345 matches
-
ce în loc să-i strângem, să-i chibzuim, să-i înmulțim, să-i cămătărim... Și am fi rămas încă mult și bine în acestă meditație colectivă dacă brusc, neașteptat, statuia ecvestră sub care tăceam nu s-ar fi desprins din soclu galopând spre nu știu ce nouă bancă ce-și punea în folosul public falimentul și acțiunile... Apropos...Cum stați cu acțiunile ?! PE-O CRACĂ Stimate cititorule, stimatul autor te previne asupra faptului cum că dialogul care urmează mai jos este realizat exemplar în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
va planta puieți de taragonga, dai nas în nas cu portretul candidatului la alegeri căzut pe locul trei și plecat la niște rude din Turcia pentru achiziționarea de taragonga. Portretul omului politic este colorat în uleiuri ecologice al căror preț galopează, de unde și scurgerile peste semnătura celebrului pictor intrat astfel în anonimat. Portretul este încadrat, în stil victorian, de două sicrie și o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un micuț anunț de deasupra bărbatului din tablou
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se uită la el, clipi e câteva ori și, întinzând brațele, o porni, cam poticnit, spre frate-său. Ajunsă cu bine la destinație, o luai în brațe, o ridicai pe umeri și, ținând-o cu mâinile de pulpițe, pornii să galopez prin cameră. Ea se ținea de capul meu și țipa, fremătând toată. În cavalcada aceea dezlănțuită, reușii să aud consternarea băiatului: - Sigur! ...Boii ară, caii mănâncă! Ola era, cu adevărat, o fetiță frumoasă. De fapt, semăna foarte mult cu maicăsa
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
timpul interior depinde de modul în care și l-a organizat omul, de împrejurări și, în fond, chiar de individul respectiv. Durata este legată tot atât de solidar de om și de emoțiile sale temporale, pe cât este viața de sistemul nervos. Secundarul galopa către cifra zece, încheindu-și primul tur complet. Deci de la plecarea doctorului Kair se scursese realmente un minut. Prescott îngăimă cu o voce scăzută, răgușită: "Prost să fie, și tot trebuie să se întoarcă în mai puțin de cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
timpul interior depinde de modul în care și l-a organizat omul, de împrejurări și, în fond, chiar de individul respectiv. Durata este legată tot atât de solidar de om și de emoțiile sale temporale, pe cât este viața de sistemul nervos. Secundarul galopa către cifra zece, încheindu-și primul tur complet. Deci de la plecarea doctorului Kair se scursese realmente un minut. Prescott îngăimă cu o voce scăzută, răgușită: "Prost să fie, și tot trebuie să se întoarcă în mai puțin de cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ei, politicoasă, dar cu reproș față de musafirul care era în pat. Pe mine mă cheamă Anica. Apoi se desprinseră de mâini, se întoarseră spre ușă și luându-se iar de mână, ca la dans, o luară din loc râzând și galopând pe coridor. — Sunt tare neastâmpărați și răsfățați, se zice că îmi calcă pe urme, mai ales Ștefănel, căruia nimeni nu i rezistă, iar azi e și ziua lui. Și le plac cuvintele caraghioase, într-o vreme făceau ca toate animalele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care revoluția la care visează El Oxford iese învingătoare. În Africa deșertică și teribilă a lui Corto Maltese, păcatele se ispășesc prin pedepse ce sfidează imaginația cu cruzimea lor rafinată. Forturile Somaliei britanice sunt asediate, fără încetare, de cavalerii ce galopează sub semnul flamurii verzi a Mullahului Nebun. În Africa lui Corto Maltese, trecutul palpită sub crusta întinderii de nisip, ca o inimă care nu are odihnă până ce nu își va afla sfârșitul. Ofițerul Bradt, izolat în cetatea sa, indiferent la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
MUNCA PLINĂ DE RĂBDARE LA CARE GRAND SE DEDA ÎN TOIUL CIUMEI. GĂSEAU ȘI EI ÎN ASTA, ÎN CELE DIN URMĂ, UN SOI DE RELAXARE. "Ce mai face amazoana ?" întreba adesea Tarrou. Iar Grand răspundea invariabil, cu un zâmbet silit: "Galopează, galopează" . Într-o seară, Grand a spus că renunțase definitiv la adjectivul "elegantă" pentru amazoana lui și că o va caracteriza de acum încolo ca "zveltă". "E mai concret", adăugase el. Altădată le citi celor doi auditori ai săi prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PLINĂ DE RĂBDARE LA CARE GRAND SE DEDA ÎN TOIUL CIUMEI. GĂSEAU ȘI EI ÎN ASTA, ÎN CELE DIN URMĂ, UN SOI DE RELAXARE. "Ce mai face amazoana ?" întreba adesea Tarrou. Iar Grand răspundea invariabil, cu un zâmbet silit: "Galopează, galopează" . Într-o seară, Grand a spus că renunțase definitiv la adjectivul "elegantă" pentru amazoana lui și că o va caracteriza de acum încolo ca "zveltă". "E mai concret", adăugase el. Altădată le citi celor doi auditori ai săi prima frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Încet. Fiind prezentată familiei ca fiica vitregă a lui Mustafa, Amy, o tânără americancă din San Francisco, plănuise inițial să dezvăluie treptat secretul celeilalte laturi a identității sale, după ce ajungea la un anumit grad de Înțelegere reciprocă. Însă iat-o galopând cu viteză maximă direct spre miezul problemei. Alunecând Într-o dispoziție Încordată, Însă la fel de Încrezătoare În sine, Armanoush s-a Îndreptat de spate și a privit Întrega masă de la un capăt la altul ca să vadă ce reacție avea fiecare. Chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
entuziasm, energie și exaltare, inconștiență și ardoare, astfel și în nenumărate alte feluri se înființează, uimește și există tot ceea ce apare nou, ivit ca iarba pe dealuri în pragul primăverii, ca puii de ied care țopăie sau mînjii neastîmpărați care galopează liberi pentru că nu pot fi nicicum altfel decît așa... Tineretul din ziua de azi... Dar cînd n-a fost tineretul în ziua de azi?... Tineretul este mereu în ziua de azi și mereu trecutul acuză prezentul că s-a schimbat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
al doilea, Dă-mi un sărut. Doar ieri Cipriano Algor i-a cerut o îmbrățișare ginerelui, acum Marta îi cere un sărut tatălui, se întâmplă ceva cu familia asta, mai lipsește să apară pe cer comete, aurore boreale și vrăjitoare galopând, călare pe mături, să urle Găsit toată noaptea la lună, chiar dacă lună nu e, să devină steril dudul negru de la o clipă la alta. Doar dacă nu cumva toate astea n-or fi altceva decât efectul unor sensibilități excesiv de impresionabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu fața spre coada cailor, și strigând de mama focului. Vocea le răsuna puternic din pricina scutului ținut în fața gurii. Călărind în felul acela ridicol, întretăindu-se, ciocnindu-se, ferindu-se, au aruncat cât colo scuturile, și-au încordat arcurile și, galopând în jurul stejarului, au început să tragă o ploaie de săgeți asupra pieilor atârnate. În acea agitație haotică riscau să se lovească între ei ori de câte ori trăgeau. Cine găurea ținta se dădea la o parte. Rotari a coborât ultimul de pe cal, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și Rotari a binevoit să-mi fie tovarăș. Am ieșit apoi pe poarta de răsărit a orașului și, văzând de pe podul de lemn, care pârâia sub noi, bărcile de pe mal, unele cu blazonul casei mele, inima a început să-mi galopeze în piept. M-am simțit obligat să dau anumite lămuriri. - Trebuie să merg să-l văd, dar se prea poate să nu vrea să mă vadă; au fost ceva neînțelegeri între noi. S-au uitat la mine, fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o viață în spate, luaseră calea refugiului. Debarcând eu la Antiohia, nu m-am oprit în orașul acela. Satul familiei mele, Cecla, nu era departe. Am cumpărat un cal sănătos și robust, un animal cu coama ca pana corbului, și galopând în voie și întrebând de mai multe ori, am ajuns la o strânsoare de case albe, cu bazine pentru apa de ploaie pe acoperișuri, locuințe modeste, dar curate, cu livezi și grădini. Jur-împrejur măslini și viță-de-vie, pășuni galbene și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Datorită documentelor de liberă trecere căpătate cu ajutorul Gundepergăi, am ajuns teafăr la Genova. Aici m-am îmbarcat pe un vas cu care am ajuns până pe litoralul Romei, unde ne aștepta o escortă bizantină călare, prea puțin prietenoasă. Un soldat a galopat până la Roma spre a ne vesti sosirea. În suita mea se aflau un scrib, doi funcționari regali de nație romană și șase tineri oșteni de vază. După ce văzusem Bizanțul, spre deosebire de tovarășii mei de drum, n-am rămas uluit dinaintea Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și lepădat pe marginea unui câmp cu mortăciuni... Dincolo de Hala Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat. ...Și abia acum mi-am amintit că, în Mozambic, talmudistul Rabbi Simeon bar Yose mi-a destăinuit necazul de moarte în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
regimului, cântece de slavă, erau negativiști și, ca atare, puțini își văzuseră vreo consoană publicată pe undeva!! Ei erau, dar anonimatul ăsta nu părea să le știrbească prea tare din dezinvolutră. Dimpotrivă. Se comportau ca și cum tâmpitul ăla de Traian Iancu galopase pe străzi până aici, după ei, să le vâre, cu forța, prin buzunare, 296 DANIEL BĂNULESCU tranșe babane din Fondul lui literar. Sau ca și cum chiar și ultimii dintre ei ar fi păstrat, în buletine, împăturite și smulse din manualul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă mi-ar zice că nu se îmbufnează, când m-o auzi, madam Mariușca. De ce să mint?! Mi-aș rupe de la suflet și le-aș mârli și eu pe vreo două guvernante... Ăă... Asta doar ca să n-aibă vreme să galopeze și să ne dea în gât la Miliție. Madam Nicolici nu se supăra niciodată în public. 396 DANIEL BĂNULESCU asemenea forme, dar avea cămeșoi. Să produc două, trei minuni, chiar dacă asta nu v-ar ușura prea mult traiul? - Ce mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prea firesc, dezamăgindu-i. La Fănuș Neagu, în vreme de secetă, o ceată de țărani pornește călare pe firul albiei secate, sperând să întâlnească apa. Pe rând, toți călăreții renunță și se întorc din drum cu excepția unuia care continuă să galopeze, având astfel iluzia că simte răcoarea valurilor. În proza contemporană, ca și în lumea de azi, calul își estompează imaginea și devine un animal aproape fabulos. Glasul personajelor din tren Noi stăm pe loc, doar trenul pleacă. Ion Minulescu Glasul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
migratoare, din pricină că migrau, adică rătăceau dintr-un loc în altul. Unele năvăleau din părțile de miazănoapte ale Europei; altele dinspre răsărit, tocmai din Asia. Cu spada, cu sulița sau cu arcul, războinicii barbari porneau în cete după pradă. În frunte galopau căpeteniile. Apoi veneau căruțele, mânate de bătrâni sau femei. În căruțe încărcau copiii, corturile din piei de animale și tot avutul. Mai în urmă călătoreau turmele de vite sau hergheliile de cai. În năvălirile lor, migratorii căutau hrană și bogății
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
luă numele de Movilă. Din el se trage neamul boierilor Movilești, dintre care unii ajunseră și domni. Ștefan-Vodă și Daniil Sihastrul Însoțit doar de doi tineri copii de casă, Ștefan-Vodă urca prin munții Bucovinei, în vara aceea fierbinte din 1476. Galopaseră vreo două ceasuri. Șiacum mergeau la pas, să mai răsufle caii. Ștefan sta în șa îngândurat, trist și tăcut. Slujitorii nu cutezau nici ei să deschidă vorba. --Acolo sus, e o chilie, nu? a întrebat deodată Ștefan, arătând cu o
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de fum. Cum te cheamă? a întrebat căpitanul. Dar fata n-a putut răspunde. A gemut doar, sfâșietor de dureros. Tâlhăroaica asta-i Tinca, fata lui Todiraș. A îndemnat satul la răscoală! a răcnit boierul. Căpitanul a încălecat și a galopat până la tabără, i-a spus lui Tudor ce a văzut. După mine! a făcut Tudor semn la zece panduri. Și, împreună cu căpitanul, au galopat până la conacul boierilor Bălșescu. Boierule, norodul îți poruncește să scoți oamenii de la osândă! a strigat Tudor
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
fata lui Todiraș. A îndemnat satul la răscoală! a răcnit boierul. Căpitanul a încălecat și a galopat până la tabără, i-a spus lui Tudor ce a văzut. După mine! a făcut Tudor semn la zece panduri. Și, împreună cu căpitanul, au galopat până la conacul boierilor Bălșescu. Boierule, norodul îți poruncește să scoți oamenii de la osândă! a strigat Tudor, oprind calul în fața cerdacului. Nu vreau! a urlat boierul, și a pus mâna pe pușcă să tragă asupra lui Tudor. Lasă arma, boierule! Că
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
interiorul lui. S-a apropiat atât de tare încât se puteau desluși tot mai clar strigăte disperate. Erau ale unor nefericiți care nu au apucat să fugă, adăpostindu-se din fața nenorocirii. Urletele lor erau înăbușite de tropotul greu al cailor. Galopau, purtând pe șeile lor, războinici temuți și nemiloși. Trăiau din jaf, ducându-și viața în vărsare de sânge. Tătarii s-au pornit din stepe cu gândul de a prăda ținuturile din împrejurimi. Au înaintat repede, mânându-și caii ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]