1,108 matches
-
găsește forța necesară pentru a rezolva aceste dificile probleme. E nevoită să facă un pas înapoi. România este și ea prinsă în această horă în care trebuie să joace în pasul impus de Comunitatea Europeană. Mai lent pâna acum, în galop în zilele noastre, iureșul schimbărilor ne sună în urechi. Dar ce e veșnic în lume? Unde e vechea Grecie, vechiul imperiu Roman? Unde sunt atâtea alte împărății? Meandrele seismice ale destinului uman sunt valabile si pentru destinul marilor puteri ale
GÂNDURI DESPRE MERSUL LUMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363350_a_364679]
-
venerație pentru părinți. Cine au fost ei? Am avut o pereche de părinți care strălucesc nepieritor în ochii minții mele, tatăl dobrogean și mama prahoveancă. Exemplari! Cum era viața de familie? Viața noastră de familie avea un ritual încărcat printre galopuri, de opriri și readunări ale puterilor, printre strădanii, de destinderi, printre încordări, de rugăciune, printre ostenelile lucrului, de sărbătoare și ceremonial. Părinții mei erau oameni extrem de simpli și m-au învățat o filozofie a vieții asemenea, dar în fiecare gând
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
când zăriră în mlaștină leșurile cailor din care câțiva corbi se înfruptau croncănind la drumeții nepoftiți. Se înfiorară atât de spectacol cât și de ce se întâmplase noaptea trecută spre plăcerile și deliciul vicleanului. Fără să zăbovească, făcură cale întoarsă în galop până la poarta cetății. Căpitanul Preda porunci celor prezenți să-și strângă în grabă lucrurile de valoare și să părăsească fără zăbavă așezarea și pădurea. Oștenii se supuseră, bănuind că la iaz se petrecuse o tragedie groaznică. Peste două zile, Preda
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Îmi pare câmpia... Trăiesc cu amintirea orașului natal, Doar în vis la el mai pot s-ajung, M-așteaptă la margine de-adjectiv un cal, Călare, în galop, dorul să-l ajung. Pe malul râului un vers mai scriu Și-mi pare câmpia un covor oltenesc Pe care mă-ntind, și e târziu, Tot mai departe orașul îl zăresc. Paznic la flori și-o pisică Singur în castelul
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
și apropiați prieteni ai copilăriei sale, cățelușul Țuți și calul roib, Breazu, cu o stea mare în frunte, pe care îl ducea în fiecare dimineață la păscut, însoțită de Țuți, și îl rechema seara, cu un fluierat. Breazu venea în galop iar Aneta îl mângâia, îl bătea pe un picior, iar el îngenunchia și o lua în spinare, apoi pornea în iureș pe pajiște, într-un trio cu spirite aprinse în chiot și veselie. Lupta cu apăsrile vieții au țintit-o
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
fotoliului era rupt. Eu n-am fost acolo. Sunt aici, acum, pentru un bătrân străin, cu ochi căprui. Sunt aici, acum, pentru Dode. A început să plouă. Cu lacrimi de ceață. Plouă sălbatic. Cavalerii fără chip își mână caii în galop. Miroase a palidă destrămare. Dode purta iarna căciulă de astrahan. Când intra de la curățatul zăpezii, își încălzea mâinile deasupra plitei din bucătărie. Îi era mereu frig. Fusese prizonier de război. A mărșăluit iarna de la Păuliș până în Ungaria și apoi Austria
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
mi zâmbești ca o făptură. Uite iarna, vine, vine! Cu steluțe fine, fine, Iar de-o să ne fie frig Ne-ncălzim cu un covrig. Un ponei, dragii mei, E- un cal pentru prichindei Care-aleargă tropa-trop, Când la trap când la galop. Oachi este un brotac, Cleștișor este un rac, Oachi cânta oac, oac, oac Racul face clap, clap, clap. Mătușa Varvara Ascultă fanfara Și cântă pe nas Ca un contrabas. Am primit un dar Foarte special: Rochie cu șal De la moș
FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364110_a_365439]
-
ale poetului Theodor Răpan autentice albume de artă, prin operele grafice care însoțesc poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
era a lui, adresa a lui, cu toate astea nu pricepea de ce primește o scrisoare de la o casă de copii. Inima însă bănuia ceva, că începu să îi bată cu putere. Nu neapărat expeditorul scrisorii o făcuse să pornească la galop, ci numele localității, Prundul Bârgăului, declanșase ceva în minte și amintirile năvăliră ca și cum o apă rupsese stăvilarul ce o ținea într-o matcă ce nu îi era de-ajuns. Poștașului nu îi scăpă tremuratul mâinii, care curios din fire, nu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
2014, cu numărul 56 de la debutul lui va marca împlinirea a 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial (1914-1918), precum și împlinirea a 150 de ani de la nașterea compozitorului Richard Strauss și de aceea programul va cuprinde în principal marșuri, valsuri și galopuri ale dinastiei Strauss, mai ales ale lui Johann fiul. Printre acestea se vor număra „Ägyptischer” (Marșul Egiptean) sau „Klipp Klapp Galopp”. În program mai sunt prevăzute totodată piese de Joseph Hellmesberger și Joseph Lanner și, desigur, tradiționala încheiere a sărbătorii
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
mele, care, invariabil, la plecare, îmi spune, neținând seama de vârsta mea aproape matusalemică: „Ești prea ușor îmbrăcată, azi e frig afară!” sau „Nu-mi place că ai slăbit și ești trasă la față! ... Până la urmă, deși anii trec în galop pe lângă noi (de fapt PRIN noi!),rămânem copiii părinților noștri, până la adâncile lor bătrâneți. E, poate, un alt fel de materializare a proverbului „Sângele apă nu se face” ... Dar se pare că nu este peste tot așa. Desele mele preumblări
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
stele.” Însă, așa cum este o vorbă: “Speranțele nicicând nu mor”, la fel, la orizont, se întrezărește, ca o fata morgana, un ideal, un vis, încă o șansă: Îmi flutur azi năframa ce mi-am desprins din păr, / Iar tu-n galop aleargă, ca-n visu-mi tineresc, / Să-mi pui, ca niciodată, în plete flori de măr! La pieptul tău mă-nalță, magnolii să găsesc!” Optimismul revine, căci așa este viața cu urcușuri și coborâșuri, și sufletul poetului este învăluit de frumusețe
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
gândul știe calea Și inima ce-ascunde-n ea un dor Iubești, dar e departe-acel fecior Și simți cum te atrage depărtarea. Degeaba te privesc acei flămânzi Ca pe un măr bun de cules Că sufletul a și ales Zbor sânii în galop de mânji. Când de pe deal, din depărtare Se-aude murg în trap venind Un iepure îmi pari zbughind, Și-n grabă-alergi înspre izvoare. Când s-o opri el însetat Tu o să-i stingi pe dată dorul Și când o să-i
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
amortizeze durerea străpunsă până la os a săgeților slobozite din arcuri întinse dinspre marginile răbdării. Și a răbdărilor...”prăjite”! Sub formă de „prafuri”, „găluști”, „gogoși” și alte ingrediente de „demagogie aplicată” la contextul electoral dat. Chiar „caii verzi” alergau nătrăvași în galop pe pereții abrupți ai imașurilor înșirate cu „lapte și miere” - cu niște sacerdoți ce-i tămâiau din răsputeri postamentul, însoțiți negreșit de stele de aceeași culoare, pe care le va vedea cel mai bine electoratul la urmă... Și-apoi, o
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
puternic contrast cu roibul pursânge. În câteva luni Roibul crescu și i-am atârnat la gât un clopoțel să sune - cling-cling - să știm unde este mânzul minune. Adeseori își urma mama și învățase să alerge, când la trap, când la galop. Caii țesălați și periați în fiecare dimineață străluceau în soare. În zile de sărbătoare, bunicul le împletea cozile și coama, împodobindu-i cu coliere din mărgele albastre, cu clopoței. Bunicul era mândru de caii săi. Le făcuse harnașamente din piele
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
băteau inul, săltând vesele gălețile cu apă. Vadul Sacagiilor, de unde cei care se ocupau cu valorificarea apei de băut o luau direct din apele Dâmboviței, de acolo de unde pătrundea în oraș, rămase pe versantul opus în urma trăsurii, care înainta în galopul cailor spre primul mare han ce începuse a-și contura silueta. Răsărite din verdele codrilor, care străjuiau de o parte și de alta orașul, razele tremurânde ale soarelui cuprindeau ca un evantai nașterea a tot ceea ce putea supraviețui pe acest
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
norii, așa cum se întâmpla înainte să plouă. Caii horcăiau de căldură. Ana privea gânditoare casele care i se aliniau prin fața ochilor. Voalul care îi acoperea fața o ferea de privirile curioase ale trecătorilor, ascunzâdu-i durerea. Pe lângă trăsura ei trecură în galop, stârnind nori de praf, două trăsuri cu cai îmbrăcați în negru. Ana scoase capul pe fereastră, privi mirată retrăgându-se, neștiind că în acea zi de 10 iulie 1720, una din trăsuri purta trupul neînsuflețit al fostului mare Principe valah
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
convoiului să oprească. Scoase de la jug robii sleiți de puteri și plini de nămolul drumului, înhămă șase cai, urcă prizonierii legați cu frânghii groase unul de celălalt în carele capturate, așeză ienicerii pentru paza și condusul căruțelor, și porni în galop spre Tulcea. Bogdan, mezinul în vârstă de cincisprezece ani, își apropie capul de pieptul mamei sale. Ea, fără să-l privească, îi atinse cu buzele fruntea. Băiatul își ridică ochii asupra chipului ei. - Mamă, unde ne vor duce? întrebă aproape
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
-i, spuse: - Bașta iazîlmîș olanin ghelmeși vagiptîr (ceea ce este scris pe frunte trebuie să se întâmple), pronunță iute, apăsat, după care zâmbi: femeia mea eram! Alexandru se ridică vrând să-l pocnească cu piciorul. Acesta se depărtă punând calul în galop. Carul își continua drumul spre Galați. Cei șase ieniceri care formau escorta capturii domnești, călăreau tăcuți, aproape unul de celălalt. Fuseseră recrutați din stepele tătare și erau în stare de orice crimă, pentru o pungă de bani în plus. Împlătoșați
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
dat coarne ca la cerbi și elani; nici în urechi vreo alarmă; nici colți, nici ghiare; nici forța elefantului cu trompa croind cărare; nici ca ariciul să am țepi ascuțite ca razele de soare; nici măcar fuga iepurelui prin mălai sau galopul de armăsar... Dumnezeu a stat pe gânduri puțin i-a oferit să probeze ( nu ca niște proteze) pentru dinți venin, colți, țepe, ghiare, să poată înfrânge chiar setea de sânge a vânătorului din răzoare. ...Nici una din aceste arme nu i
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
El primea în dar cadoul, doream să-nceapă coșia, și să proclamăm eroul. Îmbrăcați în mândre straie și căciula pe-o ureche, de prin sat veneau călare, juni frumoși, iubiți de fete. Început-au cavalcada, când la trap, când la galop, doi rămas-au fermi în cursă, pentru miza pusă-n joc. În aplauze primit-a, premiul ce l-a câștigat, un ștergar, Agheasma Mare, calul ș-un chimir ornamentat. Se-ncinsese chiar o horă, când o fată a dispărut... o
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
care cuvântul este supus și apoi expus, într-o ireală prezentare a personajului, egoul: - Lăsați-vă, bă Brânzicule, de căcaturi din astea supte din deget! Ba, încă, puse la-ncălzit... Ți-am zis că vreau altceva. Ia vino iute jos! Hai, galop!! .(1) Realitatea sucește irealul și dă fața schimonosită a unei societăți repetabile, în istoria fiindă a entității-om, dar într-o etapă de robotizare mistificată a existenței. Expresiile vulg nu dau cu nimic sensul teoretic al literaturii de oralitate, de
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
când timpul își răsfață pornirile lascive în criza cu vedenii o ploaie e schiloadă își uită stropii vieții pe talerul din cer cu mâna neputinței azi visul meu deznoadă un mit cu nesupuneri în pasul lui stingher 18.07.2014 galop aspru ne-ascundem după umbre și nu știm să iubim plimbăm o gelozie blestem într-o poveste prin ochi cu deziluzii uităm să ne-amintim că jocul e făcut în lumile celeste de ce se-așează viața întruna între noi de ce
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
mergând încet la pas nu-i loc pe-ntru-amăgire nu-i loc pentru ispite în lecția-nvățată cu Dascălul de sus asumă-ți înțelesul și du-te înainte sau dacă nu repetă un ideal dedus nu-i timp pentru vedenii clepsidra se-nvărtește galopul e prea aspru și timpu-i la apus plimbăm o libertate în strigăte ecvestre n-ai cum să mergi nainte dacă te lași răpus un suflet vine pleacă în ropotul din tine în lecția trădării nu e nimic de spus o
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]