302 matches
-
Hamlet. Plouă, iar ridicolul și derizoriul nu au limită în desfășurare. Pentru că renunță la scena cu groparii, Ostermeier o amplaseză, simbolic, aici, la început, desprinsă ca dintr-un film mut. O fotografie-cadru pentru tot spectacolul. Șirul de prostii și de gag-uri ale groparului, grotescul și hilarul cresc ca un boul de neige. Sub ochii Reginei „îndurerate". Imagine antologică. Cu o tăietură brutală, se schimbă situația și atmosfera. Sîntem la nuntă! Pe o structură metalică ce încadrează „cimitirul" ca un arc
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
de axis mundi al guberniei. În jurul ei și în ea se petrec situații semnificative: din ea coboară, aproape inepuizabil, lanțul mituitorilor, Hles-takov dă buzna cu ea în casa Primarului și tot în ea o posedă pe fiică, înaintea nunții promi-se. Gag-ul, o altă marcă Goga, este lungit uneori prea tare, iar o reducere a dimensiunilor ar fi sporit tensiunea pe ici, pe colo. Efectele cinematografice împrumutate din filmul mut, proiecțiile unor texte - comentariu pe un ecran, nu mi se par
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
avut loc la Chișinău la 5 martie 2011, Irina Nistor a comentat filmul în ziarul România Liberă, arătând că filmul reprezintă o schimbare față de abordarea mai „încrâncenată” a altor filme românești cu tematică de actualitate, comparând comicul de situație cu „gagurile din filmele mute” și remarcându-l pe actorul Constantin Take Florescu, care a jucat rolul unchiului Gioni.
Nuntă în Basarabia () [Corola-website/Science/320738_a_322067]
-
revelație și adevărat coup de coeur pentru tânăra generație de spectatori-cinefili, a fost Miracolo a Milano/ Miracol la Milano, unde Vittorio De Sica aliază în mod magic, după o rețetă doar de el cunoscută, realismul și fantasticul, umorul și poezia, gagul și tragicul, gentilețea și sarcasmul, pentru a ne pune în fața unei capodopere în care se recunosc influențe creator asimilate din Chaplin, dar în care, totodată, se reperează motive și teme ce au inspirat, printre alții, pe un Fellini sau pe
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
de-o parte, familiaritate, pe de alta. Cine a citit critica lui Cornel Regman n-avea cum să nu trăiască, în plină desfășurare analitică, surpriza unor astfel de formulări încrucișate: „ostenitor exces de vorbă”, „mănoase intersectări”, „duh al evidențelor inflexibile”, „gaguri metafizice”, „sub semnul păpușărescului”, „metaforele sale au un strașnic lipici”, „metoda critică a pășirii și prăsirii cuminți”, „robotă științifică”, „lipicioasa manieră a sclifoselii”, „versuri scărițate în manieră maiakovskiană”, „năprasnica idilă”, „toleranță devălmașă” și altele, și altele. Om de spirit și
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
știu dacă asta a mai supralicitat condimentele peliculei, dar filmul a luat un Glob de aur la categoria Cel mai bun actor (Musical/Comedie) cu Sacha Baron Cohen - alias Borat. Filmul este o combinație între Nea Mărin Miliardar, fără candoarea gagurilor lui Amza Pellea niciodată scabroase, cu best of hardcore-ul Vacanței Mari, care-ți lasă impresia unei forme grave de retard, "Familia Bundy", în locul cățelului familiei jucînd o găină rătăcită în sacoșa kazahului Borat și un fel de stand-up comedy
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
sitcom care poate constitui un reper pentru un umor inteligent, de bună calitate. Una din scene se joacă pe ambiguitatea dintre o cafteală între cei doi kazahi goi pușcă și o posibilă scenă homoerotică. Mi-am amintit cu nostalgie de gagurile inteligente și candide ale lui Benny Hill pe această temă. Altfel, teoreticienii pot admira scenariul postmodern al întregii construcții, "intertext" filmic și muzical, scene care amintesc de Kusturica înainte de a fi toxifiate de intervenția regizorului, țigănii care se vor trimiteri
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
miroase! A tămîie, a lemn, a cărbune, a brad, a aburi de ploaie... Regizorul acesta, Yuri Kordonski, nu obosește pe durata construirii spectacolului. Imaginația nu se epuizează după o jumătate de oră. Descoperă tot timpul ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu se îndepărtează de Cehov nici o secundă. Te face, însă, să-l simți acut, pe tot parcursul șederii în sală. În mecanismul montării, actorii din distribuție se înșurubează total sau parțial
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Asta n-ar fi, poate, nimic (deși, e de ajuns). O surprinde cochetînd și sărutîndu-se cu doctorul Astrov. E sfîșietor. Kordonski nu-l îndrumă spre zona melodramatică. Împănează și aici, și în multe alte momente, cu spirit ludic și cu gag-uri. Tragicomicul din actul patru e jucat cu rigoare și patimă. O transformare în utilizarea mijloacelor se produce în partea a doua. Masca acestui arlechin, împodobit la propriu cu un nas roșu, cade. Se rostogolește cu zgomot. Horațiu Mălăele se
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
toacă mărunt hârtii, articulând când și când un răspuns monosilabic la provocările cetățenilor. Piscoci care-și ia figuri de tribun, înghețat într-un rictus tratabil cu analgezice compune o frumoasă barcă de hârtie, intervențiile ilicite în cadru împing scena către gag și pantomimă. Rezistența încăpățânată planului general are și un conținut polemic la Porumboiu. Virgil îl admonestează pe tânărul cameraman că filmează "modern" cu camera în mână, așa cum filmează adesea tânăra generație de cineaști în dezaprobarea grandilocventă a maeștrilor nicolaescieni. Scandalul
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
cuvinte însoțite de punctare pe gest și mimica, meșteșugite special pentru a stîrni rîsul la această iluzie comică. Cînd momentele romanțioase ar fi pe punctul să lase un gust sălciu, Alexandru Darie dezvolta un plan doi, un contrapunct, încărcat de gag-uri, ironie, umor de mare clasa, o extraordinară soluție pentru un text ce ar putea să pară prăfuit sau banal. Iluzia comică este un spectacol de mare ținută, unitar, împlinit în toate planurile spectacologice, plin de rafinament, un spectacol care
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
benzilor desenate ca formă de artă"; se vede cu ochiul liber că translarea "benzilor" în film a fost făcută nu de un spirit iconoclast, ci de un admirator fanatic. Oricît de mult au fost modificate și adăugate personaje, acțiuni sau gaguri - totul e făcut în spiritul paginii originare, în spiritul dialogurilor lui René Gosciny și al desenelor lui Albert Uderzo. Gosciny se pare că obișnuia să spună: "Noi nu prea punem femei în Asterix, dar cînd punem, este Cleopatra!" Și ce
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
însă să treacă mesajul democratic. Dar să revenim la întrebarea inițială: cum recunoști un dictator? Larry Charles ne invită să-l recunoaștem în caricatură, forma benignă a devenirii întru abnorm a liderului maxim. În cazul filmului, caricaturalul este tradus prin gag. Cultul personalității este fundamental în economia oricărui totalitarism. În Hitler, Chaplin a văzut mustața micului burghez cu pretenții de vizonar și artist, Sacha Baron Cohen vede barba acestui dictator al lumii arabe cu pretențiile sale de mascul feroce. În The
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
participând la definirea universului snob-deșuchiat în centrul căruia se afla excentrica Holly Golightly. Petrecerea a fost cât se poate de reală, cu mâncare adevărată și băutură la discreție. S-a improvizat masiv, mizându-se pe comportamentul natural al actorilor, deși gagurile au fost atent răspândite de-a lungul zilelor de filmare. „Oamenii erau pretutindeni”, își amintește Joyce Meadows. „Blake ne-a plantat în absolut toate ungherele și ne făcea semn cu mâna când trebuia să ne mișcăm. Vorbea cam așa: «Fiți
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
putea să spun pe scurt și să termin repede că am văzut un spectacol lung, de muzică și lumină pentru colecția primăvară-vară a Irinei Schrotter. Sau că am văzut o montare cu un aer de primii ani de Institut, cu gag-uri de acolo - la care publicul, de bucurie bănuiesc, fluieră în superbul teatru ca pe stadion - cu cîteva elemente de décor care aduc rafinament și rezolvă unele scene. Oricum, dacă nu știam, nu sînt sigură că mi-aș fi dat
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
de lumină, vizualizarea întîlnirilor de la malul mării, precum și o scenă, una, a Bufonului și jumătate din scena importantă a lui Malvolio. Deși construcția regizoarei mi s-a părut valabilă aici, solidă, spumoasă, plină de haz și conținut, de ironie, de gag fin, de consistență. Ridicolul lui Malvolio poate fi măsurat în umbra enormă ce-i crește și se proiectează pe cortina din spatele său. De pildă. Din păcate, iarăși, l-am găsit pe Florin Mircea în Malvolio parcă ostenit, fără anvergură și
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
în jurul unei șarete obosite, căpătînd respirație. Structura spectacolului pune în valoare comicul acumulat în situațiile succesive în care cererea în căsătorie este anulată sistematic de orgoliile feminine și masculine aruncate și disputate, de titluri de proprietate sau de concursuri caninine. Gag-uri se succed cu o uimitoare viteză dintr-un spirit inventiv fascinant pe care Goga nu obosește să și-l cultive. Ritmul dezvoltării unei scene conflictuale este acela de a învîrti o sirenă greoi la început pentru a se dezlănțui
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
așa cum se întîmplă în Moromeții și nu e nici o farsă, o caricatură a luptei așa cum se întîmplă în Scrinul negru, ci o ciocnire care de multe ori are efecte comice, o ciocnire între doi actori întîmplători care compun cu un gag reușit. Femeia cu blană de vulpe înspicată, cu numele voievodal și anacronic Maria de Mangop și "tovarășul de la ghișeu" sînt un fel de Stan și Bran ai unei epoci ciudate, brutale și poetice în același timp. Pasajul e semnificativ pentru
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
cu imagini care revin. Iarăși și iarăși. Macbeth, Hamlet, Othello. Sau confesiunile unui mare artist. Un artist cu un univers special, de o poezie care mă duce cu gîndul la Purcărete, la Dabija, la un anumit tip de ludic, de gag, de imagistică, de relație cu investigarea cuvîntului. Un ciclu impresionant pentru mine. Cu un negru pregnant pe scenă ca negrul abisal din Electra lui Măniuțiu. Cu alb-nisipiu ca în Cumnata lui Pantagruel. Nu regret acum că i-am cedat sentimental
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
la birou, o stagiara hispanica - semă-nînd cu Elaine din "Seinfeld"-. Se-apucă să-nvete spaniolă după telenovele (că în Mînă lui Paulista al lui Cristian Mungiu!), dar este singura comparație posibilă cu scurt-metrajul românului: episodul telenovelistic este doar unul din gagurile - nenumărate - care dau savoare filmului... Tot un gag, însă cu bătaie lungă, e Culture de Ari Gold: manifest/performance (pe format cinemascop) interpretat de regizor însuși, care apare pe o scenă, în dreptul unui ecran, si-ncepe să tragă focuri imaginare
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
din "Seinfeld"-. Se-apucă să-nvete spaniolă după telenovele (că în Mînă lui Paulista al lui Cristian Mungiu!), dar este singura comparație posibilă cu scurt-metrajul românului: episodul telenovelistic este doar unul din gagurile - nenumărate - care dau savoare filmului... Tot un gag, însă cu bătaie lungă, e Culture de Ari Gold: manifest/performance (pe format cinemascop) interpretat de regizor însuși, care apare pe o scenă, în dreptul unui ecran, si-ncepe să tragă focuri imaginare în toate direcțiile pînă cînd, "răpus" de un
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
teatru, o poveste despre noi, despre degradare, despre zbor. O poveste despre performanță. Lui Beckett îi plăceau filmele cu Stan și Bran, Charlie Chaplin, frații Max. Și lui Alexandru Dabija la fel. Se vede asta și în acest spectacol. În gag-ul fin, în contrapunctul poantelor spumoase, în tăietura pe muchie de cuțit dintre parodic și dramatic, dintre gravitate și clovnerie. În pașii învîrtiți în cerc ai lui Vladimir și Estragon cînd își iau un timp de gîndire pentru ceva. În
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
fantastică de chipuri, de ipostaze lui Hlestacov al său. Imagini antologice într-o cheie comică sau tristă, melancolica (momentul din acel aparté pe care îl are cu Bobcinschi și Dobcinschi), scene că un flash, ca într-un stop-cadru, cascadele de gag-uri, măsură care îi stă prin preajmă ca să nu strice mecanismul fin al comediei, în toate îl regăsesc pe Horațiu Mălăele acela subtil și puternic. Spectacolul sau devine mai greu,iar jocul pe muchie de lama de care aminteam, măi
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
râdă doar lor; nu mai vorbesc de saltimbanciada de la Național Tv executată de duetul Palade-Țociu, un cuplu aflat în cădere liberă spre zona banalului cu subsol penibil; iar Doru Octavian Dumitru, echipat clovnian, cu gesturi și priviri mecanico-derutate, în afara câtorva gaguri mai răsărite, s-a cantonat într-o antecameră a umorului mobilată mai mult cu vechituri decât cu noutăți; în schimb, la România 1, Cosmin Cernat a reușit, fără nici un efort vizibil, să mențină la aceeași joasă înălțime ștacheta cu care
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
în altă parte: la scrierea unei cărți docufictive, despre masacrarea unei familii din Kentucky. Cartea avea să apară șapte ani mai târziu și, sub titlul In Cold Blood, a devenit unul din marile romane ale secolului al douăzecilea. „Scriitorul de gaguri” George Axelrod avea, în felul acesta, mână liberă să facă din cartea (pe care de altfel o adora) tot ce se aștepta publicul hollywoodian. După cincisprezece săptămâni de scriere a scenariului, patru săptămâni de revizuire și altele două de consultare
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]