2,926 matches
-
și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare,/ în rest, femeia n-a avut loc în viața mea." (Liviu Mircea); "Eu, țară, pe-al tău cer de peruzea,/ Aș vreau să fiu și să rămân o stea,/ Să pot, din depărtate galaxii,/ Cu raza mea, mereu să te mângâi./.../ Și-n cartea ta, de ani și glorii grea,/ O clipă de istorie m-aș vrea,/ Prin vreme să străbat nemuritor,/ Că n-am rămas acestui timp dator./ Mă vreau și-o picătură
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
Ireductibilitatea critică maximă mi se pare nu atât aceea între Lucian Raicu și Gheorghe Grigurcu (fiindcă, deși pe versanți diferiți, ei împărtășesc un cod al criticii artiste, îndrăgostite de propria expresie), cât cea dintre Adrian Marino și Nicolae Manolescu: două galaxii îndepărtate una de alta, cu orientări complet divergente, cu alte reguli de validare și chiar cu alt lexic critic. Să-i examinăm îndeaproape, supunând în același timp analiza lui Mircea Martin unui nou examen și unei noi înțelegeri critice. Adrian
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
mine, de parcă pixelii s-ar desfunda și ar rămâne puncte goale. Mâinile, picioarele sunt acum membre străine. Oamenii sunt doar rase de rezervă. Precum aș spune că dozez atâta materie întunecată în Andromeda, cât pentru a deveni cea mai masivă galaxie. Și-apoi, ea s-ar înghiți. Îmi amintesc imaginea acelei femei care smulgea penele de pe carnea unei găini. Un piept galben cu picățele roșii. Ea își tot ștergea buzele cu o batistă și picuri de apă săreau din mâinile ei
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
atât de multe lucruri de ascuns. Continuă să asculți radioul și vei ști ce se întâmplă afară. Și până la un pic din RADIOHEAD, Un pic din U.N.K.L.E., totul ni se închide ca o gaură neagră - în alte mii de galaxii. O grămadă de văi în pătura asta, un bec ce stă gol în fundul întunericului. Și noi ne răsucim ușor ca și cum am fi sub apă. Spațiul e toată lumea de sub ochii noștri; avem un miros de cărți vechi aranjate în așa fel
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca o lacrimă albastră pe obrazul mobil al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care nu reușești să ți-o zvânți. mângâierea în care te adun să cadă asupra ta, ca ploaia, tot dorul meu cel strâns din lumi uitate, din curcubeu ce ține cerul cu umeri fragezi, iubitori. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fond, ține atâta la ele. Cu ghiotura ne-a umplut de speranță, pentru ca tortura să fie și mai sofisticată. Și ce dacă aici apa e de băut, ce folos că zmeura este atât de gustoasă, cui prodest că miliardele de galaxii ar purta în ele și alte vieți? Atâta vreme cât ești împiedicat (de chiar nebănuitele posibilități ale într-adevăr fericirii, și în același timp de limitele inadmisibile prin care ți se interzice accesul la un bine intuit, dacă nu chiar cu ochii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
autoritățile comuniste continuă să fie încordate. Din zecile de mărturii documentare mă opresc la două scrisori. Prima este adresată lui Gheorghe Bulgăr, la 25 martie 1969: "Am uneori impresia că ne despart nu un continent și un ocean, ci o galaxie. Dar m-am învățat (de mult!) să trăiesc în orice situație, bună sau rea, pe care ne-o impune ŤIstoriať."8 Cea de-a doua epistolă are ca destinatar pe Dumitru Micu și e datată 14 iulie 1970: "Ce-ai
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
e NU. Acest monstru nerecunoscător, pe care l-am Încălzit la sânul nostru prea multe secole, ne datorează nu doar viața, ci și tot ceea ce-a obținut În timpul ei, anume descoperirile (cum ar fi găsit el noi constelații și galaxii fără ajutorul telescopului electronic, doar mijindu-și ochii?), călătoriile spre alte planete ori către serviciu (troleibuzul și capsula spațială, printre altele, pot depune mărturie), construirea de case (poate fi un zgârienori Început fără grandiosul efort al unui excavator?) și distracțiile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uzinelor care ne țineau În viață. Cum toate organele minerind În străfunduri nu mai reușeau să transporte viața la suprafață, vagoneții, lifturile și scripeții fiind blocate, iar multe dintre galerii surpate, ai fi zis că piuitul monitoarelor constituia semnale Între galaxii aflate la un metru distanță. Era o ciudată simbioză, ființe și mașini legate prin nenumărate cordoane ombilicale, oamenii nefiind deserviți de aparate, ci un fel de muncitori În slujba lor, trudind În propriile hăuri pentru a ridica la suprafață, În loc de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dedicat nu infinitului, ci infinitezimalului? Oare nu primește și microbiologul, după ce ani de zile a urmărit cocârjat reality-show-ul oferit de un grup de răufăcători mititei, dreptul de a-și boteza subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele? Nu e astfel de mirare, zic, că uneori bacilul și cometa apar În albumele de familie, alături de copii, nepoți, nevastă și cățel, e drept Însă că privitorii neatenți sau insuficient informați le pot confunda cu pixelii. Paralizia m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Münchausen pe ghiulea, parcurgi teritorii de o nesfârșită Întindere, călătoria se desfășoară În adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub straturile Înmuiate de pomezi, unde se avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare organ este o galaxie, iar substanța activă se poartă ca duhul lui Dumnezeu pe deasupra apelor. Populații tăcute de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai avea vreo două săptămâni Înainte de-a se Întoarce acasă, așa că-și omora timpul adulmecând din când În când un trabuc, cântând la saxofon (groaznic!) sau ținând discursuri la oglindă, În care Încerca să-i convingă pe locuitorii din galaxia Abell că al optsprezecelea val de extindere al NATO nu reprezenta un semn de ostilitate la adresa lor. Din becuri curgea lumină naturală de cea mai bună calitate, mereu aceeași, ca a unei dimineți cețoase. Ea nu venea Însă de la un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
respectivii nu aveau capete, ci doar trunchiuri și membre, astfel Încât se plimbau toată ziua ca hăbăucii până se ciocneau Între ei, moment În care Începeau să-și care pumni. N-au rezistat mult. A, și au mai fost cei din galaxia Abell, extrem de inteligenți, care Însă aveau organele de reproducere așezate În interiorul craniului. Aceștia n-au pierdut timpul: au construit rapid câteva piramide, săli de bowling și un centru de descompunere În factori primi a luminii, Însă când erau gata-gata să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poziția ei. Și invers. Eu nu știam nimic despre Qwa, deci am regăsit-o, total Întâmplător, exact când mă oprisem din căutat. S-a Întâmplat În timpul unei călătorii de afaceri (Între timp, devenisem vânzător ambulant de biblii evoluționiste), undeva În galaxia lenticulară Spinoza 3. Sunasem la o ușă și mi-a deschis o particulă În capot, care mi-a făcut semn s-o urmez, apoi a luat-o spre bucătărie târșâindu-și papucii. Fără chica roșiatică, torturată acum de bigudiuri, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
găină. Cu toate acestea, când mi-au scos cagula de pe ochi, eram mai beat ca niciodată. Mă aflam Într-un birou aflat la o Înălțime considerabilă deasupra orașului și vedeam dublu. În fața mea se găseau cele mai frumoase creaturi din galaxie, două blonde identice, Înalte, cu picioarele mai lungi ca două autostrăzi și ochii la fel de reci ca ai unui câine husky. Doriți ceva de băut, domnule Kravciuk? a Întrebat cea din stânga, aplecându-se ușor peste birou. — O cafea, poate? a adăugat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rîndurile de la spate, mai precis din grupul doamnei Agneta, izbucni ca un viscol din senin larma produsă de unul dintre pacienți - și toate privirile se Întoarseră contrariate Într-acolo. — Și eu am beculețe! Sunt plin de beculețe! Luminez ca o galaxie! De aceea văd perfect totul! striga un bărbat Înalt, nebărbierit, Îmbrăcat În trening, cu părul vîlvoi și privirea luminată de o convingere fanatică. PÎnă În acel moment, fusese unul din pacienții cei mai liniștiți ai grupului - sau poate se prefăcuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o să facem și noi exact ce au făcut ei cu țara. — Coleric, depravat, irascibil, încăpățînat, se gîndește Gulie, așa o să facem, dom’ Roja, dorințele dumneavoastră sînt ordine pentru noi. Ar fi trebuit să fi auzit măcar de mecanismul cibernetic al Galaxiei, spune Tîrnăcop, simțind că întinde coarda, Calea Lactee e o galaxie, spirală sau nu, asta rămîne de văzut, nici cercetătorul Weizsaecker nu i-a dat de capăt, deși s-a jucat îndelung cu lingurița de zahăr în ceașca cu cafea. Credeți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
țara. — Coleric, depravat, irascibil, încăpățînat, se gîndește Gulie, așa o să facem, dom’ Roja, dorințele dumneavoastră sînt ordine pentru noi. Ar fi trebuit să fi auzit măcar de mecanismul cibernetic al Galaxiei, spune Tîrnăcop, simțind că întinde coarda, Calea Lactee e o galaxie, spirală sau nu, asta rămîne de văzut, nici cercetătorul Weizsaecker nu i-a dat de capăt, deși s-a jucat îndelung cu lingurița de zahăr în ceașca cu cafea. Credeți că Bătrînul ar fi fost de acord? întreabă Dendé, simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În lumina lunii, Cambridge era scăldat în albastru deschis și negru cafeniu. Aici nu era ceață și peste oraș se boltea o cupolă înstelată de o strălucire intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un arlechin misterios și solitar dintr-un tablou: ca un asasin. Când îmi trecuse prin minte gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de Sophia? Nu putea fi! Dar În cazul ăsta, de ce nu mi-l dăruise Hunter de Crăciun? „Să-i spun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rafturi. Erau exclusiv cărți de religie și de science fiction : Felul de a fi al omului, conform Învățăturii hasidice de Buber, Stelele, ca praful de Asimov, Arsenalele din Isher de Van Vogt, Istorie și escatologie de Bultmann și Cetățean al Galaxiei de Heinlein. Acestea erau unele dintre cărțile mele preferate. După altă vizită, a plecat cu absolut toate cărțile pe care le aveam despre insecte. Și În ziua aia, În timp ce i le ambala, Norman l-a Întrebat la ce lucrează. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cartea nici gînd să fie cu vreun șobolan uriaș, deși, spre final, avea o groază de orașe incendiate. Vreme de un secol Întreg Înainte de vremea noastră, blînzii și extrem de inteligenții locuitori ai planetei Axi 12, localizată la capătul Îndepărtat al galaxiei noastre, trimiseseră sonde robotice care să studieze planeta Pămînt, care era singura planetă din toată galaxia, În afară de a lor, locuită de niște forme de viață evoluate. Aceste sonde adunaseră o cantitate enormă de date despre Pămînt și creaturile lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
orașe incendiate. Vreme de un secol Întreg Înainte de vremea noastră, blînzii și extrem de inteligenții locuitori ai planetei Axi 12, localizată la capătul Îndepărtat al galaxiei noastre, trimiseseră sonde robotice care să studieze planeta Pămînt, care era singura planetă din toată galaxia, În afară de a lor, locuită de niște forme de viață evoluate. Aceste sonde adunaseră o cantitate enormă de date despre Pămînt și creaturile lui, și axionii erau de părere că sosise, În fine, momentul să inițieze contactul cu pămîntenii, deși știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șobolani, care Încă mai credeau că axionii sînt de-ai lor, făceau admirabile Încercări de a-i salva, chiar cu prețul propriei vieți. De fiecare dată cînd un axion era omorît pe pămînt, moartea lui era transmisă telepatic la capătul galaxiei, pe Axi 12, În imagini de o acuratețe perfectă, atît de teribile Încît au stîrnit pe loc mînia cumplită a axionilor, ființe altfel extrem de pașnice și superioare din punct de vedere etic. Deși navelor lor le-au trebuit cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gând să-mi faceți? Îmi zgâriați mașina cu o cheie? Îmi băgați căcat în cutia poștală? - Groh, a făcut maestrul turbând. Ce îți facem? Nici nu îți poți imagina ce îți vom face! Planetele nu iartă! Marea cunoaștere este răzbunătoare! Galaxia fantomelor albastre te pândește la colț! Înțelepciunea universală... - Domne, am zis, lasă glumele și orăcăiala asta banală, zi care-i treaba: îmi accepți demisia au ba? Să știu și eu un lucru, că încep să cred că-mi bat gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]