430 matches
-
și nihiliste, sunt înfricoșătoare: nici progresele științei, nimic nu mai poate opri guvernarea râului pe pământ, nici macar existența lui. Ba chiar poate mari puterea acestuia: "Vrei, dta, să spui, de exemplu, ca un șef din Buchenwald este superior unuia de galere. Adică, e mai bine să omori creaturile cu bombe cu napalm decât cu arcul și săgeată. Bombă de la Hiroshima este mai bună decât bătălia de la Poitiers, ăsta vrei dta să zici, nu?"45. Merge mai departe cu analiza, avansând teza
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o pasiune inutilă". Viziunea asupra omului și a lumii îl apropie pe Sábato de existențialismul lui Sartre; de fapt, eroina din Tunelul, María, îl citește pe Sartre și asimilează ideile acestuia. Pascal spunea că nu suntem decât niște condamnați la galere legați cu lanțuri la aceeasi galera, în așteptarea morții. Cu astfel de percepții, conviețuirea este un infern. Dacă acestei viziuni îi anulam speranța în Dumnezeu, ceea ce rămâne se aseamănă gândirii sartriene, crede Sábato. Este posibil că sentimentul de vinovăție pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și a lumii îl apropie pe Sábato de existențialismul lui Sartre; de fapt, eroina din Tunelul, María, îl citește pe Sartre și asimilează ideile acestuia. Pascal spunea că nu suntem decât niște condamnați la galere legați cu lanțuri la aceeasi galera, în așteptarea morții. Cu astfel de percepții, conviețuirea este un infern. Dacă acestei viziuni îi anulam speranța în Dumnezeu, ceea ce rămâne se aseamănă gândirii sartriene, crede Sábato. Este posibil că sentimentul de vinovăție pe care il trezește în omul-Sartre această
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vârsta strămoșului său asiatic. De aceea, merită respectul nostru. * * * În aceeași ordine de idei, să încercăm, pentru a vedea lucrurile mai clar, să ne transpunem spiritual în timpurile visate din mituri, acele timpuri când omul și animalul, îmbarcați în aceeași galeră, erau încă egali; să încercăm să-l înțelegem pe cel mai apropiat neam al nostru mai apropiat decât ne-am putea imagina, mai apropiat decât ar vrea unii să creadă privindu-l cu ochii omului în starea sa naturală (omul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Altfel spus, suferința cuvintelor, chiar și a celor în stare embrionară, abrutizate, torturate de utilizatorii incapabili a le percepe esența sacră și de a le metamorfoza în poezie: "carele cerului/ scârțâie/ sub povara cuvintelor/ cu mâinile legate/ cuvintelor/ trăgând la galere/ cuvintelor/ nerostite încă de oameni/ purtate pe brațe/ de necunoscutele puteri/ ale îngerilor" (Invazia lăcustelor). Nici agonia regnurilor din lumea naturală (Taina prefacerii în amintire), nici "golul dintre mine și tine", inutil umplut cu figuri duplicate ale femeii unice, iubite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de morți la desfătare/ slăvita curte urcă guri de rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni privirile alpine/ întârziind o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui univers" (cf. cunoscutului Dicționar de simboluri, coord. Jean
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fost robit și nu poate uita”, gândi spătarul. — Să mergem spre Muntele lui Moise. Îți voi arăta peștera profetului Ilie. Vom înnopta la schitul Fecioarei. Și mâine vom lua drumul întoarcerii. — Cum ai ajuns aici, părinte? — De la Athos? Cu o galeră turcească. Nu asta voise să întrebe. Îi era necaz. Era curios să știe viața bărbatului alături de care mergea, dar iată că acesta, senin, ocolește întrebările, îi scapă printre degete. Oare este prudent să-și aleagă ca punct de sprijin al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumea asta și că pleacă să se închine la Mormântul Domnului Iisus Hristos, dar ea de frică a plecat. A învățat tot testamentul pe de rost și aproape în fiecare zi, la Istanbul la patriarhie, la Sfântul Munte Athos, pe galere pe mare, zi de zi, mie și Stancăi ne spunea bucăți întregi din testament, de am ajuns să-l știu ca pe apă... — Și asta n-ar fi nimic... Așa este, n-ar fi nimic, dar a ajuns să-mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe ea, nici pe Stanca n-o s-o creadă ce a spus arhimandritul, pentru că stolnicul se ținea de mare învățat. — Mamă, mâine în zori trebuie să plecăm spre Iaffa. Poruncește slugilor să pregătească lucrurile de trebuință. Am primit știre că galera care ne va duce la Istanbul a sosit astăzi în zori de la Alexandria, spuse spătarul intrând în odaie. — Acasă, acasă... începu Stanca în românește să fredoneze un cântecel născocit de ea. Amândoi, spătarul și doamna Ilinca, o priviră mirați căci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cunoscutului măriei tale, Ianache Hartofilax, care a mijlocit să fii oaspetele nostru pentru călătoria pe mare spre Istanbul. El, marele bibliotecar al patriarhiei din Constantinopol, este bunul meu prieten; când mi-a spus ce oaspeți de vază îmi aduce pe galeră, m-am gândit că sunt dator ca gazdă să vă duc în siguranță până unde plătiți. Vremurile sunt grele, măria sa beiul Șerban are mulți dușmani și printre turci, dar mai ales printre greci, care tare s-ar bucura să pună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dori ca nimeni de pe vas să nu afle cine sunteți, în afară de mine și de prietenul nostru Ianache Hartofilax. Vom spune că sunteți valahi și că nu știți grecește. Ca să nu vă dea de gol, slugile domniilor voastre vor veni cu cealaltă galeră a mea, cea care duce grâne. Veți vorbi doar între voi și cu Ianache, românește. Cu băieții de pe vas puteți vorbi turcește. Nici o vorbă grecească. — O să le spun femeilor și sfaturile voastre vor fi poruncă pentru noi, vru să încheie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
între voi și cu Ianache, românește. Cu băieții de pe vas puteți vorbi turcește. Nici o vorbă grecească. — O să le spun femeilor și sfaturile voastre vor fi poruncă pentru noi, vru să încheie spătarul, sculându-se, dar Geavit rezumă: — Mergeți direct pe galeră, nu mai trageți prin oraș la cine știe ce hanuri. Și încă ceva, vă rog să nu vă pese de marfa pe care o am încărcată. Spătarul aruncă spre turc o privire curioasă, dar se abținu de la orice întrebare. Salută tăcut și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iveală fără ca omul să-și dea seama, este adevărat. Pentru că el arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
N-am venit pe lume ca să mă lupt cu umbra mea, nici ca să-mi găsesc într-o zi pumnii ciuguliți de fazani. N-am venit să lovesc nici să râd în fața morții. Nu-mi mai aduc aminte, tărgile se duc, galerele pârâie, genunchi tremură și șoimi se așează pe bășici fragile și vii. Dacă privesc înapoi, moartea merge de-a-ndărătelea, la nesfârșit se trântesc ușile până la dulapurile zării. Moartea cu râs vulgar în spatele storurilor ei verzi suge o bomboană englezească iar covoarele
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
Combustii (1980) - au apărut în tiraje confidențiale, hors commerce, pentru bibliofili, rămânând fără vreun ecou din partea criticii. Abia Crepuscularia (1992) are parte de câteva consemnări. Sunt reunite aici în trei „cărți”: Accidente cantabile (1949), Incizii în inima vremii (1950) și Galerele crepusculare (1955), „versuri noi și poeme revăzute”, ce se fac ecoul periplului dramatic al lui V.: „Cum aș putea peste ani, să uit oare / inima temniței, ciocănitoare / cu zvâcnetul sub perdeaua de fum / a timpului? Dar mai cu seamă acum
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
trudă și sacrificiu, să-l omor pe acel prim Narcis care la Roma pusese totală stăpânire pe persoana mea; de fiecare dată când îmi aminteam de acel egoism al meu, eram cuprins de furie și sufeream ca un osândit la galere. Desprinderea de personajul acela neînfrânat am dobândit-o mult mai târziu, cu ajutorul învățăturilor generoase ale Aiei. Problema era aceea de a reuși să-mi înving eul propriu, care nu accepta dizolvarea în anonimatul getic, ci continua să se afirme în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Colonia Junonia și plasat sub protecția Iunonei, identificată cu Tanit (sau Tinnit), marea zeiță cartagineză. Odată cu căderea Cartaginei, situată la articularea celor două Mediterane, cea occidentală și cea orientală, centrul de putere din Mediterană s-a deplasat către Occident, iar galerele romane vor naviga de acum de-a lungul vechilor coaste punice 48. Victoria navală a Romei a fost cea a navelor de tip "V" sau "VI" (cu referire la numărul de vâslași pentru fiecare vâslă de pe aceeași bancă) "pline de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
aparte, de rășină), și în amfore (cuvânt împrumutat din latinescul amphora, preluat la rândul lui din grecescul amphoreus, care semnifică vas cu două toarte) pentru transportul maritim. Arheologia submarină a scos la vedere numeroase amfore grecești și romane găsite în galerele scufundate. Ne putem face astfel o idee despre cantitățile mari de vinuri transalpine pe care le cumpărau galii până în jurul anului 25 î.Hr., perioadă în care aceste importuri galice aveau să se oprească. În Galia, instaurarea pax romana a permis
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
metamorfoze artistice explică faptul că doar sensibilitatea ne poate purta printr-un soi de muzeu imaginar. Vizita intelectuală ne ghidează în primă instanță spre splendida tavă a lui Exekias de la muzeul din Munich, pe care este reprezentat Dionisos întins pe galera lui, un butuc de viță de vie răsucit în jurul catargului lăsând să atârne greu din vrejii săi niște ciorchini mari. Pentru romani, vom alege din epicuriana casă de la Pompei a fraților Vettii una dintre frescele cu amorași, care ilustrează meșteșugurile
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
strângem, cei căzniți, urâți și goi.” (T. Arghezi, 74) d. propoziționali: „La ce se putea gândi un om al pământului, acum când stăpânul lui începea să devină, el însuși, ceea ce-l muncise atât, adică pământ.” (C. Țoiu, 410), „... Sfârșise la galere, ca și doctorul Rossi, cel ce trăgea spre tronul Munteniei.” (E. Barbu, S.N., 12) e. fraze: „Cu patru ani înainte i se întâmplase același lucru: găsise biserica pe neașteptate, când începuse să-i fie teamă că se rătăcise.” (M. Eliade
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
extreme luate în Spania Evului Mediu, în scopul combaterii crizelor economice și ale banului. Este vorba despre pedepse aplicate celor care contribuiau într-un fel sau altul la declanșarea și întreținerea crizelor. Pedepsele puteam merge până la decapitare sau condamnare la galere 557. În Evul mediu, revolta împotriva falsificării monedei era permanentă. Se conștientizase deja acest fapt ca fiind unul profund dăunător, iar luările de poziție nu au întârziat să apară. Amintim 558 aici poziția interesantă pe care Episcopul Nicholas Oresme 559
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Soto în legătură cu pedepsele la care erau supuși bancherii care erau găsiți vinovați de gestiune proastă a banului 561. Concluzionăm că încercările de combatere a crizelor monedei metalice se mărgineau la interdicții, unele dintre ele ajunse la extrem, adică condamnarea la galere sau condamnarea la moarte. Erau vremuri în care viața omului nu prețuia foarte mult și în care autoritățile se plasau într-un mod specific față de om și viața umană. Pe de altă parte, crizele monedei metalice nu aveau legătură cu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sau față de realizările socialiste: "Cuvânt de iubire, cuvânt "împreună",/ doar frații, tovarășii, știu să și-l spună", Sufletul nostru. O situație asemănătoare se poate observa și în cazul altor scriitori. Unii scriu poezie de război ca Cicerone Theodorescu, Cântece de galeră (1946) - unde se regăsesc și imagini absolut remarcabile: "duci de-a călare cerul pe ceafă și pe spate" (În marș). Mihnea Gheorghiu evoluează de la o poezie de influență suprarealistă, a viziunilor tulburi, fantomatice din volumul de debut Anna-Mad (1942) - în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
încearcă să redea simultan și caracterul pictural al descrierii și senzația de împietrire sufletească: Lumina se prelingea în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin;/ caligrafiat de Destin pe brațul meu stâng duceam străveziu/ o ancoră de galeră, un cuvânt: "desnănejde", altă vorbă: "speranță"". Reluările de la un vers la altul ale unei secvențe de text, cu schimbarea ideii și ruperea de ritm oferă o înlănțuire aparte a textului, sensul este configurat și reconfigurat ca într-o mare căutare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
au dreptul la pauză etc. De aceea munca este deseori privită ca o formă de sclavie, preferată doar pentru că nu există alternativă. Sclavia ca recompensă este o formă de barbarie asemănătoare celei feudale, în care deținuții preferau să tragă la galere, la vîsle în locul încarcerării. În al șaselea rînd, reținerea a trei sferturi din bani de către penitenciar este o formă legalizată de furt, banii nefiind utilizați pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție, ci pentru modernizarea clădirilor administrației, schimbarea uniformelor cadrelor etc. Iar
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]