2,545 matches
-
meargă la culcare! De la o vârstă oamenii sunt ca niște copii mari cu părul alb. Cu adevărat ești bătrân când ai uitat că ai fost cândva copil! Despre unii aflați că sunt în situații delicate, se spune că sunt „în găleată”! Pesemne că nu s-au gândit la timp că și într-o „găleată” te poți cufunda și chiar îneca. Banii „leagă” și tot ei îi „dezleagă” pe oameni. Cică în curgerea destinului tău nu poți interveni, ceea ce nu înseamnă că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
părul alb. Cu adevărat ești bătrân când ai uitat că ai fost cândva copil! Despre unii aflați că sunt în situații delicate, se spune că sunt „în găleată”! Pesemne că nu s-au gândit la timp că și într-o „găleată” te poți cufunda și chiar îneca. Banii „leagă” și tot ei îi „dezleagă” pe oameni. Cică în curgerea destinului tău nu poți interveni, ceea ce nu înseamnă că îți este interzis dreptul de a dori! Nu-i o perioadă prea veselă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lui. Să-l văd eu atunci... O să-l chemăm la beci să-i punem veioza În ochi. Scuipă tot, dușmanule! Dar ce necazuri are tovarășul Parolică? — Nu-i treaba ta. Cică vine unu’ mare de la , Birică, și tata e-n găleată cu producția, cu raportările, ce mai, nu are cu ce să-i ia ochii... — Păi, după câte știu eu, Birică ăsta e mare la cultură, nu? Știu eu cum se poate scoate taică-tău. — Dacă faci asta pentru mine Îți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Organizațiile ca mașini” printr-o istorioară semnificativă preluată din cultura chineză; este vorba despre un înțelept chinez din secolul al IV-lea î. Cr. care, călătorind prin țară, a întâlnit un bătrân ce lucra în grădina de legume, umplând manual o găleată cu care uda apoi o porțiune mică de grădină. Când înțeleptul i-a propus să folosească o cumpănă (o pârghie) pentru a scoate apa și a uda astfel o suprafață mult mai mare și cu eforturi mult mai mici, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
la care nu pot, deocamdată, să-ți răspund. Toate la vremea lor. Bine. Mi-e foame. Hai să mâncăm undeva. Aici, la Irbis? Nu! A doua zi, dimineață, o mașină de la Irbis le aduse pe cele două femei cu aspiratoare, găleți, detergenți... Erau profesioniste veritabile și în câteva ore au întors totul pe dos, lăsând casa de sus și până jos "lună". Petre le-a mulțumit, a întrebat cât costă serviciul, primind răspunsul că "domnul Ștefan ne-a atras atenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de stat comunale, raionale și județene au convocat o adunare generală la Căminul Cultural din Heci. Profitând de o ploaie cu furtună și de oprirea curentului electric, țăranii din sală i-au atacat cu pumnii, bastoane, leațuri din garduri și găleți cu apă pe membrii prezidiului: I. Ursuleanu, directorul Atelierelor C.F.R. Pașcani, Ioan Varzaru, directorul Școlii Heci, Ion Curuț, secretarul primăriei, Dumitru Cană, vicepreședintele C.A.P., Ilie Pascal, directorul Căminului Cultural și alți reprezentanți de la raion și județ. Până la ziuă, au
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mortului; de asemenea, când se trece pe lângă o fântână se pune o cană de lut cu apă și un colăcel. După prohod mortul este coborât în groapă. Aici se dau de pomană la cei doi sau patru gropari câte o găleată, o găină, o camașă, o cană, un colac, lumânare. După înmormântare are loc praznicul cu mâncăruri tradiționale. Dacă este post, se face borș cu fasole, găluște, colivă și colăcei cu lumânare. Dacă nu-i post, se face borș de pasăre
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și se realizează masca din frunze, boz, crengi. În ziua ceremonialului, paparuda însoțită de o ceată de 15-20 de copii colindă satul de la un capăt la altul, intrând în gospodării și cântând: „Paparudă, rudă, Ieși afară, de udă! Udă cu găleata Peste toată ceata. Udă cu ulcioruă Peste tot ogoruă. Deschideți portițile Să curgă ploițile. Destupați pâraiele Să curgă șiroaiele Un răzor de vie Ploile să vie! Un răzor de usturoi Să curgă șiroi!” Sătenii îi stropesc cu apă și le
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Nakai se culcase, dar a răspuns dinăuntru: — Vin imediat. Pentru că l-am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și m-am repezit la ea s-o prind în brațe. Era cât pe-aci să se prăbușească. — Mamă, nu te îngrijora! Nu s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și m-am repezit la ea s-o prind în brațe. Era cât pe-aci să se prăbușească. — Mamă, nu te îngrijora! Nu s-a întâmplat nimic grav. Te rog, du-te la culcare. Am dus-o în cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tare, încât ne era imposibil să stingem focul astfel. Am auzit voci în vale. — Incendiu! Arde vila! Ne-am trezit imediat cu patru-cinci gospodari sărind în ajutor. Au doborât gardul ca să ajungă mai ușor la gura de irigație, au umplut găleți cu apă, una după alta, și le-au dat din mână-n mână. Au reușit să stingă focul în câteva minute. Dacă mai ardea puțin, prindea și acoperișul băii. „Ce bine că s-a terminat!“ am zis în gând. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în ordine. Nu arată bine deloc. Uneori, chiar și mersul e un efort prea mare pentru ea. Și-a manifestat dorința de a mă ajuta la munca de la câmp. Cu toate că n-am lăsat-o, a ținut morțiș să aducă cinci-șase găleți cu apă de la fântână. În ziua următoare, spatele îi era atât de înțepenit, încât abia mai putea respira. A zăcut toată ziua, ceea ce a determinat-o să renunțe la muncă. Mai iese câteodată pe câmp, dar numai ca să privească atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vorbe, în întunericul podului era ținta dorinței lui până la obsesie. ŤScheletul din bufetul luiť, cum ar fi zis sora Primului Director. O asimilase pe Iulia dorinței până într-atât, încât îi golise numele de sâni și coapse, rochie galbenă și găleată roșie, ora șapte fără zece. În numele rotund dormea în întuneric însăși esența feminității. Nu supusă și savurându-și suferințele din amor, ca micile modiste, nici vicioasă, cu răsfățuri și isterii, ca doamnele mature, nici mămoasă și cicălitoare, ca burghezele bovarice
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
să vadă urmările bătăliei grele. După aceea sapă pomii la rădăcină, îi dă cu var până la jumătatea trunchiului de zici că le face straie noi, ca de îngeri. Într-o zi, l-am urmărit cum vine aducând cu el o găleată, un hârleț și niște pomișori cumpărați din târg. Ce faci, bunicule, cu ei? Vreau să înnoiesc livada. Nu vezi că mai mulți copaci au îmbătrânit? Păi de ce mai plantezi acești pomișori? Crezi că mai apuci să mănânci poame din ei
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
gesturile primare, cele mai la îndemână, ale eului regresiv: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă - ca să bolborosesc)" (Sic cogito); "(mi-am închis fălcile cu mâna/ și mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile din măsele// atunci ai întins mâna și ai început/ să îmi încâlcești părul - apoi/ totul în jur
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Dorin Tudoran, Andrei Pleșu, la Gabriel Liiceanu și Vladimir Tismăneanu. Ideologii comuniști, între care a strălucit o vreme zâmbetul macabru al lui Eugen Florescu - actualmente pensionar ce rumegă liniștit bani capitaliști în America - au ieșit cu ciomegele la atac, aruncând găleți de zoaie în capetele tuturor celor care amenințau să facă din România o țară europeană. Vreme de șaptesprezece ani, nici un politician de marcă n-a îndrăznit să se ridice ferm și inflexibil împotriva sistemului comunist. Când, în primăvara anului 2006
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
lume (vezi Poem cu învățătura sănătoasă, p. 24). Alteori Traian Ștef găsește discursul potrivit pentru a vorbi despre Sufletul Patriei (titlul unui ciclu din volum). Tonul e subtil ironic, lăsând deschis finalul poemului: "Cum iese în calea trecătorului Cătălina/ Cu găleata plină de noroc/ Are obrajii rotunzi/ De pictură oficială/ și corpul gata să ardă palmele de hîrtie/ O trimite/ Să caute bărbați dar nu/ Eu sînt alesul în această duminică/ și miroase a cînepă verde/ Pusă la topit/ Așa și
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse undeva în lungul șoselei, prin perdeaua de ploaie, așa că a trebuit să merg pe jos, cu umbrela ce-și scutura spițele și pânza în rafalele de apă, turna cu găleata și eu săream peste bălți, și într-un târziu am ajuns la clădire. Adunarea începuse deja, nu știam că veniseră toți, și când am deschis ușa, am dat cu ochii de Iasomia, exact la intrare. Bineînțeles că am plonjat instantaneu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Pentru că ele știu drumul prin zona asta, le am răspuns eu. Și noi știm drumul. Foarte bine, atunci e sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră de când plecaserăm la drum. Hamsterii s-au așezat pe iarbă să se odihnească, iar Ghidușa și-a scos rucsacul și l-a aruncat aiurea, apoi a alergat spre găleata de la cumpănă. Am vrut s-o opresc, era ceva ce îmi spunea că ar fi trebuit să fim prevăzători cu acea fântână, însă ea a ajuns deja într-o clipă lângă cumpănă și a apucat lanțul găleții, coborând-o în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a alergat spre găleata de la cumpănă. Am vrut s-o opresc, era ceva ce îmi spunea că ar fi trebuit să fim prevăzători cu acea fântână, însă ea a ajuns deja într-o clipă lângă cumpănă și a apucat lanțul găleții, coborând-o în adânc. Portocala s-a dus și ea la fântână și a pus florile în jgheabul de lemn unde se adunase apă de la ploaie, și de unde beau animalele pădurii, probabil. Soarele se reflecta în apa gălbuie din jgheab
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
s-a mirat Ghidușa lângă mine, privind în jos atentă. Însă imaginea dispăruse și apa era întunecată. Nu știu, am spus oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut?... Nu. Am ajutat-o să aducă găleata la suprafață. Hamsterii ne priveau de pe iarbă, ronțăind câte un pai, absenți. Portocala scosese o portocală din rucsac și o cojea fără grabă. Ghidușa se răcorea cu apa din găleată. Hai să mergem mai departe, le-am spus eu. Nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
tu n-ai văzut?... Nu. Am ajutat-o să aducă găleata la suprafață. Hamsterii ne priveau de pe iarbă, ronțăind câte un pai, absenți. Portocala scosese o portocală din rucsac și o cojea fără grabă. Ghidușa se răcorea cu apa din găleată. Hai să mergem mai departe, le-am spus eu. Nu stăm aici toată ziua. Și-au luat toți rucsacele și am pornit din nou la drum, prin crâng, urcând dealul în șir, unul după altul. Ghidușa a rămas la urmă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
sticlele și ne-am răcorit, turnându-ne apă în cap. Era răcoroasă și limpede, în acel câmp pustiu, deși părea că acolo se adunaseră toate minunățiile acelui tărâm, și nu le vedeam noi în adevărata lor înfățișare. Scoțând apă cu găleata, am găsit în ea un solz auriu... strălucea misterios, aproape ireal... mi-am amintit că mai văzusem asemenea apariții în drumul până acolo. L-am luat, crezând că se va destrăma, că se va risipi în praf auriu, în lumina
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]