506 matches
-
Republicii Moldova. ""Acum Găgăuzia este rusolingvă. Noi înțelegem că avem o țară comună - și noi încercăm să învățăm limba de stat a Moldovei, dar dacă Moldova își va pierde suveranitatea și se va uni cu România, firește că peste o generație-două găgăuzii nici nu vor putea comunica. Nu dorim să ne autodeterminăm, dorim o garanție..."", a afirmat Nicolae Dudoglo. La alegerile din 16 martie 2008, profesorul Nicolai Dudoglo, primarul municipiului Comrat, a fost ales ca deputat de Comrat în Adunarea Populară a
Nicolai Dudoglo () [Corola-website/Science/305604_a_306933]
-
Satalâc-Hagi, întâlnit și sub forma Alexandrești (în , în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent găgăuzi. Satul este situat la o altitudine de 75 metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 45 km est de centrul raional Bolgrad. Din apropierea acestei localități izvorâște râul Catalpugul Mic, care traversează satul
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1823, coloniștii bulgari au fondat satul Satalâc Hagi pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Satalâc-Hagi s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari și găgăuzi din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române în Basarabia, la solicitarea Sfatului Țării, a dus la reprimarea revoltei bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Satalâc-Hagi a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și o comunitate mică de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.213 locuitori din sat, 3.127 erau găgăuzi (97.32%), 28 ruși (0.87%), 20 români (0.62%) și 8 bulgari (0
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și o comunitate mică de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.213 locuitori din sat, 3.127 erau găgăuzi (97.32%), 28 ruși (0.87%), 20 români (0.62%) și 8 bulgari (0.25%). În timpul administrației românești, a funcționat în sat un spital de stat . Conform datelor oficiale, erau în sat 136 de familii fără pământ. Ca urmare a
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Satalâc-Hagi face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.457 locuitori, preponderent găgăuzi. Locuitorii satului Satalâc-Hagi se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă în special cereale și viță de vie. De asemenea, aici există și o fermă zootehnică. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Satalâc-Hagi era vorbitoare de găgăuză (%), existând în
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
reapărut, devenind în anii 1990-1992 oficial în ambele țări, în legătură cu prăbușirea « taberei comuniste ». În acei trei ani, controversa s-a stins din nou, de data aceasta în profitul « românismului ». Republica Moldova era atunci considerată oficial ca un stat multinațional adăpostind Bulgari, Găgăuzi, Români, Ruși, Ucraineni ș. a., toți putîndu-se deopotrivă defini ca membri ai unor popoare și culturi depășind granițele Republicii, printre care poporul român. Odată cu renașterea mișcărilor comuniste și recunoașterea internațională a zonei de influență excluzivă a Rusiei asupra a 12 dintre
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
Je cu căciuliță (', ') este o literă a alfabetului chirilic, creată de lingviștii sovietici pentru limbile non-slave. Face parte din ortografia limbii găgăuze și limbii moldovenești. Corespunde cu litera c din alfabetul latin găgăuz și cu g-ul dinaintea lui e sau i în alfabetul latin românesc. În ambele limbi reprezintă sunetul / /. În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească litera ӂ a fost introdusă prin "Hotărîrea Sovetului Miniștrilor al RSS Moldovenești № 201 din 17 mai 1967
Ge moldovenesc () [Corola-website/Science/313772_a_315101]
-
Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În sat s-au așezat apoi cazaci de la gurile Dunării și țărani iobagi fugiți de pe moșii din provinciile centrale din Rusia. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
Conform datelor recensământului din anul 2004, populația satului constituie 1996 de oameni, 49.65% fiind bărbați iar 50.35% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 99.50% - moldoveni/români, 0.15% - ucraineni, 0.15% - ruși, 0.05% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.05% - țigani, 0.10% - alte etnii. În satul Chirileni au fost înregistrate 664 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 1996 de persoane, iar mărimea
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
bază este producerea și prelucrarea produselor agricole. Sistemul de comerț este format din 150 magazine și 2 piețe orășenești. În oraș funcționează 3 hoteluri. Orașul Comrat are o populație de 30.000 locuitori, dintre care cea mai mare parte sunt găgăuzi - 81,4%. Restul sunt bulgari - 5,2%, ruși - 4,6%, români - 4,4%, ucraineni - 3,3%, alte naționalități - 1,1%. Sistemul de învățământ din localitate este format din 6 instituții preșcolare, 5 școli medii de cultură generală, 3 licee, 4
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
inclusiv colegiul pedagogic și o instituție superioară - Universitatea de Stat din Comrat. Sistemul de ocrotire a sănătății este format din Spitalul central cu 385 paturi, centrul medicilor de familie și centrul de medicină preventivă. În oraș activează primul ansamblu profesionist găgăuz „Diuz-Ava”, care de aproape 20 de ani dezvoltă și promovează tradiția și cultura găgăuză atât în țară cât și peste hotarele ei.
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
Curciu (în , în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent găgăuzi. Satul este situat la o altitudine de 57 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Curciu a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii găgăuzi ce proveneau în principal din satul găgăuz Ghiaur-Suiutciuk (astăzi Balgarevo, obștina Cavarna, regiunea Dobrici din nord-estul Bulgariei). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Curciu a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii găgăuzi ce proveneau în principal din satul găgăuz Ghiaur-Suiutciuk (astăzi Balgarevo, obștina Cavarna, regiunea Dobrici din nord-estul Bulgariei). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Împuțita a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de bulgari și de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.329 locuitori din sat, 2.813 erau găgăuzi (84.50%), 434 bulgari (13.04%), 60 români (1.80%) și 5
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de bulgari și de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.329 locuitori din sat, 2.813 erau găgăuzi (84.50%), 434 bulgari (13.04%), 60 români (1.80%) și 5 ruși. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.034 locuitori ai satului, 3.814 erau găgăuzi (94.55%), 200 bulgari (4.96%) și 20 români (0.49%). În
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
constatat că din cei 3.329 locuitori din sat, 2.813 erau găgăuzi (84.50%), 434 bulgari (13.04%), 60 români (1.80%) și 5 ruși. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.034 locuitori ai satului, 3.814 erau găgăuzi (94.55%), 200 bulgari (4.96%) și 20 români (0.49%). În perioada interbelică, județul Ismail a fost împărțit în 3 regiuni agricole, cu reședința în Caracurt, Ceamașir și Curciu. Satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Curciu face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 3.923 locuitori, preponderent găgăuzi. În localitate trăiesc și etnici bulgari, moldoveni, ucraineni și ruși. Locuitorii satului Curciu se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale, zarzavaturi și viță de vie. Ferma din sat se ocupă și cu producția de lapte. La 27 noiembrie
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
observă o descreștere lentă. Creșterea populației, conform mai multe surse statistice, se baza pe sporirea mecanică a populației venită aici în secolul XIX din mai multe gubernii ale Imperiului Rus și din alte țări europene (de exemplu coloniști bulgari și găgăuzi, germani și elvețieni etc.) prin faptul migrației stimulate și bine dirijate de guvernul țarist în detrimentul băștinașilor, precum și pe seama celor sosiți din alte republici sovietice (secolul XX), mai ales prin introducerea așa-zișilor „specialiști” și a pensionarilor (îndeosebi foști militari) cu
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
din Bugeac, precum și un număr de peste 30.000 de moldoveni, părăsind teritoriul anexat pentru a se stabili în Dobrogea (teritoriu rămas otoman, unde se amestecară cu românii locali ziși Dicieni) și fiind înlocuiți prin peste 60.000 de Bulgari și Găgăuzi veniți din Bulgaria și Dobrogea, precum și de aproximativ 150.000 de Ruși și Ucraineni, rușii stabilindu-se cu precădere la orașe. Pe lângă aceștia, dezvoltarea economică a secolului XIX, chiar dacă era mai înceată decât în restul Europei, a contribuit și ea
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
Regiunea Odesa (astăzi în Ucraina). După absolvirea școlii medii, în anul 1969, a urmat cursurile Colegiului Tehnologic de Transport Feroviar din orașul Odesa. Între anii 1973-1975 și-a efectuat stagiul militar obligatoriu în Armată Sovietică. După terminarea serviciului militar, Miron Găgăuz a revenit în activitatea profesională din transportul feroviar că acar la stația de cale ferată Bolgrad. Din anul 1975 a fost persoana de serviciu la stația Cahul, iar din anul 1976 a condus colectivele de muncă la stațiile de cale
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]
-
al I.S. "Calea Ferata din Moldova", funcție pe care o ocupă și la data numirii sale ca ministru al transporturilor în anul 2005. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova din 19 aprilie 2005, Miron Găgăuz este numit în funcția de ministru al transporturilor și gospodăriei drumurilor. Deși avea că limba maternă limba rusă, Miron Găgăuz a încercat, totuși, să citească jurământul de la învestire în limba română . În perioada cât a fost ministru, el a combinat
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]
-
în anul 2005. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova din 19 aprilie 2005, Miron Găgăuz este numit în funcția de ministru al transporturilor și gospodăriei drumurilor. Deși avea că limba maternă limba rusă, Miron Găgăuz a încercat, totuși, să citească jurământul de la învestire în limba română . În perioada cât a fost ministru, el a combinat această funcție cu cea de director al Căilor Ferate din Moldova. La data de 23 ianuarie 2007, președintele Republicii Moldova, Vladimir
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]