2,007 matches
-
batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O urmărește cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
război încoace, orașele noastre au cele mai dezvoltate centre. Și cu asta m-a apucat de braț și m-a târât pe poarta întunecoasă în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
m-a lipsit de posibilitatea de a-mi invita colegii la mine acasă. Mă uitam la ea cum mănâncă, cum ridică cu mâna ei tremurândă lingura din care o parte din supă căzuse din nou în farfurie; îi priveam obrajii gălbui, nasul înroșit ca un morcov din cauza supei calde; vedeam cum își linge grăsimea de pe buze după fiecare înghițitură și o uram amarnic pentru toate acestea. Simțindu-mi privirea, mama ridică spre mine ochii ei căprui blânzi și apoși, puse lingura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lăsat cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă. Doar în preajma câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de culoarea untului s-au așternut rulouri de vată în care stau înfipte două recipiente înguste și înalte cu un lichid gălbui. Dacă faci abstracție de faptul că e deja iarnă și te apropii de fereastra de sub pervazul căreia radiază o căldură uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
după care totul încetă. I se părea că toiagul face parte din el, că mâinile lui sunt acum mai lungi și că poate simți podeaua camerei cu ajutorul palmelor. Dintr-o dată, camera nu mai era deloc scufundată în semiîntuneric. O lumină gălbuie părea că izbucnește din lucrurile din jur. Vedea o mulțime de detalii care până atunci îi scăpaseră. Surprins, se întoarse spre Calistrat. Bătrânul rămăsese nemiș cat cu mâinile ridicate și privirile pierdute în gol. Avea gura întredeschisă, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
baie. Când se privi în oglindă nu-i veni să creadă, fața lui arăta normal iar ochiul nu mai era nici măcar vânăt. Se dezbrăcă de tricou și se roti în fața oglinzii. Doar deasupra coastelor pielea mai avea o culoare ușor gălbuie, în rest, toate urmele rănilor suferite dispăruseră complet. Habar n-avea ce-i făcuse femeia dar se vedea nevoit să recunoască că rezultatul era spectaculos. De dincolo, din cameră, Ileana continua să-i vorbească: Nu numai paznicii au o datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că-l pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încît trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Julián Carax pe care i-l sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam În buzunarul jachetei. L-am așezat pe masa de scris, sub fasciculul veiozei. Era un plic pergaminos, cu margini zimțate ce băteau În gălbui, cleios la pipăit. Ștampila poștei, ștearsă ca vai de ea, avea data 18 octombrie 1919. Sigiliul de ceară se desprinsese, probabil grație bunelor oficii ale doñei Aurora. În locul lui rămăsese o pată roșcată, ca o atingere de ruj ce săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
portalul: 1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o scară răsucită Într-un soi de spirală. Am consultat mulțimea de cutii poștale din metal. Numele chiriașilor se puteau citi pe niște cartonașe de carton gălbui, inserate Într-o renură, după obicei. Miquel Moliner / Nuria Monfort 3.o -2.a Am urcat Încet, parcă temîndu-mă că edificiul avea să se prăbușească dacă aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a vorbit niciodată în plus. Păi, o gustare, o șuncă și o țuică, nu se poate așa, să treacă vremea mai ușor. Femeia așază pe o farfurie câteva mizilicuri, alături - o tavă cu păhărele de țuică și sticla, pune lichidul gălbui în două pahare, ciocnește cu Marinică, să trăiești, Mărine! — Noroc, cumnată, aprigă femeie ești!... Cum te măritași, dumneatale, cu fratele, da’ te găsi greu? N-avui eu nici o vină, parcă mata, nene, nu știi că soacra, învățătoare și ea, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca un roi de furnici se mișcau acum grăbite, ca niște fantome subțiratice, intrând și ieșind din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit mai misterioase, așa cum se iveau brusc din pâclă, conturată fiecare de nenumărate pătrățele de lumină gălbuie. Nedefinit, un clopot a bătut de undeva sfertul de oră și Amory, oprindu-se În dreptul cadranului solar, s-a Întins cât era de lung În iarba udă. Răcoarea Îi scălda ochii și Încetinea zborul timpului - timpul care se scursese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine.“ — Pe tine, știi... m-am hotărât să te aștept, știi... pentru că dacă nu făceam asta, știi... nu-mi puteam continua viața. Ne-am Îmbrățișat sub raza de lumină gălbuie a unui lampadar, dându-ne primul sărut după opt luni. — Te iubesc, i-am spus eu, care nu-i mai mărturisisem niciodată așa ceva. — Știu, răspunse ea, ștergându-și lacrimile. Am comandat mai Întâi o supă de crap roșu cu boia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întrebam dacă se cădea să admir acest monument așa de aproape, când limuzina Volvo a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-o lumină gălbuie ce se revărsa dinspre o rețea complicată de reflectoare. În depărtare se zărea Turnul Eiffel. De-a lungul străzilor ce porneau iradiant din piața centrală, clădirile erau aliniate Într-o ordine perfectă. Dacă locuiai Într-un astfel de oraș, erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a zis că era plin cu șnaps. Am dat din cap satisfăcut, și m-am rezemat de sofa, întrebându-mă cum ar fi fost să mi-o fi pus totuși cu ea. Am observat pentru prima dată pielea decolorată și gălbuie a mâinilor ei, care nu era nicotină, icter sau trăsătura ei naturală, ci un indiciu că lucrase într-o fabrică de muniții. În același fel, identificasem cândva un cadavru scos din Landwehr. Un alt lucru pe care îl învățasem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încredere în mine? zise languros, cu reproș, Getta 2. Nu eu te-am trezit acum? — M-ai trezit tu, e drept, da’ și dacă se scoală tovarășul comandant... — Hai că nu se scoală... șopti Getta 2 punând încetișor mâna ei gălbuie pe carcasa lui caldă. Hai, spune-mi ce visați... Te rog... — Depinde... șovăi Stejeran 1. Dacă ți-ai făcut datoria, ți se dau vise cu litoralul, cu Stan și Bran... — Păi astea-s filme! exclamă Getta 2. — Cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de lespezi, gloata suie, Dar greii pași prin ierburi și stuh se-împleticesc. În ochi, din lâncezi ape, cum pâlpâie gălbuie Și uleioasă, dâra caicului turcesc! DOMNIȘOARA HUS Surorii noastre mai mari, Roabe aceleiași zodii, Preaturburatei Pena Corcodușa. a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri și alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului a) Cheagul alb
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu calendar mi s-a stricat M-am gândit să fac și pentru tine un păcat; Mi-am lăsat prieteni credincioși-n așteptare, Deși dacă-ți măsor dorința nu-i mai mare Totuși s-a pătat furoul cu-n sentiment gălbui, Iar în cerul gurii am gustul încă amărui. 28.07.13 Referință Bibliografică: Orarul dimineții / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 961, Anul III, 18 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
aș face o faptă bună: aș ajuta doi colegi care nu au nici măcar un joc de table, să se bucure de ele. Când ești atât de bogat, încât ai acasă un frumos joc de table, într-o cutie de lemn gălbuie, superbă, și cu puluri albe și negre, înalte, rotunde, nici prea mari, nici prea mici, cu rondeluri strunjite cu grijă pe cele două fețe, ca să poată să adere mai bine la degete, când ești atât de bogat, nu se cade
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
și-a luat inima în dinți și a spus tatei și bunicului tot. Tata s-a înfuriat atât de tare, încât a plecat imediat acasă la Bebe. S-a întors după o jumătate de oră cu tablele. Dar vai!, cutia gălbuie de lemn era zgâriată și murdărită. Balamelele cutiei erau îndoite. Două puluri erau lipsă. Cum ai putut să faci așa ceva? Au întrebat tata și bunicul. Tu dai lucrurile noastre, lucrurile tale din casă, pe mâna unor derbedei? Atunci, tu nu
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]