271 matches
-
amour, Doar Parisul mă subjugă total. Ce n-aș da să-ți arăt locurile secrete cu care m-am Împrietenit; nu poți iubi Parisul așa printr-un coup de foudre, trebuie să-i faci curte, să-l iei cu multe galanterii ca pe madame Bovary; Îți amintești câte mi-ai spus despre scena trăsurii despre care vorbește și Ion Barbu? Te-aș fi vrut Într-o trăsură noaptea prin Paris. Mă arunc spre Jeu de paume ca În fiecare zi. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a se întuneca, ar fi uitat-o, deși Miron îi spusese și chiar îl rugase s-o viziteze. ― Bine, bine, domnule prefect, dar ești sigur că până mâine nu se întîmplă nimic rău aici? zise Nadina prea puțin încîntată de galanteriile lui Boerescu la care se adăugau discret și bătăile din călcâi ale căpitanului Corbuleanu. ― Vai de mine, coniță, se poate? protestă prefectul trufaș. Până mîine?... Mă ofensezi, coniță!... Pentru eternitate, coniță, pentru eternitate poți fi sigură aici de liniște! Boerescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a femeilor, au descătușat, pe parcursul unui secol, flirtul. Pe parcursul unui secol? Al unui secol numai? Să fim serioși, flirtul a existat dintotdeauna. "El a rămas același de când e lumea lume și de când viețuiesc pe-acest pământ bărbați și femei 15". Galanteriile, idilele, aventurile, frivolitățile, cochetăriile nu sunt oare cu toatele forme, denumiri ale flirtului? Da și nu. Într-adevăr, flirtul poate fi înzestrat cu o dimensiune atemporală și universală. Însă în acest caz trebuie înțeles în accepțiunea sa cea mai largă, cea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ajuns încă în Mai '68 sau la pilula contraceptivă, dar revoluția este în plin proces de fermentație... Flirtul are așadar o istorie a sa, înscriindu-se în Istorie. Așa cum dragostea curtenească ne duce cu gândul la Evul Mediu, libertinajul sau galanteria, la secolul al XVIII-lea, iar iubirea romantică, la secolul al XIX-lea, flirtul pare să fie legat în mod indisolubil de secolul XX. El reflectă toate contradicțiile, toate tensiunile, toate ezitările acestuia. Căci istoria flirtului este o istorie a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
arunca ocheade pe furiș, sau a-i adresa cuvinte cu subînțeles. Nicidecum. În nebunia carnavalului din 1877, Marie îi face o curte mai mult decât asiduă. Își înmulțește extravaganțele și zburdălniciile. Totul începe piano, piano, ca o glumă, ca o galanterie mascată. Însă Marie nu întârzie să grăbească ritmul. Când descoperă că Alexandre de Larderel ocupă în hotel camera învecinată cu a sa, tânăra își pierde pur și simplu capul. Îl spionează prin gaura cheii, asta atunci când nu se preface a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Mascată, îl abordează pe tânăr și îl face să-și mărturisească iubirea pentru "doamna în alb". Pietro o recunoaște, îi fură mănușa și îi sărută "mâna stângă dezgolită toată". Acest joc al măștilor și al confuziei, sărutul furat cu atâta galanterie, atmosfera festivă a carnavalului adaugă și mai multă picanterie aventurii, făcând-o pe Marie să creadă pentru o clipă că se îndrăgostise cu-adevărat. El, înnebunit după ea, o copleșește cu flori, îi alungă pe toți craii care încearcă să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-a tot repetat că femeile sunt adesea atinse de meteahna de a se arăta "cochete". Acestea manifestă "vanitatea de a plăcea". La rândul lor, bărbații, chiar dacă nu țin neapărat să cucerească inima unei femei, se surprind uneori alunecând în "galanterie", "șoptind dulci nimicuri". În perioada Belle Époque, acest străvechi joc amoros începe dintr-odată să fie desemnat în mediile burgheze printr-un cuvânt nou, flirt. Acesta se află pe buzele tuturor, se răspândește în saloanele mondene. Este considerat amuzant, fiind
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
citi ici și colo, este o veritabilă devoratoare de bărbați. Aceasta a făcut din flirt un "meșteșug bizar"52, o afacere necinstită, o capcană. Pentru că este protejată de lege, de "un cod juridic inflexibil care o apără de acuzația de galanterie, un cod care îi este mereu părtinitor, care îi amenință cu amenda sau cu închisoarea pe cei care cutează să îi arate lipsă de respect"53, anglo-saxona știe să încolțească un tânăr lipsit de experiență, obligându-l să o ia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o diatribă vehementă, că Franța fusese secole de-a rândul un model de civilizație pentru întreaga Europă. El subliniază că nimeni alta decât țara sa izvodise de-a lungul timpului codurile iubirii curtenești, ale idealului cavaleresc, ale bunului-gust și ale galanteriei clasice... Și iată că la acest sfârșit de veac, se lamentează monseniorul Bolo, Franța nu doar că încetase a-și scăpăra luminile scânteietoare, dar era nevoită să îndure la rândul ei "o anume năvălire de exotism pricinuită de progresul locomoției
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fatidică în care femela, prada sa, va ceda dorințelor acestuia. Este "vânătorul nerăbdător să-și încolțească prada"66, aflat mereu la pândă, "încredințat de slăbiciunea femeii și de ostilitatea acțiunilor sale"67. "Bietele puicuțe care se lasă păcălite de această galanterie chinuitoare numită flirt, conchide monseniorul Bolo, habar nu au că se hârjonesc cu vulpea și că felul în care acest tovarăș agreabil se îngrijește de inima lor se aseamănă cu acela în care hoțul deghizat în gentilom, prefăcându-se că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
departe de sloganurile frenetice din Mai '68... Și de flirt, ne vom întreba, ce s-a ales? Orice realitate este complexă și în continuă mișcare. Un lucru e sigur, și anume că termenul flirt, urmând noțiunilor de cochetărie, badinaj sau galanterie, a căzut mai mult sau mai puțin în desuetudine. Atunci când este folosit, el nu mai înseamnă "joc ambiguu", sau cel puțin incert, neîncheiat, ca în intervalul dintre Belle Époque și anii '60, ci "aventură de-o seară, legătură superficială". Această
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
drept ceea ce Ovidius numea un tenerorum lusor amorum ("cântărețul glumeț al dragostei ușoare"), căci nu comite niciodată eroarea să îl desolemnizeze. Chiar și atunci când pare a se revendica de la tradiția poeziei erotice autohtone sau europene care își are rădăcinile în galanteriile specifice concetismului, poetul camuflează în texte mărci ale potențialului sacramental al iubirii. De altfel, nici primilor noștri cântăreți ai erosului interpelat cu deferență drept "Amorul" și văzut ca despot absolut, de sub a cărui tutelă un Costachi Conachi, bunăoară, nici nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pot decela relații de constrîngere ("Și așa toată ziua Caragiale ocăra elevii ca o adevărată mahalagioaică" notează Al. Ionescu în evocarea Caragiale corector! despre raporturile cu tinerii tipografi), de afinitate (lui Alceu Urechia îi scrie Cu dor tropical) sau de galanterie salonardă mascată în jocuri de cuvinte: "Ce deosebire există între D-rul Kremnitz și o sofa? Niciuna: sofaua e un pat olog, doctorul asemenea"; vezi, în alt context, relaționarea dintre mic rob și microb. Din motive gastronomice, Caragiale a menținut inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dégoût de șa nudité" [Zola, Nana, p.218]. "Alors, Nana devint une femme chic, rentière de la bêtise et de l'ordure des maleș, marquise des hauts trottoirs. Ce fut un lançage brusque et définitif, une montée dans la célébrité de la galanterie, dans le plein jour des folies de l'argent et des audaces gâcheuses de la beauté. Elle régna tout de suite parmi leș plus chères. Șes photographies s'étalaient aux vitrines, on la citait dans leș journaux. Quand elle passait en
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
au comunicat această descoperire în scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării în vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist în mitologie și religie, cu un trecut politic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și ziare, precum „Convorbiri literare”, „Albina Pindului”, „Literatură și artă română”. Lirica sa este preponderent erotică. Emoțiile sunt mereu aceleași și derivă din încântarea poetului aflat pururea în fața „amorului”. Dar la Ș. cultul iubirii se degradează din cauza grandilocvenței și a galanteriei stereotipe. Producțiile i-au fost adunate postum în volumele Poezii (1902) și Poezii alese (1927). El stabilizează în literatura română un gen pe care îl inițiase Vasile Alecsandri - romanța. Merge însă pe calea lui Costache Conachi și Anton Pann, romanțele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
și fiului său. Care este diferența dintre Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și Regele Soare? Pe lângă admirația pentru curajul și gloria lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIV-lea, un alt subiect de discuție este galanteria cu care au reușit să întrețină un număr considerabil de amante. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, expresia„vert galant“ indica numărul mare de amante de care dispunea un rege și care reprezenta un subiect de mândrie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
său, cardinalul, care era cu un an mai tânăr decât Regina, era o persoană ambițioasă, inteligentă și cu o înfățișare plăcută. Știa să vorbească limba spaniolă, ceea ce era un avantaj pentru a intra în grațiile Reginei și era de o galanterie fără egal. De exemplu, Regina avea mâinile deosebit de albe, iar Mazarin îi procura de la Roma mănuși speciale, de piele, parfumate cu aromă de iasomie. Nu se poate ști cu certitudine nivelul de intimitate dintre cei doi. Ana de Austria era
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o rubrică „Răsăritul” care se referă la situația din străinătate, la frați i de peste hotare, când la situații din Bârlad, din țară ori din județ. Simion Florea Marian „semnează” articolul „Ouă le roșii” iar N.I Gâdeiu rubrica „Fudulia și galanteria.” La redactarea ziarului au colaborat mulți foști elevi ai Liceului „Gh. Roșca - Codreanu”: Const Asiminei, Ion Paloda, G. Nedelea, At. Mândru, Mircea Pavelescu, W. Si egfried, dar și prof. Virgil Duiculescu. Girantul ziarului: însuși directorul. Administr atorul: I. G. Ciorescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Savin, profesor universitar), „Cronica internă” („Ziua dragostei”), „Cronica externă” („Biserica rusească din diasporă”), comunicări redacționale etc. Un articol important a fost dedicat bisericii „Sfinții împărați”, legat de anul 1870, când a luat ființă „Cimitirul Eternitatea”, când Andrei Ionescu, negustor de galanterie, primar al orașului Bârlad, o dată cu înființarea Cimitirului, a pus să se ridice și această biserică în formă de cruce, drept în mijlocul cimitirului, ea fiind gata în 1885, co pie fidelă a Capelei din cimitirul Père Lachaise din Paris - locul unde
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
întrerup poemul și fac dizertații asupra moravurilor lumii. Pentru că poetul din această epocă are conștiința că trebuie să întemeieze nu numai literatura, trebuie să întemeieze o ființă și o societate românească. Au întemeiat, în mod sigur, o poezie care, în galanteria ei desuetă, exprimă ceva din neliniștile omului care începe să se descopere pe sine. Prețuirea și devotamentul față de femeie sînt semne ale timpului nou. Organizarea vieții interioare în jurul slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
seacă speculație despre simbolul sufletului. Încheierea este mai profană: Înamoratul somează pe Îngerul crud să-i fixeze neîntîrziat o Întîlnire: „Curînd spune-mi locu, vremea.” Criza de gelozie de la urmă („Te tem d-orice umbră mică...”) este În spiritul unei galanterii obosite. Iancu Văcărescu este mai inspirat În cîteva imitații de cîntece bahice unde elogiază „marea sete” potolită cu „văduve, neveste, fete”, de-a valma, luate de peste tot: „Prinz românca d-orice loc”. Aici nesațiul Văcăreștilor găsește o ilustrare mai convingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv decît contemporanii lui, glasul trece mai sincer, mai expus la ridicol printre imagini poetice obosite. Este o explicație pentru faptul că lîngă impresia de platitudine, de galanterie trivială, avem, totuși, sentimentul că o sensibilitate nouă Își face greu loc, dar Își face, În versurile tînărului Bolintineanu. În Florile Bosforului, Macedonele, Conrad, sunetele, culorile ei se percep mai ușor și ele ne duc spre un univers liric pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
percepția directă a lucrurilor. Retorica peisajului prevalează asupra peisajului retoricii. Alecsandri pune la un loc tot ceea ce o natură bună și fecundă produce mai de preț. Un colț de rai, cum zice el, unde se vorbește un limbaj comun: limbajul galanteriei. Stejarul, simbolul puterii, adresează modestei ierbi: „mult ești vie și gingașă”, vulturul - simbolul orgoliului și al cruzimii - vorbește cu ciocîrlia, soarele se Înțelege cu norul, fluturul cu „plînta” etc. Este spațiul corespondențelor tainice și În el se folosește ca mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]