ustensilelor.) BRUNO: S-a-ntunecat... S-a-ncurcat... Asta nu-și mai revine... S-a gâtuit aseară, pe-ntuneric... GRUBI: Trage! BRUNO (Gâfâind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a tăcut de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde stătuse bărbosul, două urme în iarbă, negre, arse. Parcă un urs își înfipsese labele în iarbă, o pârjolise, lăsându-și tiparul ghiarelor acolo. - Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară. Câteva tampoane absorbante „Allways“ i se lipiseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Întoarse speriată capul. - Nu-i ăla de zici, șopti ea. E Limonadă, băiatul lui Brandaburlea, bulibașa din Șoptireanca. Ăl de-a ucis activistul. Că nu ți-am mai spus, s-a făcut anchetă și au găsit că băiatul bulibașei îl gâtuise și-l spânzurase. L-au împușcat și pe băiat, chiar acolo, în inima satului. N-au mai așteptat judecată. Vorbea grăbită, tot întorcând capul spre violonist. Acela însă dispăruse. Cățelandrii, în fund, pe labele din spate, păreau că ascultă atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se afla la cursul prenatal. —Yogi, am înțeles că v-ați mutat de curând din Londra, i-a dat înainte Lotti. Vrei să ne spui de ce? Bună întrebare, s-a gândit Hugo. Și-o punea și el în majoritatea dimineților. Gâtuindu-și oftatul și-a luat o poză curajoasă. —Ei, știți și voi! Din motivele obișnuite. Viața de calitate și așa mai departe. Și e cu mult mai bine pentru copii, l-a întrerupt plină de energie Amanda. Ne-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji și începu să-l mângâie pe frunte și păr. Cu vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
intrat bărbatul din el în acțiune? - Asta-i bună! Fericită, desigur, dar... Stai să vezi ce a urmat! Văzându-mi umerii goi și rochia cum trece la podea ca o adiere, am încercat să spun ceva, dar cuvintele au fost gâtuite de emoție și nu s-a înțeles nimic. Nu m-am opus. Încă dansam, când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fetelor. Vă mulțumesc! Să rămână cu mine doar doamna Neacșu, dar să nu vă îndepărtați prea mult... Doamna Dobrescu, se adresă ea Iulianei aproape fără să o privească, chiar dacă sunteți soția, v-aș ruga și pe dumneavoastră să... - Laura?! Vocea gâtuită de emoție a lui Iustin a întrerupt-o și a făcut ca toate privirile să se îndrepte spre el. - Laura? Tu ești aici?! a întrebat el, ridicând tonul în strigăt plin de surpriză și uimire, încercând să se ridice de pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]