1,137 matches
-
cu paharul: În cinstea ta, cea mai frumoasă"!, precum zice Minulescu... Hm! surîde Maria cu gîndul departe. În cinstea ta, / Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, / Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton grav te asigur că nu vom începe o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l ajut la cumpărături. Mergem toți trei. Două fetițe... rîde Violeta încet, cu plăcere, pornind alături de Mihai să traverseze curtea autogării. Nu-i așa că-i grozav? Două fetițe!... Uite ce frumos arată orașul în alb!... Mi-ar plăcea să găsim garoafe albe, ce zici? Mihai răspunde că "da, dar și o vodcă i-ar prinde bine", fata întoarce privirea spre el din mers, izbucnesc amîndoi în rîs și-și continuă drumul spre centru. În urma lor, cursa rapidă se strecoară printre celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe care-am desenat cu aplicație hârci cu trandafiri ieșindu-le din orbite. Potrivit ritualului, urmează masa la unul dintre cele mai luxoase restaurante, în cazul de față într-o fostă sală de cantină decorată cu tufănele de plastic și garoafe de hârtie. Aici se desfășoară și cele mai multe nunți, mi s-a spus. - ...bune? Cu gura plină, n-am putut decât să dau americănește din cap, e OK!, totul merge strună. De fapt, mergea de parc-aș fi înghițit șpanuri, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
coaste împletite, întărite prin încleiere și racordări. O simți la fel ca pe marginea superioară a unei rochii sau un costum de baie fără bretele, susținut de sârme și straiuri de plastic cusute înăuntru. Dură, dar caldă, așa cum arată o garoafă. Osoasă, dar acoperită de piele moale, palpabilă. Genul ăsta de mandibulectomie traumatică acută fără reconstrucție, înaintea decanulării tubului traheotomiei, poate duce la apnee în somn, au zis doctorii. Ăștia erau ei discutând unul cu celălalt în timpul vizitelor de dimineață. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să nu beneficieze și el de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul. Așa că, o dată pe lună, trecea și pe acolo. Detesta coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie incinerată, iar cenușa să fie dată celor de la serele de flori. Câte rădăcini nu-și vor disputa atunci esența trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ordine, dar n-o lăsa inima. Dă omu' o avere pe ele și 'mneavoastră nici nu vă pasă! Aranja florile În așa fel Încât cele vechi să se vadă cât mai puțin. Io, donșoară, le păstrez cât pot. Îi plăceau garoafele. Nu putea suferi crizantemele, că miroseau a mort. Cât despre frezii, să nu le vadă. Regreta În schimb absența trandafirilor. Mai trăgea o dată cu mătura În fața ușii baricadată cu flori și Își vedea de treabă căci coridorul era lung de abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Afacerilor Externe în octombrie 1965, cu gradul de Atașat, a desfășurat activitate diplomatică, atât în Centrala M.A.E., cât și în misiuni diplomatice și delegații la Lisabona, Paris, Brasilia, Strasbourg, New York, Bruxelles, Luxemburg, Haga, Graz și Lima. După " revoluția garoafelor roșii " din Portugalia, este trimis în misiune permanentă la Lisabona, în septembrie 1974, în gradul de Secretar II diplomatic și Însărcinat cu afaceri cu scrisori de cabinet, unde deschide Ambasada României, închisă din 1946. Rămâne în misiune până în septembrie 1980
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și Comercială a României și ulterior de Ambasadă, îndeplinind funcția de prim-colaborator al ambasadorului, iar în lipsa acestuia de Însărcinat cu afaceri a.i. A participat la stabilirea relațiilor diplomatice și la deschiderea primei ambasade a României în Portugalia după "Revoluția Garoafelor". În calitate de director adjunct și Director al Direcției de Protocol, a participat la elaborarea programelor și realizarea vizitelor oficiale ale șefilor de stat, de guvern și ale miniștrilor de externe efectuate în România (1978 1989). A făcut parte ca membru al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept (vinișoarele alcătuind o garoafă creață) s-a accentuat. Nu m-am străduit să-mi țin tinerețea pe loc. Pe Faust nu-l iubesc. Nici nu mă deranjează cînd femeia de treizeci de ani îmi oferă locul în tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept (vinișoarele alcătuind o garoafă creață) s-a accentuat. Nu m-am străduit să-mi țin tinerețea pe loc. Pe Faust nu-l iubesc. Nici nu mă deranjează cînd femeia de treizeci de ani îmi oferă locul în tramvai, dar așa este! mi-e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Contemporanul", în '56. S-a tras și-n poză: el, "cu doi brigadieri". Și tot el, și tot în "Contemporanul", a scris despre Gheorghiu-Dej că "merită bronzuri de Donatello sau de Michelangelo". Carele Dej i-a trimis un coș cu garoafe roșii, la spital. De unde știi asta, Șichy? Din Amintiri deghizate. Sînt deghizate, într-adevăr! Croh i-a împins la fund pe mulți și tot el a avut permisiunea să-i readucă la suprafață. Ca, după '89, să se laude (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cine-l culpabilizează? Nimeni altul decît micul tiran care-i denunța "lacunele". El, Croh, a fost "ideologul proletcultului", nu Călinescu. Asta-i blasfemie să-ți "amintești" că "lașul" Călinescu se lăuda, pe patul de moarte, cu florile trimise de Dej. Garoafe roșii! Cum ne-cum, Croh se afla mereu lîngă un pat de moarte. Ai fi zis că devenise înger al morții: pentru Camil Petrescu, pentru Ion Barbu, pentru Arghezi... Maratonul de dialog mi-a obosit vocea (cîteodată îi vorbesc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
telefonului la doo de noapte, m-a trezit cu desăvîrșire. Am deschis fereastra, ca să constat că era frig. Frigul venea în valuri: de afară, dar și dinăuntru; de la teancul de cărți necitite, de la maldărul de corecturi necorectate al antologiei, de la garoafele antipatice (trei și roz) cadorisite de-o cititoare bine intenționată (" Știți, cartea dumneavoastră, Efect de real, m-a făcut să trec mai ușor peste moartea soțului meu. Vă mulțumesc"). Băiatul a mai sunat o dată, convins că mesajul a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Se va evita orice confuzie. În plus, numerele nu pot fi moștenite. Prea multă lume profită de nume. Fiul, fiica, nepotul lui CUTARE etc. Ești agitat. Nici nu prea ai mâncat azi. Cumpără-ți un corn; taie aciditatea. Apoi o garoafă și poart-o la butonieră. Albă. E bine ca lumea să te creadă nițel țicnit. Vei fi mai respectat. Oamenii la locul lor nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
au mai fost scoase la vânzare peste 80 de picturi și lucrări de grafică, printre care și: - "Biserica Sf. Sava din Iași" de Camil Ressu - o lucrare în ulei pe carton, estimat la 65.000 de lei; - "Natură statică cu garoafe și căni" de Alexandru Ciucurencu - un ulei pe pânză, cu o estimare minimă de 32.000 de lei; - "Nud șezând" de Gh. N. G.Vânătoru - un ulei pe carton, estimare la 26.000 de lei; - "Natură statică" de Merica Râmniceanu
"Car cu boi pe furtuna", de Grigorescu, nu și-a găsit cumpărător by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80625_a_81950]
-
i-a răspuns că nu va veni nimeni. Nici domnul părinte?, a insistat femeia. Nici domnul părinte, a răspuns stăpânul casei, în timp ce se îndrepta spre camera lui, desigur ca să-și schimbe cămașa și să-și pună cravata neagră. 1) "Revoluția garoafelor" avusese loc în 25 aprilie 1974. 2) Mișcarea Forțelor Armate, care a inițiat și condus Revoluția antifascistă din Portugalia. 3) Henrique Trindade Coelho, publicist, orator, jurnalist, a fost ministru de Externe (1929) și unul dintre cei mai înfocați sprijinitori ai
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
de neam al svăpăiaților conți de Oxford", Aubrey de Vere își poartă albastrul sîngelui la vedere, păstrînd, din alcătuirea lui zilnic refăcută, cînd pe-o mînă, cînd pe alta, șapte safire de Ceylan. Și, nobilă morbidețe, o mireasmă grea de garoafă. Construit după desen, nu ratează nimic din prescripțiile codului leonin: nici dezinteresarea de viața altora, nici curtarea spiritelor, nici nefireasca discreție în care acoperă un trecut abia de vreo 20 de ani, părînd, însă, a se întinde pe mai multe
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
ulterioară. La Paul Antschel, de exemplu, se simte marca viitorului uriaș Celan, dar în direcții pe care acesta nu le-a continuat. Iată, de pildă, urmele lui Arghezi (traducerile din acest articol îmi aparțin): Tăcerea gâfâie. I-austrul truda, oare?/ Garoafa, fi-mi coroană, tu viața, fii în floare./ Cine-n oglinzi? Ce trece? Să nu mă păcălești./ Cine asculta, vede, de-nceată, albă ești?/ Călătorește beznă. E strigat noaptea grea./ Se ia la trânta. Lanțul e rupt, s-o liberă
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
place tuturor măreția? De ce Faraon ar fi altfel?” Rhadopis e descrisă în genul poeziei clasice („obrajii ca doi trandafiri abia înfloriți, iar gura delicat întredeschisă îi dezvăluia dinții asemeni unor petale de iasomie licărind la soare sub o boltă de garoafe”), dar conversațiile celor doi îndrăgostiți, sau cele surprinse în salonul dansatoarei etc., vădesc situarea în contemporaneitate. De altfel, și conflictul cu preoții, cărora Faraon vrea să le ia pământurile, ilustrează o abordare modernă, neobișnuită într-o civilizație a dominanței teologice
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
șaizeci de astfel de soluții. Aceste substanțe mortale gata să ardă, să dizolve, să nimicească totul, sunt asaltate din afară. Ferestrele largi făcute să primească toată lumina... Florile avansând din primăvară până-n toamnă între pereții unde aerul circulă liber - crinul, garoafa, mușcata iau poziții sub geamuri... Podurile rulante lunecând pe deasupra, galbene ca o secerătoare în lanul de grâu... Nouă cântare-control cu tipsiile lor roșii sunt tot atâtea discuri solare răsărind în zori din nouă părți deodată. Zbaturile cu capacele verzi bine
Tăbăcăriile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5948_a_7273]
-
despre oameni, în cadrul unor enorme personificări; prin florile aduse în prim-plan și despre care se imaginează scenarii profund umane, poetul nu face altceva decît să se autocontemple la nesfîrșit, într-un exercițiu narcisistic fără precedent. Trandafirii, magheranii, crinii, nalbele, garoafele, gherghinele din poezii sunt de fapt Dimitrie Anghel în persoană, multiplicat la nesfîrșit, proteic în forme, parfumuri și culori... Poetul a intuit în flori simbolul perisabilității, al efemerului. Invazia florală nu semnifică aici renașterea naturii, dimpotrivă: florile se veștejesc mereu
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
era într-o casă veche,/ O hardughie cu pereții coșcoviți de ani și ploi./ (Acolo-i azi un bloc cu nouă etaje/ În care locuiesc doar muncitori/ Iar la parterul cu pereții de cristal,/ Un iureș de miresme și culori:/ Garoafe, iriși, crini, bujori/ Tot pentru muncitori.)” (...) Dar prima pagină a numărului (...) este ocupată în întregime de texte care preamăresc 40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România (de aici, probabil, și publicarea textului lui Sașa Pană, care, în ciuda formei
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5296_a_6621]