15,944 matches
-
de ani și a redus viteza ca să ajungă în gara B cât mai târziu din direcția opusă tot vine un tren fără geamuri fără mecanic cu pasageri de care nu-și amintește nimeni trenul trece prin gara B trece prin gara A eu nu urlu nu mă doare nimic e o simplă problemă de fizică se cere să se afle cum s-au ciocnit cele două trenuri fără să se audă nimic cine m-a azvârlit pe peron cu toate bagajele
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
greu de "prins" în labirintul nastratinesc al unei inteligențe occidentalizate, Paul Zarifopol s-a sustras pînă astăzi taxonomiei de rutină. Născut la Iași, într-o familie de greci, cel care avea să administreze atît de neinspirat latifundiul moștenit la Cîrligi, gara Galbeni, moare subit în mai 1934, la doar cîteva luni după ce fusese numit în prima și ultima lui slujbă oficială, aceea de redactor-șef al Revistei Fundațiilor Regale. Absolvent al Facultății de Litere din Iași (1898), își desăvîrșește studiile postuniversitare
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
Bălașa, Crețulescu, Sf.Ion, Mântuleasa, Sărindar etc.), clădiri publice centrale (Palatul Regal, Senatul, Consiliul de Miniștri), ministere (Ministerul de Războiu, Ministerul de Interne, Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice), alte instituții importante (Prefectura poliției Capitalei, Regia Monopolurilor Statului, Compania gazului, Gara de nord, Observatorul pompierilor). Nu sunt uitate nici sediile culturale sau de învățămînt superior (Teatrul Național, Ateneul, Universitatea, Facultatea de medicină, Observatorul astronomic), diversele manufacturi și industrii, ("antipriza de flașnete" din Popa Tatu, fabrica de cizme Filaret, fabrica "Stella", fabrica
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
înfățișare cam ciudată puse stăpânire pe bagajul meu și pe chitanța mea de garanție. Cât ai clipi, făcu rost și de cufărul meu, ducându-se numaidecât să-l ia de la vagonul de bagaje, iar apoi mă urmă până la ieșirea din gară. Aici puse jos geamantanele, își ceru plata și dispăru îndată ce-o primise. Era cazul, acum, să caut o birjă, dar nu exista decât una singură, un omnibus foarte elegant de la „Hotelul Brofft". în ghidul meu de călătorie, acest hotel
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
în ghidul meu de călătorie, acest hotel era însă descris ca fiind de-a dreptul nerușinat de scump, și în plus căpătasem adresa altui hotel, așa că am rezistat prietenoaselor invitații ale birjarului și m-am adresat unui funcționar de-al gării, rugându-l să-mi găsească o birjă. Acesta dădu însă din cap și-mi propuse să merg la Brofft, pe care îl recomanda cu multă căldură. O nouă tentativă lingușitoare de apropiere din partea vizitiului de omnibus. M-am adresat atunci
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
tragă de cufărul meu. Ce să fac? Pe de o parte nu puteam rămâne acolo toată noaptea, pe de altă parte îmi era ciudă să cedez și să trag la Brofft, cu atât mai mult cu cât aveam despre o gară concepția vest-europeană că acolo se cuvine să aștepte mai multe birje. Mi-am amintit însă că tovarășul meu german de călătorie îmi spusese că în aceste țări, grosolănia este „ein sehr nothwendiges Ustensil", și m-am hotărât să mă port
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
să înțeleagă ce voiam să spun; când văzu că treaba e serioasă, își schimbă îndată comportamentul, și în cinci minute mă aflam, cu tot bagajul, într-o elegantă droșcă, pe drum spre hotelul meu. O beznă deasă domnea pretutindeni în jurul gării, iar aceasta, adăugându-se la cele care tocmai întâmplate 1), m-a făcut să-i dau, în sinea mea, dreptate domnului din Germania cu care călătorisem de dimineață: Bucureștii erau, cu siguranță, un oraș unde civilizația nu prinsese încă rădăcini
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Sibiu, pe care o înfățișasem domnului Lovinescu, se topise în atmosfera casei părintești. Mi-am amintit de ea în clipa în care o telegramă, trimisă de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu un salt tineresc și mă salută cu o vioiciune care îmi cuprinse ființa. - La ce oră pleacă trenul spre faimoasa stațiune?, m-a întrebat. Au fost primele cuvinte, cu care mă salută. Am răspuns îngăimînd
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
a întrebat. Au fost primele cuvinte, cu care mă salută. Am răspuns îngăimînd cuvintele, încercînd să-i abat ideea pe care eu o împlîntasem în percepția lui, în București, dar n-am reușit acest lucru. Locomotiva trenului care aștepta în gară, slobozi un șuier dînd semnalul de plecare spre localitatea balneară Ocna Sibiului, scrisă cu litere mari pe tăblița atîrnată de vagonul, care se puse în mișcare. Am ajuns în gara stațiunii, odată cu pîlcul de tineri gălăgioși, care călătoreau în fiecare
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
n-am reușit acest lucru. Locomotiva trenului care aștepta în gară, slobozi un șuier dînd semnalul de plecare spre localitatea balneară Ocna Sibiului, scrisă cu litere mari pe tăblița atîrnată de vagonul, care se puse în mișcare. Am ajuns în gara stațiunii, odată cu pîlcul de tineri gălăgioși, care călătoreau în fiecare zi spre stabilimentele băilor, nerăbdători să se arunce în apa sărată, care îi aștepta. Am pătruns și noi în parcul stațiunii înconjurat de un gard de metal scorojit. M-am
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
căldură?, m-a întrebat la un moment dat cu un aer ironic. Am rerceptat cu inima strînsă cuvintele aproape dojenitoare. Lovinescu părînd înduioșat de starea mea sufletească propuse să ne întoarcem la Sibiu. Am făcut calea întoarsă pînă la mica gară, care părea pustie, ne-am urcat în trenul ce părea că ne așteaptă anume pe noi și după o jumătate de ceas am coborît în burgul german, care ne primi cu o căldură părintească. Sufletul meu căpătase din nou aripi
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
că mă încărcase cu o obligație, a cărei înfăptuire se prefigura într-o activitate continuă la care visasem în adîncul ființei mele, de cînd începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
deja victorii importante și se pregăteau să ia Brașovul și Sibiul. Își ziceau că probabil nu vor participa la ciocniri, drumul fiind curățat. Vor întări doar succesul. Abia în clipa cînd începură să sară în vagoanele de marfă înșirate în gară aflară destinația. Porneau spre Dunăre, la Oltenița. Soldații nu înțelegeau nimic dar se fereau să întrebe. Totuna. Ofițerii însă păreau agitați. Garnizoana română de la Turtucaia fusese asediată, de acolo sosiseră mesaje alarmante. Încă înaintea lor numeroase ajutoare trecuseră fluviul. Trenul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
compromis muzicală, pe care o practică intens amîndoi - o știm de la Kierkegaard încoace - nu e decît formă pură, absolută, de donjuanism. în fine, încă o mențiune în acest sens. în primăvara intensă a legăturii lor, înainte de a se duce la gară, pentru a-l aștepta pe Cioran, care sosește la Köln, Friedgard Thoma asculta acasă, ore în șir, un cvintet de coarde al lui Schubert.
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
călătorul care n-a ajuns la capătul călătoriei (Ziua)? Iată: "Viața poetului e o blană albă/ de iepure așezată pe spatele/ reumatic al vatmanului/ niciodată nu se simte poetul mai singur/ decît față în față cu tramvaiul care duce la gară/ niciodată poetul nu se simte mai umilit/ decît față în față cu mașina de tocat carne/ niciodată gura sa nu este mai încleștată/ decît în fața cireșului înflorit/ poetul gîndește ca și cum/ ar striga după ajutor poetul respiră/ ca și cum aerul însuși ar
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
zbor? Pe la noi însă e ceva în plus care ma neliniștește. Mașinile-s în continuare de cinci ori mai grele decît ar fi normal și-abia se duc pe ele însele. Vacile mor de inaniție la trei sute de metri de gară unde grîul uitat pe-o linie moartă scoate prin acoperișul vagoanelor limba lui verde la călători. Gîfîie și nouă societate, gîfîie cu spinarea îndoita sub nemuritorii funcționari. Paznicii nu-s prea bine păziți și fură în continuare de stîng. Săracului
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
Dragoș Bucurenci Eugen îmi povestește că, într-o gară din Elveția, o femeie s-a aruncat în fața trenului la o oră de maximă aglomerație. Compania de căi ferate le-a oferit tuturor călătorilor care se aflau atunci pe peron sau în trenuri un voucher cu 20 de ședințe de
Vești bune de pe frontul pe Vest by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82526_a_83851]
-
salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în atelierul său și îi pictează poleindu-i cu praf de aur. Cîte puțin despre Rai Raiul? O plutire. Cît urma unui greiere în grădina de lîngă gară. Cît jarul din poiană după plecarea sihastrului. Raiul? Cîntec mic. Șuier de tren în nopțile prevestitoare ale brumei. Nădejde neîmpărțită. Și corabia albă, albă a unui schit înfruntînd iernile dar mai ales primăverile sălbatice. Raiul? Lumina ce se cobora urcînd
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
te văd întors acasă, băiete. De mâine, te-ai ars. Vine jidanu ăla Ducu al lui Sason, naiba să-l ia, să ridice porumbu. |s vreo două vagoane juma^te. Supraveghezi încărcarea în carele noastre, ești atent la cântar, în gară la Plenița și dacă nu ți-ai pierdut sufletu^, dai și o raită la frate-tu doctorul, la spital, să-i spui să vie cu mânza ^mnealui pe joia ailaltă, c-am făcut de bani și vreau să-i tragem
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
cochetează pe rând cu ideea emigrării, a sinuciderii sau a plecării într-o direcție necunoscută cu un tren de noapte. N-au decât să-i taie ziua la serviciu. Mare brânză. Singurul lucru care-l oprește să se urnească spre gară e conștiința inutilității gestului. Petreceri de genul ăsta vor mai fi, cu siguranță. Din câte știe omul nostru, peste trei zile vecinii de deasupra or să prezideze peste o rupere de turtă care o să se soldeze cu o furtună sonoră
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Emil Brumaru Dacă vrei să mă iubești, Vino-n gară la Belcești Căci te-aștept cu trei calești. Prima o să-ți poarte trupul Pe care la noapte rupu-l Fără nici un pic de scrupul. A doua, cea mai ușure, C-un cal pag și roata-n mure, Rochia o să ți-o
Cîntecel de gară dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11454_a_12779]
-
Și pata izmănuței cu bretele Și monogramă-n flutur cuneiform, Și firul, rupt în vînt, de la mărgele, Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele... Pe toate ți le-oi aminti-n vis, Pino: Și balega, și cheresteaua, și cîntarul Din dosul gării. Fie-ne amarul, Cojit ca de pe ziduri albe varul, Topit în rîma leneșă ce fin o Plimbă Iubita-n lesă prin mărarul Pe care ți l-oi scutura-n vis, Pino, Eu, Ingerul jongler Emil Brumaru... Ia gramofonul, pîlnia-i înclin
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
preotul cu alură de bariton italian uite că mă întorc într-un oraș unde acum flutură steagurile firmelor și companiilor de asigurări internaționale pe care trecătorii firește le ignoră așa cum se întîmplă de altfel în lumea întreagă doar șefii de gară în uniformă cu chipiuri roșii mai înțepenesc cînd trec pe lîngă ei trenurile fără oprire între Budapesta și Viena în timp ce o mamă grijulie în ținută de jogging impecabil de albă încearcă să fugă la fel de repede ca și fiul ei de pe
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea cînd mocnea în cearșafuri obosită ca un cosaș după o vară de fîn, unde călătoream în vis, venea realitatea cu cîte un semn, ca pe pereții zgîriați ai gărilor prin care cerșetorii au ajuns înstăriți- nu mai sunt cel de atunci, chiar dacă pe mine mă duc spre altă înfățișare ca iernile cînd vin să înghețe sîngele în cîini, nici celălalt de acum, un bărbat într-un pat ca-ntr
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
vorbele lui nu ar fi fost de zodier și dacă nu s-ar fi vădit a fi un cititor pătimaș de texte explodate, cum ar spune un specialist în limbi moarte. I-am dat ascultare și astfel am ajuns în gara Termini, un omfalos roșu și păgubos, ticist de călători cu suflet păros. Din Termini porneau toate drumurile Romei spre oriunde și nicăieri, era o gară inițiatică, plină de ușieri care dădeau mecanic din cap și arătau cu mâinile în toate
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]