455 matches
-
Liniștea și seninătatea din privire te copleșea. Când putea vorbi, ne încuraja și era plin de speranță pentru neamul românesc. Nu putea servi mâncarea caldă căci ni se luau gamelele prea repede, așa că răbda de foame. Atunci am furat o gamelă pentru a-i răci mâncarea. Când am fost prinși, am fost pedepsiți. Bolnavul și bătrânul pentru câteva zile, ceilalți fără termen. De altfel, orice pedeapsă putea să se prelungească, fie din oficiu, fie pentru vreun raport. „Morga” avea o cameră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gustoasă. Se vedeau bucățele mici de carne, mațe și zgârciuri. Era ceva neobișnuit și speranța că moartea va fi cel puțin amânată renăștea cugetele muribunzilor. Doctorul a observat că țăranul, înainte de a-i da muncitorului porția, pescuia carnea din propria gamelă și o punea în gamela orbului, apoi îl îndemna să mănânce: Ia, frate, că și-a adus aminte Dumnezeu și Maica Domnului de noi și ne-a mai îndulcit suferința... Muncitorul însă se epuiza pe zi ce trecea; după câtva
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de carne, mațe și zgârciuri. Era ceva neobișnuit și speranța că moartea va fi cel puțin amânată renăștea cugetele muribunzilor. Doctorul a observat că țăranul, înainte de a-i da muncitorului porția, pescuia carnea din propria gamelă și o punea în gamela orbului, apoi îl îndemna să mănânce: Ia, frate, că și-a adus aminte Dumnezeu și Maica Domnului de noi și ne-a mai îndulcit suferința... Muncitorul însă se epuiza pe zi ce trecea; după câtva timp a devenit inconștient. Atunci
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un act de penitență înaintea tuturor. Atentat sanitar și moral În Vinerea Paștilor 1963, masa pentru amiază ni s-a adus dimineața. Pe coridor auzeam la ora aceea zgomote de ciubere și milițieni în mișcare. Polonicele se scuturau greu în gamelele întinse prin vizete. Ni s-a servit iahnia de fasole cu carne de porc, bine aromată, câte o gamelă cu vârf, după ce ani de-a rândul am primit murături fierte, arpacaș sau uruială de soia cu gărgărițe și terci. Se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a adus dimineața. Pe coridor auzeam la ora aceea zgomote de ciubere și milițieni în mișcare. Polonicele se scuturau greu în gamelele întinse prin vizete. Ni s-a servit iahnia de fasole cu carne de porc, bine aromată, câte o gamelă cu vârf, după ce ani de-a rândul am primit murături fierte, arpacaș sau uruială de soia cu gărgărițe și terci. Se reedita un atentat fizic și moral pe care-l încercase și maiorul Munteanu în 1944. Cei care aveam experiență
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în geam... S. B.: ... oricum geamurile erau camuflate de cu seară. M. M.: ... de cu seara, da. Îți luai ranița, te duceai acolo și stăteai sau dormeai rezemat de lăzile cu efecte până dimineața până controlau dacă ai în raniță gamela. S. B.: Și dacă ești încheiat la copcă. M. M.: Eii, au fost și prostii! S. B.: Fiind unitate operativă, cred că am avut vreo patru alarme până la Revoluție, deci din ianuarie până în decembrie, cam la două luni și ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Rotaru îl chema. Cam de pe 25 viața a intrat oarecum în normal. Și noi am început să ne mai organizăm. Am făcut curățenie între tancuri, am măturat zona, ne-am organizat, ne-am adus mâncare. Dă-i, servește-l cu gamela, aprovizionează cu apă, dă-le schimburi. Echipamentele erau rupte, salopetele - murdare, iar noi puțeam. S. B.: De ce, totuși, s-a pornit atât de greu aprovizionarea? Spuneați că vreo două zile ați stat flămânzi. M. M.: Ce se întâmplă, era foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
păturile peste ele, care erau mizerabile... Și n-aveam voie să stăm pe saltele ziua. Aveam o bancă de 4 persoane și pe aia numa’ stăteam. În celulă făceam de servici fiecare într-o zi. Adică ce însemna asta: luam gamelele și turtoiul ăla și le dădeam la colegi când ne repartiza mâncare, și-așa mai departe, și la sfârșit, trebuia să adunăm gamele și să le spălăm; aveam o tinetă acolo în care aruncam apa... și dup-aia le luam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aia numa’ stăteam. În celulă făceam de servici fiecare într-o zi. Adică ce însemna asta: luam gamelele și turtoiul ăla și le dădeam la colegi când ne repartiza mâncare, și-așa mai departe, și la sfârșit, trebuia să adunăm gamele și să le spălăm; aveam o tinetă acolo în care aruncam apa... și dup-aia le luam și le ducea la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ducea la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă, m-a văzut, și când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: Bă banditule, de ce dormi? Păi, zic, n-am dormit. Băi, mai mă și minți? Și-mi arde câteva perechi de palme de mă lipește de perete. Am tăcut, n-am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de tâmplărie, mai micuț... Eu am lucrat la atelierul mecanic și aveam acces și la zona polițiștilor din sectorul celălalt, și mai meream pe la ei p-acolo și mai discutam cu ei... Țin minte că o dată s-a dat în gamelă fasole, și un calup de mămăligă aproape cât o cărămidă. Și unu’ a făcut pariu că mâncă o gamelă de-aia de fasole și doi calupi de mămăligă. Toată lumea curioasă... S-o pus ăla, o mâncat gamela de fasole, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
celălalt, și mai meream pe la ei p-acolo și mai discutam cu ei... Țin minte că o dată s-a dat în gamelă fasole, și un calup de mămăligă aproape cât o cărămidă. Și unu’ a făcut pariu că mâncă o gamelă de-aia de fasole și doi calupi de mămăligă. Toată lumea curioasă... S-o pus ăla, o mâncat gamela de fasole, a mâncat calupii și la un moment dat i s-o umflat burta și i-o venit rău și-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a dat în gamelă fasole, și un calup de mămăligă aproape cât o cărămidă. Și unu’ a făcut pariu că mâncă o gamelă de-aia de fasole și doi calupi de mămăligă. Toată lumea curioasă... S-o pus ăla, o mâncat gamela de fasole, a mâncat calupii și la un moment dat i s-o umflat burta și i-o venit rău și-o zis că moare... Ș-atuncea, cum aveam o curte mare, în mijloc era’ pomi și pe margine așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ajungi tu să-i faci. M-a dus la spital, în sfârșit, medicul respectiv văzându-mă că am icter m-a supus unui tratament cu ceai de pelin, că n-avea altceva la îndemână. Și mi-a dat câte două gamele de ceai de pelin, foarte amar, neîndulcit și le-am luat timp de 70 de zile. Asta ca să mă scoată din pericolul de evoluție a icterului, și să mă poată opera. Și după 70 de zile m-a pus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
numește respectivul... În perioada de dinainte de eliberare, înainte cu o lună de zile, te scotea la un fel de regim de izolare de ceilalți, dar și de refacere. Îți dădea o alimentație mai bună, îți îngroșa arpacașul sau varza din gamela aia... Și a venit și ziua eliberării... M-a chemat la grefă, mi-a dat bilet de punere în libertate... și m-a scos pe poartă afară... Mai țineți minte ce dată era? În 31 iulie ’63... după 15 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și să o dea la fiecare. De pe hol eram serviți de deținuți de drept comun, că exista o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare în gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să împingă gamela pe vizetă în așa fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare în gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să împingă gamela pe vizetă în așa fel încât să nu ai timp să o iei. Și mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o împingea, ca să nu te frigi, o scăpi și se ducea pe jos. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
turnatul porției de mâncare în gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să împingă gamela pe vizetă în așa fel încât să nu ai timp să o iei. Și mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o împingea, ca să nu te frigi, o scăpi și se ducea pe jos. Și el se distra... Vă amintiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era distracția lui. Și celor care rămâneau fără porții nu li se dădeau altele. ăsta era „norocul” lor... Și odată eu eram de servici împreună cu încă un coleg din celulă din Piatra Neamț, Cozma. Și când gardianul a început să împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat, și în loc să se verse gamela în cameră s-a vărsat pe cizmele lui. A început să țipe de acolo! Și i-am spus: Până când nu-mi dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu li se dădeau altele. ăsta era „norocul” lor... Și odată eu eram de servici împreună cu încă un coleg din celulă din Piatra Neamț, Cozma. Și când gardianul a început să împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat, și în loc să se verse gamela în cameră s-a vărsat pe cizmele lui. A început să țipe de acolo! Și i-am spus: Până când nu-mi dai și porțiile care s-au vărsat, nu primim mâncarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și odată eu eram de servici împreună cu încă un coleg din celulă din Piatra Neamț, Cozma. Și când gardianul a început să împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat, și în loc să se verse gamela în cameră s-a vărsat pe cizmele lui. A început să țipe de acolo! Și i-am spus: Până când nu-mi dai și porțiile care s-au vărsat, nu primim mâncarea. A închis vizeta, s-a făcut liniște... Care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
așa. Se obișnuiseră, mâncam mâncarea de la ei... Acest tractorist, nea’ Gheorghe, mi-a adus plăcintă dobrogeană și friptură de pasăre și de miel. Când mă întorceam le duceam și colegilor țigări și mâncare: pâinea care rămânea de la soldați și o gamelă cu mâncare pe care o țineam numai eu cum știam. Colegii abia așteptau să mă întorc de la câmp. După aceea am lucrat într-o grădină, dar înainte să înceapă recoltarea ne-au mutat de acolo, ne-au dus într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
securist. Ați putea să-mi descrieți viața din detenție? Eram la 5 kilometri de Tuzla, în două corturi. Eram 50 de deținuți într-un cort, 50 în altul. Mâncarea era la hârdău, vai de capul nostru, și mâncam din niște gamele. Dimineața la ora 5 era deșteptarea, ne punea ceaiul sau un fel de cafea, care când ne intra în corp, ne îngheța. Mâncările erau la ora 12 în hârdău. Aveam o viață mizeră. Ajunsesem dintr-un sportiv de 75 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului Todea, Noul Testament... și așa pe furiș mai citeam. Și scriam pe dosul gamelei cu săpun, rugăciuni, poezii de Radu Gyr... Era o atmosferă de înălțare sufletească, ca și într-o mănăstire, ca să zic așa. Acolo mai și posteam față de mâncarea care o aveam, și asta era un tonic spiritual extraordinar. A fost bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și vechea poliție a fost coruptă, că era marele comisar șef cutare, cutare... și ăla avea mâncare mai bună, restul, cei cu grade inferioare, subcomisarii, agenții... vai de ei. Atunci mi-am dat seama cum aici se putea trăi cu gamela aia cu fasole, că dincolo, la ei, nici urmă nu era... Deci erau câțiva potentați care mănâncau, și restu’... răbdau. Și după ce au trecut cei doi ani, de la Târgșor am plecat la Securitate la Ploiești, și de acolo mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]