361 matches
-
un obraz proaspăt și rumen în lumina dimineții. Vântul îi spulbera părul, și sufletul lui Nicu-Piele era ca vioara. Numai că se îmbătase și adormise pe drum. Se trezise tocmai a doua zi, fără un ban, țeapăn, într-un șanț. Gagica dusă a fost, n-a mai văzut-o decât peste vreo lună, să n-o mai cunoască, îmbrăcată ca o cocoană, la brațul unui negustor, nevastă de-acum. Era tot cu Gheorghe. Ăl bătrân, cum a zărit-o, i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a pus la spate. - Dumnezeu să-l odihnească, a zis scurt. Avea o haină de piele, acolo făcută în județ, unde se ducea cu Didina, dată de finii lui, căptușită cu blană pe dedesubt, numai nasturi și găitane. Îl pierdea gagica din ochi. Degeaba o ostenea ucenicul cu privirile. Îl fierbea, 2 fierbea. Stăpânul i-a adunat împrejur: - Am poftă să petrec ca oamenii, și dacă se poate pe deasupra și altceva, om vedea. O să mergem la balul meseriașilor, unde vin toți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în care ședea Paraschiv cu Sandu-Mînă-mică. Celălalt rosti, ghicind: 196 - Da ce-o avea ucenicu, că-i caciolit rău... Codoșul răspunse tîrziu: - -Lo fi lăsat vreo boarfa țuț! El știa. Îl văzuse pe Paraschiv cum o privise toată seara pe gagică și i se făcuse frică. La sfârșitul iernii, se ținea lîftgă Gara de Nord, la "Locomotiva", într-un salon cu becuri electrice și cu parchet pe jos, balul meseriașilor. Aici veneau meșterii din tot Bucureștiul cu nevestele să petreacă și să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două ori. Când a înțeles fraierul, era prea târziu. Șutul i-a spus: - Mai învață, puișorule! Râdeau toți primprejur, și-au plecat mulțumiți. Se iviseră și niște sergenți pe la margine. La bariera Dudeștiului, s-au despărțit. Stă-pînul a plecat cu gagica la ogeacul lor în Trei Coinaci, și Sandu i-a cărat pe ăl bătrân și pe Paraschiv la coardele lui. Frumos mai mirosea seara de primăvară! Tot Bucureștiul duhnea a mititei și la Tarapana se auzeau lăutarii. Pe lături ardeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o parte, altul în alta: - Cărei, că ne-apucă ploaia! S-au întîlnit tocmai într-o circiumă și-au făcut banii jumate-jumate. A plecat Paraschiv la târguit. Ce n-a cumpărat? Un curcan, sticle de vin, s-o încînte pe gagică. A făcut un coș și 1-a trimis. Gheorghe 1-a dus. Pe urmă s-au întors în ceată amândoi. Hoții petreceau într-o circiumă din Dorobanți. Bea Bozoncea de joi seara și nu se mai odihnea. Când 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capetele pe masă, numai lui Bozoncea îi era bine. - Ia zi-mi, Mitică, p-ăla: Aolică, Gică, Gică! a poruncit. 300 Guristul a chemat pe ăilalți aproape și-a început să cînte: Aolică, Gică, Gică, De te-oi prinde la gagică, De client o să te pierd, C-un cuțit să te dezmierd, • Și-n pământ te-oi înveli, %v Să te saturi de-a iubi... Stăpânul pusese ochii pe Paraschiv. El n-a băgat de seamă. Bea vesel cu Nicu-Piele. Lăutarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
speriate și cu poftă de bărbat. A întrebat de staroste: -Unde -lai lăsat? - Petrecea cu hoții. - Și n-a băgat de seamă? - Da de unde! fi cântă lăutarii. Ușurată, muierea 1-a așezat să-i guste mâncarea. Era flămând pungașul. Știa gagica să trăiască. Pe masă, stăteau câte bunătăți și vinul starostelui. A ciugulit și ea puțin. Se uita mai mult la el. De când îl plăcuse, și-acum d avea alături! Cel tânăr mușca dintr-un hartan de pasăre. Avea gura unsă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pe la trei, când se ridicase luna deasupra Cațaveiului din cerul spulberat, 1-a lăsat răpus între așternuturi. Afară, era o iță de lumină putredă, și vântul împrăștia zăpada din curte. În geamuri se clătina lumina ștearsă a nopții de iarnă. Gagica s-a ridicat într-un cot și 1-a privit. Caramangiul horăia doborât, gol, între perne. S-a uitat afară. Curtea era albă în lumina lunii. A auzit câinii departe și un zvon de lăutari. Pe nesimțite a cuprins-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
striga. Na, să-ți ajungă! Ți-a trebuit corditor, ai? Curvă fără saftea! Didino, mi-ai mâncat viața, Didino... Plângea și el și nu se lăsa. Se răstea iar la lăutari: - Ce vă uitați, cântați, că bag șișul în voi! Gagica se târa pe zăpadă și-l ruga: - Nu mai da, Bozonceo, nu mai da! Iartă-mă! Iartă-mă! Avea mâinile roșii de frig și pe spinare i se bășica pielea. Stăpânul nu ostenise: - Mai na! Mai na! - Las-o! strigă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sticle și cu mâncare. În casa ibovnicei se încălzise bine. Curvele o înveliseră bine pe Didina în niște cearșafuri și-i făcuseră ceaiuri. I-au uns pielea cu untdelemn și-au lăsat-o să doarmă. Către seară, s-a trezit gagica, cu trupul umflat. Ardea pielea pe ea și-o țineau junghiurile. A început să țipe de durere. Și-a pipăit fata lovită și-a văzut cum îi mai curge încă sânge din buzele despicate. A plâns după aceea multă vreme
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și de durere. Dincolo, Bozoncea privea lămpile albastre cu scârbă. Piele îi turna pahar după pahar. Se simțea bătrân, bătrân, și somnul nu-l mai cuprindea, îl usturau ochii și liniștea odăilor îl făcea să urle. Când s-a trezit gagica și i-a auzit țipetele, 1-a cuprins din nou furia. Scrâșnea numai din dinți și mușca paharul. Îi venea să se ducă peste ea și s-o jupoaie de vie. Mînă-mică i-a spus: - Lasă, Stăpâne, noi să fim
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În primăvară, ce-i veni Stăpînului? Nu, că el o ia de nevastă pe Didina și că vrea să-i facă nuntă să se pomenească. Vorbeau ăilalți: - Să știți că-i în anul morții. I-a sucit de tot mințile gagica... A aflat și Paraschiv. Parcă 1-a împuns cineva cu un cui în inimă. N-o uitase. -La chemat pe Gheorghe: - Treanță, acasă la ea să mi te duci... - Mă omoară Bozoncea. - Gura, gâlmă, că te lovesc! Te faci luntre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deschis ușa. -Cine-i? - Eu, Gheorghe. -Ce-i? - M-a trimis Paraschiv... 310 Cum s-a mai bucurat sufletul ei, dar nu s-a arătat. - Și dacă? - Zice că să-l lași pe Bozoncea, c-a auzit că-l iei cu cununie... Gagica își scutură cerceii și părul negru. - Și ce să fac? v - Să vii cu mine. Altfel, te fură și-o să fie rău de tine... Cum ar fi plecat cu ăl bătrân, dar carnea ei nu uitase bătaia. Și, apoi, de unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De dimineață plouase în duminica aceea. Niște vecine o ajutaseră pe țigancă să strângă lucrurile, să nu le strice potopuLFusese o ploaie repede și caldă, apoi ieșise soarele. Iar au așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile o găteau pe gagică. Bozoncea se învîrtea de colo până colo, fără treabă. Se îmbrăcase în haine negre și dăscălea lăutarii, ce să-i cânte și cum să-i strige la masă darurile. Nerăbdător și vesel, se mai uita cum potriveau croitoresele rochia miresei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care trebuia să fie cu ochii-n patru pe lăutari, să nu-i facă vreo pagubă, că aveau și ăștia mână lungă. Abia aștepta să se dea jos din trăsură la biserică, să-l vadă șuții cu mândrețea lui de gagică. Când să iasă cu trăsurile din Cațavei, unde întorceau tramvaiele și începea drumul pietruit, le-au ieșit Paraschiv înainte, cu Gheorghe și 312 cu vreo trei patru haidamaci, adunați de ăl bătrân pentru treaba astă. Atunci erau scăpați din pușcărie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Până seara au ocolit mahalalele ca să-și piardă urmele de sergenți si, când s-a întunecat bine, au coborât în groapă, la loc sigur, plătind șoferilor, oamenii lor. Gheorghe a făcut un foc mare și-a dat-o Paras-chiv pe gagică pungașilor s-o mârlească, s-o facă poștă, cum le fusese vorba. Și lui Sandu-Mînă-mică, pentru că a lui fusese și-o mai vrea, și celor noi, gașca ălui bătrân, și lui Gheorghe, cât nu mai avea el puteri. Plângea Didina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vinzi vreodată, știi ce te-așteaptă! Ceilalți râdeau gros. Numai Sandu se gândea că în sufletul lui tot o mai ținea pe muierea asta batjocorită pe care i-o furaseră alții. I-a întins pe furiș mâna si-a mînguat-o. Gagica i-a aruncat scârbită degetele. Era deselată de dureri și-i vâjâia capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și la moarte, roaba lui era... Vecinele au chemat poliția, au sosit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Venea martie. Afară se băteau vuiturile. Gazda tot îl ndemna să plece. Se săturase. Ca din oală i-au luat. Vreo zece presari au coborât în cartierul Teiului. Era pe la prânz. Nici nu visau pungașii ce-i așteaptă. Noroc că gagica plecase, dusă de vânzător în altă parte, fără să știe. 354 Caramangiii au auzit o voce la ușă: - În numele legii, deschideți! O dată s-a înverzit ăl bătrân. Paraschiv s-a ridicat în picioare. A dat să facă ceva, dar nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a făcut, s-a dat în vorbă cu un gardian, i-a promis bani și trupul ei, numai să-i scape pe hoți. I-a plăcut acestuia dosul țigăncii. Se plîngea: - Îmi pierd punea, mă bagă pe mine în locul lor... Gagica i-a plimbat țâțele pe piept, 1-a ademenit cu ochii ei păcătoși, s-a-nvoit omul. * Două luni n-a mai avut somn. Plângea și nu știa ce să mai facă. A stat tot fugită pe la gazde vechi. A risipit ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câte săvârșiseră. Didina îi aștepta cu un taxi afară și cu haine. N-a fost ușor, Dumnezeu îi știuse cum o tuliseră scăpând de sergenți. S-a bucurat Paraschiv: - Credeam că tu mi-ai mâncat libertatea, fato, că tot ieșeam... Gagica râdea și plângea, ținîndu-l de gît: - Sufletelu meu, sufletelu meu... Îl pupa și nu-i mai dădea drumul. Mașina i-a lăsat la capul Cuțaridei. De acolo au luat-o spre groapă, că ieșise soarele. Pământul maidanului scotea aburi calzi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te lasă, ori te bagă la sare, ori îti găurește pielea... Nu-l mai asculta Paraschiv. A chemat armonistul. - Mă belitule, da din muzicuță știi să zici ceva? Știa. I-au dat bacșișul lui și-a pus-o pungașul pe gagică să-i joace: - Ia să te mai văd, Didino, că lui Bozoncea îi băteai cu papucii pe masă... Ibovnica s-a ridicat și i-a făcut voia. Când se învîrtea mai cu foc, cine intră pe ușă? Sandu-Mînă-mică cu una
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lei pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat: - Topeală, că ne-agață! Și-a spart un geam. Sticleții au pus mâna pe gagică. Pe manglitori n-au mai avut de unde să-i ia. Săriseră în curtea cârciumii și se strecuraseră pe lângă niște butoaie goale. De acolo au trecut maidanul spre groapă. I-au mirosit. Îi cunoșteau. Făcuseră moarte de om și nu i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lapte și altceva, mereu același, nu reușise nicicând să-l digere, cu toate astea îl înghițea fără să clipească, fiindcă hrana era necesară pentru a învinge osânda întunericului și a postului îndelungat. Călugăre, azi mă duc la Ischia cu gagica, sunt vesel și dispus să-ți dau o rație dublă, vrei? Bău două cești din lichidul acela călâu și stomacul parcă nu-l mai ardea așa de tare. Bravo, așa trebuie luptat cu șiroco. Zarva, ce întotdeauna îi pătrundea în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul după altul. Faraon își lăsă acordeonul și se îndreptă din șale. — Tu ! își aminti brusc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aveam o singură cravată, își aminti Tili. Asta din poză. Nici nu știam să fac nod, mi se părea cel mai imposibil lucru din lume, să te uiți în oglindă și să-ți închipui toate mișcările pe dos. Aveam o gagică, îmi făcea ea nodul o dată pe lună. Pe urmă, băgam cravata și o scoteam peste cap, ca pe un juvăț. Se făcea scurtă de-o palmă și coada se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]