277 matches
-
oar dar de fiecare dată când simțeam că se uită la mine, schimbam privirea ca nu cumva să se intersecteze cu a lui. Știți ce tremuratul ăla pe care eu îl bănuiam plâns, sau măcar tuș convulsivă? Habar nu aveți, gagiul râdea, domne', râdea de prăpădea, convulsia venind de la încercările lui disperate de a potoli râsul, nesimțitul dracului, în vreme ce eu frizam asfixiat. Nu ți s-a întîmplat la școală, pe vremuri, să te bușească râsul și nu te poți abține, sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ba la soare, ba la umbră. Mă mai răcorește din când în când câte o mângâiere a lui Vero, parcă pe tot blat, parcă nici ea nu are curaj să mă atingă de față cu J.P.-ul cel i truditor. Gagiul se pricepea pe bune la navigație. Aveam ce să învăț de la el și am si făcut-o. Nu am pus geană pe geană și am avut ocazia să-mi revizuiesc părerea despre mine și situația în care sunt. Am hotărât
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
velierul lui costa o cârcă de bani, aici avea dreptate, puteam să-l paradesc serios dacă ne urcam pe vreo stâncă. După care a luat-o pentru a nu știu câta oară pe Vero la ședințe interminabile, despre relația lor, gagiul suferind dar de sindromul bărbatului căruia nu-i vine să creadă că "iubita" lui a optat pentru altul. Sau poate de sindromul "doar când nu mai ai ce ai avut începe să-ți pară rău". Mai încercase și înainte să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fac eu?" "Să te duci la nevastă-sa românca și să-i ceri niște bani împrut, nu se poate să nu te ajute, îți dai seama ce bine o să-i pară să audă românește aici în pustietatea asta?" Era nebun gagiul. "Cîte neveste are Bokassa ăsta?" întreb. Așa, să mă aflu în treabă. "Că doar n-o fi numărul unu la neveste, n-o fi a noastră cea mai tare?" În jumătate de oră mi-a aflat totul despre ea, că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să mă coste drumul mult decât cursa regulată de mîine?" "Dar eu trebuie să-i și ghidului că e Secu' și mă toarnă pe la București că fac ciubucuri." La asta nu m-am așteptat, dar să știi că avea dreptate gagiu: cine dracu' primea pașaport să plece în Grecia dacă nu Secu' profesionist? Era clar că butoiul cu care vorbisem era cadru de nădejde. "OK, zic, plătesc eu pilotul și pe mama lui numai să încheiem odată circul ăsta." Ce nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Vreau să fiu fericită", îmi spunea. Absurd, nu? Cine pe planeta asta își dorește să fie nefericită? S-a întors la mine după escapada cu vânătorul de floci, care și el își părăsise iubita, plecată temporar din țară. Era profesionist gagiul, știa exact unde să atace ca să o înmoaie și să-i inducă nesiguranță, la familie. Și s-a mai prins de ceva. Că eu nu prea mai ieșeam prin discoteci în gașcă. De fapt s-a prins că asta îi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Pămăntului de care, uneori, oamenii au abuzat ca să nu spun că și-au bătut joc, cum ați spune voi. Am văzut și un spectacol la un mormănt. O femeie turna apă dintr-o sticlă pe un mormănt și blestema: ”Bea gagiule, apa, că toată viața ai băut, m-ai înșelat și m ai bătut nenorocitule!” M-am convins încă o dată că emoțiile omului nu pot fi controlate. Aurora: Se apropie Apocalipsa?! Evelin: Peste o sută de ani Pămăntul și oamenii vor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
închis pentru deratizare”. N-ai văzut? - Ce ești așa nașpa? Doar bătrânilor le plac prospăturile. Hai, vreau un Martini cu gheață și mai stau cu tine. - Ți-am spus să faci pași... - Io-te la el... Ce mofturi pe capul gagiului! Nu mă bucur prea mult de liniște. Unul cu pantalonii coborâți pe vine, lăsând la vedere banda chiloților albaștri, și în tricou cu „No Job” a urmărit cu atenție scena și se apropie, legănându-și șoldurile. - Ce zici, domnu’? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ash cu răceală. Compania inista asupra necesității totalei voastre ignoranțe. Ceea ce a spus Ripley despre nevinovăția voastră la trecerea prin vamă, dacă scenariul se derula astfel, era destul de aproape de adevăr. ― Tu și Compania asta blestemată! scrâșni Parker. Și viața noastră, gagiule? ― Nu gagiule! făcu Ash corecția cu blândețe. În privința vieții voastre, tare mi-e teamă că nu le-a acordat Compania decât prea puțină importanță. Forma de viață străină îi interesa, mult mai mult. Speram să o apărăm și să supraviețuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răceală. Compania inista asupra necesității totalei voastre ignoranțe. Ceea ce a spus Ripley despre nevinovăția voastră la trecerea prin vamă, dacă scenariul se derula astfel, era destul de aproape de adevăr. ― Tu și Compania asta blestemată! scrâșni Parker. Și viața noastră, gagiule? ― Nu gagiule! făcu Ash corecția cu blândețe. În privința vieții voastre, tare mi-e teamă că nu le-a acordat Compania decât prea puțină importanță. Forma de viață străină îi interesa, mult mai mult. Speram să o apărăm și să supraviețuiți pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
e ocupat acuma? Nu vezi că are musafiri?! Afinoghiu îi făcu semn că așa-i, poate să plece, nu mai avea nimic de făcut. - Da io mâine nu viu, chicoti femeiușca. Că mâine e sfântul Miai și Gavrilă și dă gagiul meu bairam. Mergem și la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost în casa aia, prefera să se fută c-o imagine decât cu mine... Ne-am certat groaznic, eu l-am făcut trădător, mă înșeli în casa mea cu nebuna aia care cine știe pe unde-o dormi, pe la ce gagiu, el m-a făcut nebună, tu ești nebună!, i-am smuls mobilul din mână și am vrut să i-l arunc în cap, dar, când m-am uitat pe ecranul telefonului, scria la un text pe care nu-l terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fie un avantaj pentru autorul unei cărți. -Neică, nu contăm, pricepi dumneata? Nu vrea nimeni să știe de literatura noastră. Noi Între noi aici, și pa! la revedere, atâta! În rest, nimeni nu ne ia În seamă. Suntem prea neaoși gagiule,, De uimire, Antoniu a Înțepenit În mijlocul Încăperii, incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Nu e uimit că nu ne citește Marea Europă Unită, ci e uimit de modul argotic și vulgar, În care redactora cu Înfățișare fragilă Își susține afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pune bază în cadrul unei alianțe de orice fel”. Deci frați români, șo pe Herodot, el este vinovatul! Păzea, vin țiganii! Alaorde mo, gea la Heuropa, care ne așteaptă cu celulare și portofeluri dă furat! Nu mai putem noi dă șengănul gagiului acela dă Sarkozy, sau dă a gagicei ăleia nasoale dă-i zice Merkăl! Păi noi vedem oricând Parisu’ și fără să ne dea voie șengănul lor să circulăm pă globu’ ista. Păi știi voi bă paraliilor cine suntem noi? Suntem
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Păi știi voi bă paraliilor cine suntem noi? Suntem poporul ăl mai prima, proaspăt numit romi pentru că ne tragem dă la Roma și dă la Romulus dă-n Ferentari. Așa să știți! Dăgeaba se plâng pă la porțile cele mari gagii dă români, că le facem numele poporului dă ocară, fiindcă d-ân paraii noștri am plătit să ni se tragă legi așa cum vrea mușchiul nostru, ca să le închidă gura la toți cei care ne consideră și acum încă țigani. Iată ce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
inglez țâfnos. Cât despre noi avem acum dreptul să ne numim romi. Jidanii cum de-au ajuns evrei? Așa vrem și noi să evoluăm dă la categoria dă țigani la ceea dă romi cu acte în regulă. Păi știe ei gagii dă români istoria noastră? Sigur că nu. Ochii și urechile la mandea că v-o spune el, cum am ajuns noi renumiți păste toată lumea cunoscută, chiar înainte ca pârliții ăștia dă români să știe că ezistă pă lumea asta ca
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Deci cu toate că nu aveau calculatoare pe timpul acela, tipul acesta de bază de date era perfect. Dacă erai țigan, erai prins și aveai numai o ureche însemna că ești deja cuprins în baza de date și spânzurătoarea te aștepta”. Observați deci gagiilor că avem tot dreptul să dăm păste bot Heuropei cu șengănul ei cu tot, fiindcă și așa în fața tuturor națiunilor lumii, oalele sparte de noi le vor plăti milenii de aici încolo adormiții ăia dă români, care după părerea noastră
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Beatrice dintr-a XII-a de la Național, vecină cu ea. Cică a rămas gravidă și ai ei n-au reușit să miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa o să cam nască prin mai! Adică pierde bacu’, admiterea, tot! Bineînțeles, gagiu’ ei și-a pus coada pe spinare, ai lui nici nu vor s-audă de însurătoare, să-și strice el studenția și anii cei mai frumoși și perspectivele... Vlad, care se ține de la o vreme de coada noastră, repede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dintre variante. Lui Bogdan i-am spus că s-a rupt banda, iar el s-a enervat. - Da, zise el ridicându-se, oricum, am înțeles... Sau credeam c-am înțeles, până la un punct, dup-aia nu știu ce sens aveau chestiile cu gagiul ăla... Prea multă pulă, fără sens... Vulgar... - Bogdane, zic eu, lasă asta, încearcă să vezi mai departe, te rog... Încearcă să iei totul, nu știu, să nu mai gândești în termeni omenești... - Bine, dar de ce mi-ai arătat asta? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceva ce nu era bine. Naybet călcă pedala tobei mari, formată din multă piele de porc și catifea, ce acoperea cala unui vapor. Începu astfel să cadă tot, nori, castele din cărți de joc, personaje mitice, munți, creste, valuri, drept care gagiul fu implorat să înceteze. Lucru care poate s-ar fi și întâmplat dacă Naybet n-ar fi trebuit, vădit, să țină ritmul în continuare. Intrară apoi pe rând și ceilalți în jocul lui Ionescu, gâdilând atât simțurile Lumii de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu existau și nici nu existaseră vreodată, fiind niște creații pur umane, niște închipuite figuri cărora strămoșii celor prezenți în public le cereau ajutorul, invocându-le sau divinizându-le, neînțelegând că ajutorul era de fapt înăuntrul lor. Acolo trebuiau să caute. Gagii, atât prin înspăimântătoarele personalități pe care le aveau și cu care degajau orice concurență, cât și prin ravisantele veșminte care le mistificau înfățișarea, reduseseră la tăcere orice suflu. Nimeni nu crâcnea ori scotea vreo literă. Toți erau fermecați. Deodată, câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cel care îmi adresase aceste cuvinte era vecinul de scaun aflat în partea mea dreaptă, singurul vecin de altfel, pentru că în partea opusă nu aveam altceva decât zidul. - Cum? am întrebat, prefăcându-mă că nu l-am auzit. Ce anume? Gagiul era un bărbat tânăr, trecut cu puțin de treizeci de ani, cu o figură jucăușă de copil și cu o mustață atât de maro și de mare, încât am zâmbit aproape fără să vreau. Geaca de blugi cândva maro, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce se auzea mereu pe primul și pe cel de-al treilea timp al singurei măsuri pe care o tot repeta. Gagiul era extrem de ritmic, trebuia să admit. Acest al doilea sunet imita cum nu se poate mai bine o tobă mică și intra pe timpii doi și patru ai formulei, creând un cât se poate de simplu, dar autentic ritm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el la clubul șoferilor. Știi... au acolo o mașină, tăticule, care vinde cartofi pai. Cartofi pai. Fat Paul părea încă șocat de chestia asta. „Un tanc al dracului de mare plin de vaselină, ș’o dat’ pe lunhă vine un gagiu care toarnă și mai multă untură pe coș. Treij’ dă penny funha. Loyonel era acolo, sprijinit dă mașină și băga-n el ca-ntr-un spital. Și cartofii ăia, ascultă la mine că e al dracului de împuțiți. Dă ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
groapă cu lei care o înșfacă. Mă târam pe culoarul dintre scaune cu Orwell la subsuoară și cu halba în mână, în timp ce o voce isterică lătra viitoarele atracții („... cu Diana Proletaria, Prințesa sărmanilor! O nebunie. Nu-i așa?“) când doi gagii negri s-au ridicat alene în picioare, frecându-și ochii. — Taică, cu siguranță că m-aș putea folosi puțin de antichitatea aia. Doar că n-aș vrea să merg așa de mult înapoi. Dea. Vreo două săptămâni, poate. — Două, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]