491 matches
-
și cunoscut îndeobște sub titlul prescurtat de pe copertă: J.B.C. trece Cortina. În anii ’50, ca ziarist la „Scânteia”, F. dobândește în mediile culturale un renume de „comisar” al „rectitudinii” ideologice comuniste. Ca scriitor însă abandonează destul de curând temele politice și gazetărești ori virulența pamfletară și se specializează în literatura științifico-fantastică și de aventuri, domeniu în care se impune prin câteva realizări notabile. Alături de Vladimir Colin, Adrian Rogoz și Ion Hobana, se numără printre inițiatorii și promotorii SF-ului românesc postbelic. Obține
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
în cultura românească o renaștere, o „primăvară” semănătoare de speranțe și atestând emanciparea geniului creator național. Se justifică orientarea „Convorbirilor literare” spre spiritul academizant, scientist, este elogiată personalitatea lui A.I. Odobescu, se exprimă dezacordul față de atitudinea culiselor vieții politice și gazetărești cu privire la interesul național, este deplânsă pierderea independenței de gândire și de acțiune a scriitorilor, cauzată de spiritul mercenar (Americanism literar) și se afirmă încrederea față de perspectivele literaturii române sub semnul originalității. Cel mai important studiu inclus în volum este micromonografia
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
1937. Din inițiativa sa ia ființă, prin 1926-1928, Biblioteca Centrală Armeană, unde va îndeplini de asemenea funcția de director. Publicist de cursă lungă, gata oricând să se devoteze unei cauze, își consumă energiile unei firi de luptător îndeosebi în spațiul gazetăresc. Încă în 1906 editase „revista literară și istorică” „Aurora”, între 1913 și 1916 dirijează, cu priceperea-i de om gospodăros și întreprinzător, „Universul literar”. În 1924 fondează mensualul „Ararat”, care își sfîrșește existența la puțin timp după moartea, în urma unei
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
au o anume relevanță. Altele sunt „reminiscențe” (Din alte vremi) sau istorioare („pățanii”), uneori nostime, mai adeseori fade, cu palide sclipiri de umor. Mici exerciții narative, ele caută să-și coloreze anecdotica prin conturarea câte unui profil (de pildă, „apașul gazetăresc”). Prozele din Schițe-filme (1913), fie glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase ca la carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
dramatic îl interesează. Totuși, Alecsandri și dublul său (1980) este o coerentă, necesară și stimulatoare relectură a subiectului. O panoramă a literaturii dramatice române contemporane (1984), dar mai cu seamă Istoria dramaturgiei române contemporane (2000) dau măsura unei îndelungate activități gazetărești, de cronicar de spectacol. Lucrarea nu procedează la structurări tematice, pe direcții stilistice definitorii, care să îmbine sociologia cu estetica și tematismul cu evoluția formelor spectacologice, astfel încât să se vadă liniile de forță, mutațiile și demarcațiile genului, dar înserierea medalioanelor
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
șapte ani din acest ciclu anticipează vizibil Moartea căprioarei de Nicolae Labiș). Preocupările poetice rodnice din anii următori (publică versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, colaborează la „Discobolul” și îi dedică un poem lui Armand Călinescu) se manifestă concomitent cu activitatea gazetărească. În 1940 volumul Caligrafie pe zăpadă, mai diversificat tematic, obține Premiul pentru scriitorii tineri al Fundațiilor Regale. Versurile relevă o sensibilitate acută, înclinată spre comunicarea cu transcendentul, uneori cu accente argheziene (Rugăciune). În plan biografic, căsătoria, în 1939, cu avocata
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
Conexiuni cu „Vrăjitorul” (1995), studiu erudit, dar totodată accesibil, despre receptarea operei lui Thomas Mann în România și despre raporturile dintre scriitorul german și spațiul românesc, este „un eseu de structură jurnalistică, pentru că știe să utilizeze, inteligent, elemente din senzaționalul gazetăresc, sporind interesul lucrării” (Z. Ornea). Cartea „Noi” și germanii „noștri”. 1800-1914 (1998) este un studiu de imagologie, domeniu care l-a interesat pe H. și atunci când a tradus una din lucrările lui Klaus Heitmann. A mai realizat câteva transpuneri din
HANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
prielnic. În proză nu a perseverat, deși o înzestrare, firavă, nu i-a lipsit. A scris povestiri, schițe cu caracter de meditație, schițe satirice. Reportajele și articolele lui rămân, până la urmă, simple compilații. Religia, morala, istoria fac obiectul preocupărilor sale gazetărești. A publicat în „Albina românească” și „Spicuitorul moldo-român” traduceri din Lamartine, Jan Olof Wallin, Adèle Hommaire de Hell, precum și din Ponson du Terrail (Pelerinagiu de lainici, 1851). Pentru teatru, transpune piesa Marie de Beaumarchais de R. Bauhberg și O. Cardiez
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
ROMAN, Horia (19.XII.1910, Constanța - 23.XII.1983, Roma), gazetar și memorialist. Este fiul gazetarului și poetului Ioan N. Roman. Elev la Liceul „Sf. Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului «Sf. Sava»”, înființată în martie 1927. În anii liceului frecventează uneori, după propriile mărturisiri, cenaclul lui E. Lovinescu, fără să fi citit însă vreodată din producțiile sale literare. La șaptesprezece
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
ROMÂNUL, cotidian apărut la Timișoara între 20 octombrie 1944 și 10 iunie 1945. Director este Elie Marcu, iar de la numărul 114/1945, când funcția de director dispare, redactor-șef e Romulus P. Roșu. Articolul-program, semnat de Dimitrie Nistor, mărturisește intenții gazetărești specifice naționalismului interbelic. Sub aspect literar, publicația pornește la drum elogiind scriitori americani de origine română, între care Peter Neagoe, sau publicând interviuri cu personalități precum Silvio Guarnieri, directorul Institutului de Cultură Italiană de la Timișoara, pe tema relațiilor culturale româno-italiene
ROMANUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289361_a_290690]
-
Satele de B. Jordan, Viață frântă de Petru Șerbănescu, Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu, Fundacul Varlaamului de Ionel Teodoreanu, Primăvara în țara fagilor de Iulian Vesper ș.a. Tot Perpessicius tipărește un impresionant articol de bilanț, Anul literar 1938, net superior intervențiilor gazetărești ale lui Vlaicu Bârna, Petru Manoliu ori Nicolae Roșu. Prezența criticului în paginile cotidianului încetează odată cu apariția „României literare”, ca supliment al R., condus tot de Cezar Petrescu. După 2 aprilie 1939 Perpessicius va mai da în R. câteva cronici
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
a lui Eugène van Itterbeek privind transgresarea frontierelor culturale. După cum arată editorialele revistei (scrise de Ion Dur), S. a urmărit să se impună ca o publicație de ținută academică, distanțându-se în egală măsură de cultura „de mase”, de vulgaritatea gazetărească și de exaltările provinciale. M.Ș.
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
libertatea, îi acceptă condițiile. Schimbă linia ideologică a ziarului său foarte influent, atrăgându-și astfel ura tinerilor membri ai unei formații teroriste de extrema dreaptă. Situația din Ion se repetă în cu totul alt mediu (protipendada bucureșteană, cercurile industriale și gazetărești), iar foamea țărănească de pământ devine arivism social feroce. Deși romanul suferă de pe urma ezitărilor autorului între obiectivul inițial (critica politicianismului ca rău funest și justificarea dictaturii regale), Gorila izbutește să scoată la iveală un personaj interesant și să dezvăluie, chiar dacă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
administrându-și o doză de morfină. S.-R. a publicat câteva cărți de poezie - Sărăcie (1897), Lirice (1898), Spini (1915) - și culegerea O toamnă la Paris (1897), care reunește schițe, cronici jurnalistice, amintiri, fantezii, sonete. O parte din scrierile sale gazetărești în problema feminismului intră în volumul intitulat Ele (1898). A compus libretul operei Petru Rareș (muzica de Eduard Caudella), este autorul unei antologii privitoare la literatura română din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea (I-II, 1893) și
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
dată, indiferent cine le cultivase. Nu-mi mai rămâne să spun decât că în acele zile, când Nemmersdorf a devenit totuna cu esența ororii, disprețul cu care lumea era deprinsă față de ruși s-a transformat în frica de ruși. Relatările gazetărești, comentariile radio, imaginile jurnalelor de actualități vehiculate în localitatea recucerită, au declanșat în Prusia orientală o fugă în masă care, începând de la mijlocul lui ianuarie, s-a amplificat până la panică. Odată cu fuga pe drumul de țară, a început și moartea
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
când vedem că nu mai avem industrie și agricultură performante, că actul de cultură este așa și așa, ziaristica nu-și mai justifică denumirea, iar un coleg, lam numit pe Ioan Mititelu de la Vaslui, priceput nevoie mare în folosirea pamfletuluigen gazetăresc - care nu prea se mai utilizează, descoperă o nouă profesiune a copiilor și nepoților noștri. În locul celor de strungar, rectificator, frezor, lăcătuș sau termist se aduce în prim plan nomenclatorul vorbirii zilnice și a practicii muncii, profesii nici ele prea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
deveni cunoscut după 1921, când „Adevărul literar și artistic”, mai târziu „Dimineața”, „Politica”, „Rampa”, „Universul literar”, „Dreptatea”, „Universul”, „Vremea”, „Gazeta municipală” ș. a. îi publică masiv proza și articolele, ceea ce, împreună cu volumele, îi asigură o prezență constantă în câmpul literar și gazetăresc. Are numeroase intervenții pe teme social-politice sau literare, teatrale, dar calitatea opiniilor și a exprimării lor era departe de a-l impune în acest domeniu. Tot în periodice îi apar și câteva traduceri din scrierile fraților Goncourt. Atât ciudatul pseudonim
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
parțial o reușită. Cu mai mult interes va fi primit de critică Vadul hoților (1926), pseudocronică a vieții dintr-un sat de graniță în anii războiului, roman distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „C. A. Rosetti”. Concomitent cu activitatea gazetărească a anilor de început, S. traduce mult, mai ales din scriitorii francezi și germani: Honoré de Balzac, Al. Dumas, Guy de Maupassant, Karl Emil Franzos, dar și proză de Rudyard Kipling sau de F. M. Dostoievski, rămasă, aceasta din urmă, în
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
țintă, personajele - ofițeri, funcționari locali, oameni de afaceri - au consistență, atmosfera e tensionată, încărcată de semnificații. Dar ansamblul rămâne neînchegat, intențiile nu se transformă întotdeauna în realizări. S. ratează din nou ocazia de a depăși limita dintre înregistrarea primară, frecvent gazetărească, a impresiilor și exigențele romanescului. Contimporanii adună laolaltă încercări critice ponderate, adesea mărturisind o remarcabilă justețe și acuitate a opiniilor, cu amintiri revelatoare despre scriitorii pe care autorul i-a cunoscut (St. O. Iosif, D. Anghel, Panait Cerna, Emil Gârleanu
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
rigoare. Îl indispun ambiguitățile și de aceea, când e cazul, caută să limpezească o situație sau alta apelând, ca un istoriograf, la documente, unele rânduite în arhiva lui de acasă. Decent în tot acest efort, el cedează uneori unei înclinații, gazetărești, către senzațional, provocând cititorul prin titluri care intrigă (Un proiect de căsătorie al lui Eminescu, Eminescu „contrabandist”, Calvarul lui Caragiale, O comedie necunoscută a lui Caragiale, Maiorescu apărându-se cu pistolul, Marele șarlatan Dante ș.a.). Lui S., se vede cât
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin (1972) abordează problematica existenței trepidante din metropolele tentaculare, în perspectiva unui modernism ostentativ atât sub aspectul conținutului, cât și stilistic, stimulat de impresiile furnizate de câteva călătorii de interes gazetăresc în țări vest-europene. Această experiență odată consumată, S. se întoarce la sursele originare: satul și lumea copilăriei, cu tradițiile, dorul și legendele sale. În acest spirit se configurează cărțile următoare: Lungul drum către casă (1976), Tărâmul magic (1980), Veghe și
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
Îndreptarea”, „Dimineața”, „Țara nouă”, „Adevărul” și „Adevărul literar și artistic”. Cu sprijinul financiar al industriașului Titus Enacovici, în noiembrie 1924 apare alt ziar, „Cuvântul”, la care este redactor și pe care îl impune în scurt timp în mediile politice și gazetărești. Dar, după câțiva ani, un conflict cu Nae Ionescu îl obligă să renunțe la conducerea gazetei și, împreună cu majoritatea membrilor redacției, inițiază, în ianuarie 1928, editarea cotidianului „Curentul”, pe care îl va conduce până la evenimentele din 1944. Prin efortul său
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
de vedere pe subiecte dezbătute în epocă, de pildă despre „noua spiritualitate”, sau replici în controverse iscate între redacții (Petru Comarnescu, Un caz anormal, C. Noica, Când ai vedenii). Sectorul artistic - teatru, plastică, muzică, film - este acoperit după o structură gazetărească identică: rubrici consacrate sau texte în afara rubricilor. La „Cronica teatrală”, destul de întâmplătoare ca periodicitate, se remarcă aceeași atitudine critică de ansamblu, ce dă și vivacitate materialelor, care examinează în special repertoriul Teatrului Național. „Cronica plastică” (inițial „Plastica”) nu are un
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu o dată excesiv, calamburul, efectul burlesc, împins până la absurd. Astfel ridiculizează reclamele năstrușnice (Pilulele Pink), stilul gazetăresc, maniera exaltată a reportajelor de senzație (O crimă oribilă) etc. U. scrie în cheie parodică interviuri, reportaje, impresii de călătorie, scenete, monologuri, cugetări etc., semn că orice, dar mai cu seamă condeiul confraților poate fi persiflat, bagatelizat. Multe „pilule” datează
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
lesne recunoscut. A mai iscălit Libertatea și Laura Vaian. A făcut parte din Societatea Scriitorilor Români (din 1914) și din comitetul de conducere al Asociației Scriitoarelor din România. Fire întreprinzătoare și deosebit de activă, V. și-a gestionat cu inteligență activitatea gazetărească, împletind-o cu profesiunea de dascăl și cu plăcerea scrisului literar. Volumașul de „schițe, cronici și nuvelete” Nou!, aflat după numai un an de la apariție la ediția a doua și prezentat de autoare Academiei Române pentru Premiul „Năsturel-Herescu”, fusese întâmpinat cu
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]