491 matches
-
asta. Noi, cei care ne-am format "în luptă", am fost educați în cultul marilor idealuri și misii culturale, paralel cu trufașa depreciere a comercialului, a bunei frivolități, a ludicului de piață. Ce mare scofală cu topurile? Este un joc gazetăresc la fel de important sau insignifiant, de semnificativ sau superfluu, precum chestiunea generațiilor, a promoțiilor, a segmentării temporale pe cinci-nale, pe decenii sau pe 30 de ani. Totul este o convenție, o schematizare din rațiuni demonstrative, degeaba se supără autorii că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
e alfabetică, de la ac, andrea, amforă, baghetă, balanță etc. până la zar, și în total apar câteva zeci de obiecte „micromonografiate” liber. E o descriere-investigație sub multiple unghiuri, într-o tonalitate colocvială, cu imaginație, sensibilitate și ingeniozitate - uneori nu fără clișee gazetărești -, civilizația umană fiind „reconstituită” plecând de la aceste obiecte așa-zis neînsemnate. În același timp, eseistul oferă o „cunoaștere de sine mediată de relația cu obiectele” (Doina Uricariu). Întreprinderea amintește întrucâtva - ca strategie a construcției - de (pseudo-)dicționarele lui Mircea Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
concept pe care Îmi propun să-l analizez Într-o carte aparte; eram doar uimit, aproape stupefiat și, până la urmă, revoltat de felul, de modul În care unii Germani, cei din clasa, din pătura intelectuală mai ales, universitățile, lumea editorială, gazetărească, Înțelegeau să „răspundă” acestei vini asumate. Și spuneam atunci cui voia să mă asculte - producând, se’nțelege, nu puțină iritare În jur! - că, uneori, În istorie, o crimă, o eroare mare istorică e Întrecută de reacția ulterioară la aceasta, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
insolența să ocolească aceste neprețuite precepte pe care grija părintească le emisese pentru fericirea tutulor... Iată cum ar fi sunat un articol incriminant la adresa filmului, dacă dictatorul, prin Bula culturală de la Mangalia din 1983, nu ar fi retezat scurt aripile gazetărești, ce nu așteptau decât un semn ca să fâlfâie... Scenariul lui Bujor Nedelcovici și Dan Pița manifestă o preferință încăpățânată și de neînțeles pentru problematica minoră a individului. Or, se știe, sarcina artei, a culturii în general, este aceea de a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu democraticul Adevărul și terminând cu Universul, în ambele publicându-și, într-un foileton săptămânal, amin tirile savuroase despre , care văd întâia oară lumina tiparului între 1927 și 1932, într-o serie de patru volume. După ani fertili de activitate gazetărească, Bacalbașa este ales, în 1919, președinte al Sindicatului Ziariștilor din București, calitate în care alcătuiește o „privire asupra presei românești din zilele noastre“ cuprinsă de N. Iorga, în 1922, în lucrarea Istoria presei românești. Constantin Bacalbașa a mai publicat (selectiv
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
piesă de teatru, nu voi dezvălui încă despre ce este vorba. A.B.Să ne întoarcem cu câțiva ani în urmă, în perioada 1954-1956, când erați redactor la "Scânteia Tineretului" și colaborator la "Amfiteatru" și "Luceafărul". Comparați, vă rog, munca gazetărească de atunci cu cea de astăzi. Astăzi nu mai sunt gazetar, sunt director, redactor-șef la "Literatorul"; atunci eram doar un începător și un trepăduș. Nu este același lucru să fii începător și director. Eram foarte tânăr, fermecat de viitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fost apoi convins să mă angajez reporter, făcând acest lucru 19 ani, gazetăria devenind foarte importantă pentru mine. În acea perioadă am trecut prin trei etape. Prima a fost aceea de complexe, știind că nu am nici un fel de talent gazetăresc, nici astăzi nu am, sunt un stângaci nemaipomenit. A doua a fost după plecarea lui Sorin Toma, fiind o perioadă de tranziție, în care m-am făcut plăcut și util dar eu știu că am scris prost și am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o ascunzătoare, unde scrie un straniu jurnal, prin care comunică, într-o limbă veche și poetică, tainele conviețuirii armonioase între om și natură, Zamfir Amărășteanu dispare asemenea unui șaman. Cele două romane sunt scrise într-un stil alert, cu nerv gazetăresc, adesea cu plăcerea detaliului antropologic sau folcloric, dar și cu propensiuni spre poetic. Modelul vine din proza scurtă, de care mulți scriitori ai anilor ’80 s-au simțit atrași. Împărțite în capitole, fiecare cu regimul semiautonom al unei povestiri închegate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
al lui Constantin Buzilă, dascăl bisericesc. Primele clase de liceu le-a urmat la Orhei, iar celelalte, după refugiul din Basarabia, la Alba Iulia. A absolvit Facultatea de Filologie din București (1953), secția limba și literatura rusă. Pasionat de scrisul gazetăresc și beletristic, a debutat timpuriu (1944) în săptămânalul „Foaia noastră” din Timișoara, cu articolul Poporul românesc. Timp de aproape patruzeci de ani (1955-1994) a răspuns de „pagina culturală” a ziarului „România liberă”, menținând-o într-un climat moderat și scriind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
zilele reținerii și arestării lui Sorin Ovidiu. Găsiți acolo citatele exacte, furnizate de Monitoring Media, nealterate de interpretări tendențioase. Să-l califici drept text bolșevic, securist sau să-l compari cu maculatura tip România Mare înseamnă să comiți o mojicie gazetărească fără margini. O mârșăvie. Relevanța publică a unui inventar într-un astfel de moment-test este uriașă: cine-l apără pe SOV fără argumente sau probe clare și se folosește în schimb de speculații și elemente emoționale ca să deturneze opinia publica
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
șantajat oare sau vorbim de jurnalism de investigație împins la limită? Cu asta, porcăria comisă de cei doi se pierde în ceață. Tentativa de șantaj, după cum rezultă din stenogramele publicate de Curentul, se transformă pe nesimțite în act de vitejie gazetărească. Urmând tehnica diversiunii totale, televiziunile își bat capul cu subiecte care rămân colaterale, în lipsa unor minime indicii: presupusele conturi ale lui Blaga și Videanu sau despre presupusele interceptări realizate de servicii secrete. N-avem nicio bază să discutăm despre asta
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nu înseamnă să se treacă imediat la vindicte, dar înseamnă ca toți cei care au comis crime să fie cercetați de instanțe constituite în mod legal.“ Câtă dreptate!!! Scrisoare către Radu Moraru Aș lăsa deoparte polemica dintre noi, pe teme gazetărești. Ea nu prea are importanță acum. Admit că m-am pripit cu o comparație nefericită. Altceva m-a mișcat în replica ta, dincolo de tonul ei frust. Spui că traversăm poate cea mai importantă lună din acești ultimi 20 de ani
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nu numai, pe care viața cotidiană, bombardată de o massmedia comercială cu tot felul de banalități, le sufocase. Cum gândesc și ce gândesc românii despre ei înșiși, iată o temă meritorie, plină de interes, pentru că ideile expuse sub diferite forme gazetărești, își găsesc aprobarea sau nu în propria noastră gândire. Foarte multe dintre aprecierile participanților la acest mare colocviu din carte se constituie într-un rechizitoriu la viața noastră cea de toate zilele, ne incită la meditație și ne lasă satisfacția
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
Autor de schițe și mici povestiri, D. e un umorist din a doua generație postcaragialiană. E comparabil - deși le rămâne inferior ca nivel estetic - cu predecesori mai vârstnici, precum I. A. Bassarabescu și G. Brăescu, scriitori față de care e mai „gazetăresc”, mai „ușor”, mai verbos și mai diluat. Se poate presupune că la rândul lui va fi servit - alături de alții - drept model pentru unii umoriști de duzină din perioada 1948-1989. Universul scrierilor lui umoristice și (blând) satirice e înzestrat cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
romancierului târziu, după marea reușită a lui Liviu Rebreanu cu Răscoala și după alte câteva scrieri de substanță. În trilogia 1907, alcătuită din Mane, tekel, fares, Noi vrem pământ!, Pământ... mormânt (1937-1943), P. nu izbutește să treacă de locurile comune gazetărești decât prin câteva creații remarcabile în spațiul galeriei tipologice a romanului: Iordache Cumpătă, Dimitrie Petreanu, agronomul în care încearcă să-l figureze cu oarecare idealism pe tatăl său, ș.a. Format într-o epocă de posteminescianism manifest, chiar sămănătorismul său părând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Ioan Adam colaborează cu schițe din seria intitulată Poznășii țărănești, pe care o continuă și în alte gazete și reviste; câteva schițe (Moravuri semite) îi aparțin lui A. Steuerman-Rodion. În foileton se publică Dubrovski de Pușkin, sub titlul, în manieră gazetărească, Răzbunarea unui fiu sau Viața unui haiduc rus. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288488_a_289817]
-
totalitar. Celelalte romane, Drumuri (1979), Îndrăzneala (1983), Rădăcini de acasă (1988), Eclipsa (publicat în revista „Basarabia”, 1990), sunt pledoarii pentru asanarea morală a satului, alterat printr-o dură îndoctrinare. Bazate pe o actualitate dramatică, romanele supraviețuiesc prin substratul lor documentar gazetăresc, mai puțin prin substanța artistică. C. a mai tipărit volumele de publicistică Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983), Sârjoaca (1984). A publicat și literatură pentru copii și s-a distins printr-o bogată activitate de traducător. SCRIERI: Tăcerea pădurilor, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
ale stingerii. Moartea părinților, succesiunea generațiilor, drama bătrâneții sunt transpuse în versul muzical și nostalgic al postsimbolismului românesc. Ca topică și structură lexicală, poezia aceasta se reclamă din tradiția clasicilor. L. trece la roman după ce acumulase suficientă experiență lirică și gazetărească. În centrul câtorva dintre construcțiile ei epice - Aproapele meu (1979) și Femeia lui Loth (1990) - se află criza sociopolitică a unor cupluri. Sunt romane de familie, pe fundalul cărora personajele feminine au de înfruntat propria memorie traumatizată de malaxorul fascismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
furtunii. Se asociază la aceste scrieri, un număr mare de articole publicate în ziarele și revistele vremii, strânse, o parte dintre ele, în volumul Despre viață și cărți. Aici, prozatorul își exprimă, într-o manieră brutal ideologică, ceea ce în limbajul gazetăresc din acea vreme se cheamă „concepția de viață” și „gândirea artistică”. Gândirea artistică nu are mari complicații, ca și concepția de viață. Amândouă respectă, în chip ortodox, principiile realismului socialist care, în domeniul epicii, trebuie să unească performanțele realismului din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de exterminare a prizonierilor politici. Și, când a aflat, n-a mai putut să abandoneze romanul. Fapt sigur este că Drum fără pulbere este un execrabil roman politic care falsifică totul: tipologia, psihologia de clasă, datele esențiale ale epocii. Viziunea gazetărească partizană și, încă o dată, mistificatoare, este evidentă. Excepție fac câteva pagini descriptive (despre stepa dobrogeană, cartierele pitorești ale Constanței), care amintesc că în această scriere propagandistică, imensă și falimentară, se află un scriitor autentic. Și, cum va dovedi mai târziu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
, L.[eon] (17.X.1908, Focșani - 24.I.1990, Focșani), gazetar, eseist și memorialist. Este fiul Iuliei (n. Gherghel) și al lui Sarchis Kalustian. Face liceul la Focșani și la București. Atras încă din adolescență de activitatea gazetărească (a debutat în 1926 în „Cuvântul”), publică sub semnătură, dar și sub pseudonime ca Democrit, Elka, Lucullus, Al. Teodoru, Vladimir, Kalvincar (acesta din urmă folosit împreună cu I. Vinea și N. Carandino la „Facla”), la „Mișcarea”, „Adevărul”, „Cuvântul” „Curentul”, „Dimineața”, „Zorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
Chișinău (1959). A fost deținut politic timp de zece ani, fiind condamnat pentru scrierea unui jurnal intim (Eu și lumea). Debutează editorial cu volumul de schițe Zările ne cheamă (1959). Activitatea de reporter a lui M. a determinat maniera preponderent gazetărească din culegerile Dragoste (1963) și Vânturi albastre (1969). O anumită profunzime a personajelor, plasate în circumstanțe neobișnuite, se observă în nuvelele despre război Catrina Loitre, Zona „Ze”, Gabriela ș.a. Protagoniștii sunt prezentați în complexitatea lor psihologică și morală, narațiunea având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
libertatea, îi acceptă condițiile. Schimbă linia ideologică a ziarului său foarte influent, atrăgându-și astfel ura tinerilor membri ai unei formații teroriste de extrema dreaptă. Situația din Ion se repetă în cu totul alt mediu (protipendada bucureșteană, cercurile industriale și gazetărești), iar foamea țărănească de pământ devine arivism social feroce. Deși romanul suferă de pe urma ezitărilor autorului între obiectivul inițial (critica politicianismului ca rău funest și justificarea dictaturii regale), Gorila izbutește să scoată la iveală un personaj interesant și să dezvăluie, chiar dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
prielnic. În proză nu a perseverat, deși o înzestrare, firavă, nu i-a lipsit. A scris povestiri, schițe cu caracter de meditație, schițe satirice. Reportajele și articolele lui rămân, până la urmă, simple compilații. Religia, morala, istoria fac obiectul preocupărilor sale gazetărești. A publicat în „Albina românească” și „Spicuitorul moldo-român” traduceri din Lamartine, Jan Olof Wallin, Adèle Hommaire de Hell, precum și din Ponson du Terrail (Pelerinagiu de lainici, 1851). Pentru teatru, transpune piesa Marie de Beaumarchais de R. Bauhberg și O. Cardiez
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
referințe la munca noastră ce trec ușor peste o realitate: avem numai 28% din spațiul grafic al Scânteii, iar materialul oficial ne determină ca noaptea târziu să aruncăm la coș articole, reportaje și știri obținute prin mult consum de energie gazetărească. Toate astea, ca și spațiul acordat publicității, ne îngustează câmpul de manevră tematic în dese rânduri"102. Trebuie spus că Flacăra Iașului vindea 53.000 de exemplare pe zi și Dumitriu cere abonamente la sate. De asemenea, cere ca o dată
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]