688 matches
-
cu virtuți mai degrabă rebele și novatoare). Semnează, în paginile revistei, mai cu seamă Adrian Păunescu, Nicolae Cristache, Horia Pătrașcu, Iulian Neacșu, Ovidiu Ioanițoaia, Cornel Bozbici, Nelu Ionescu, Eugen Seceleanu ș.a. Între membrii corpului redacțional și colaboratorii permanenți care practică gazetăria pe teme sociale, politice, cetățenești, reportajul etc. se află nu puțini scriitori. Unii au spații sau rubrici fixe: Dinu Săraru deține rubrica „Opinia unui alegător” (întreruptă o vreme, înlocuită de publicarea în foileton a romanului Niște țărani, ulterior reluată), Dorin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
anii următori, după ce obține o catedră în învățământul preuniversitar (1946-1955). Cu tactul și comprehensiunea ce îl caracterizau, înclinat spre studiu, ar fi putut să aibă o bună carieră de profesor. Dar l-a atras viața de redacție, atașamentul său pentru gazetărie fiind una dintre trăsăturile prin care a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut. Redactor și secretar de redacție la cotidienele „Moldova nouă” și „Opinia”, unde își face mâna, între 1954 și 1966 îndeplinește, cu profesionalism, funcția de redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
de „trădător” îi va fi aplicată mult timp, în momente delicate. Între 1921 și 1925 conduce „Adevărul literar și artistic”, fiind totodată și redactor la „Dimineața” și „Adevărul” (1921-1928). A mai scris la „Rampa”, „Revista ilustrată” ș.a. H. face o gazetărie fără excese, luând atitudini firești, de bun-simț față de evenimentele sociale, politice, culturale ale timpului. În perioada 1909-1928 a publicat sute de cronici și comentarii referitoare la fenomenul teatral românesc și străin. În această ipostază el abordează problemele literaturii și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
a face din scris o ocupație lucrativă îi vor măcina și umili orgoliul, împingându-l către dispoziția sumbră din care s-a ivit George Demetru Ladima: „Ce să fac? Dacă mă ocup de studiile filosofice, mor de foame, dacă fac gazetărie nu pot s-o fac la altă gazetă decât a mea, căci nu mă primește nimeni. [...] Sufăr astăzi, când de 20 de ani mă socot prețuit cu șiretenie la jumătate, că nu sunt ceea ce spunea Vinea, o «personalitate culturală», situație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
care nu va fi turnat niciodată, satiră politică la adresa lui Iuliu Maniu, în contextul alegerilor din acel an. Primul volum, Eu, Tică și alții..., incluzând povestiri pentru copii, îi apare în 1954. Cuprinzătoare, însă mult prea marcată structural și stilistic de gazetărie, activitatea lui S., înainte de toate un pasionat om de presă, însumează scrieri pentru copii și tineret - Eu, Tică și alții..., Mică e vacanța mare (1956), Povești de la fereastra mea (1960) ș.a. -, reportaje și investigații - Reporter în anchetă (1965; Premiul Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
Mera, j. Vrancea - 27.IV.1977, București), poet, publicist, memorialist și traducător. Este fiul chiristigiului Herman Fischer Goldstein. Absolvent a patru clase de liceu în particular, probabil la Brăila și Focșani, B. prestează diferite meserii pentru a-și câștiga existența. Gazetăria îi oferă șansa de a-și descoperi adevărata vocație. Debutează în 1921, la „Sburătorul”, în a cărui redacție va lucra un timp. Împreună cu Petru Comarnescu scoate în octombrie 1928 revista „Tiparnița literară”, pe care în scurt timp o conduce singur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Ion Drăgescu; 5.XI.1889, Constanța - ?), jurnalist și prozator. Tatăl său, Ioan (Ioachim) C. Drăgescu, era medic și un modest mânuitor al condeiului. D. a absolvit la București Facultatea de Litere și Filosofie, după care s-a consacrat, din 1909, gazetăriei. Combatant în primul război mondial (participă și la acțiunea militară din Basarabia, în 1918), a fost rănit și s-a îmbolnăvit de tifos exantematic. Încercările acelor ani vor da substanța volumelor Drumuri de sânge, Moartea albă și Pe urmele bolșevicilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
cu pricina, ci tocmai dorința de a sublima imaginea ofilită și coclită a instituției Bisericii, în urma scandalului declanșat. Îmi închipui ce pamflet anticlerical virulent ar fi scris publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii Ortodoxe) dacă ar fi avut prilejul să asiste la actuala „dihonie” de amibiții și orgolii din BOR. Ar fi suduit cu asupra de măsură! Pentru liniștirea opiniei publice și conservarea cosmetizată a deplinei
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ca trădător al intereselor socialismului în ziua de 4 decembrie 1937. Cu dispariția lui Alexandru Dobrogeanu Gherea a fost eliminat din viața politică un sâmbure a social democrației și al socialismului. N. D. Cocea (1880 - 1949) O figura emblematică a gazetăriei socialiste, cu mult aplomb, a fost N. D. Cocea. Moldovean de origine, fiind născut la 29 noiembrie 1880 în orașul Bârlad, a absolvit clasele primare în localitatea de obârșie. Era fiu de ofițer, tatăl său se numea Dimitrie Cocea și
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
anilor '90. Asistam dinăuntrul malaxorului social la nașterea democrației trecând, simultan, ca oricare cetățean din Est, prin durerile și uimirile schimbărilor personale. Am ales să limpezesc întâi primul cerc al vieții mele: am divorțat și am decis să fac ,,adevărată" gazetărie. Am obținut acreditare și am făcut corespondențe din parlamentele României și noii Republici Moldova, am fost jurnalist de front în ex-Iugoslavia și Transnistria, m-am aflat printre fondatorii asociației profesionale a jurnaliștilor din România și unor noi publicații și posturi
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de intelectuali influenți în politica vremii, dar numărând și oameni de artă, V. s-a format ca autodidact. A debutat editorial cu placheta Romanițe (1899), incluzând versuri scrise în 1897-1899, urmată de Boheme (1906) și Suave flori... (1912). Atras de gazetărie, colaborează la „Revista poporului”, „Povestea vieții”, în 1905 este director al publicației ploieștene „Munții noștri”, în 1909 ziarist la „Adevărul”, iar între 1914 și 1916 director la săptămânalul politico-economic „Contemporanul”. Cu simpatii de stânga, publică versuri și articole în revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
Având de partea sa puțini susținători - Alexandru Oprea, Simion Pop, Constantin Chiriță - Eugen Barbu a fost nevoit să accepte înfrângerea și să părăsească revista Luceafărul, căreia, în decurs de numai șase ani, îi dăduse o nouă față, ștergând cu buretele gazetăriei amintirea urâtă a proletcultismului 20. Obligat să poarte lupta pe două fronturi - cel intern, al lumii literare, și cel extern, al contrelor cu Europa Liberă - Eugen Barbu a pierdut un război inegal, în mijlocul căruia se aruncase însă cu toată ființa
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
țara întreagă se adâncea într-o stare de apatie.. o dezinteresare cuprinsese din toate părțile lumea.. Elita țării se stingea la Sighet... și odată cu ea și țara. Adevărul și dreptatea înotau în ceață și confuzie... cu „ajutorul” presei și televiziunii. Gazetăria de senzație și scandal înlocui pe cea a bunului gust. Viața apărea un tumult, o vijelie care te uluiește... te amețește, care te tulbură profund. Erau zile de așteptare și tremur în carne.. Și astăzi,la noi, de ce să n-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
serios, deci totul e joc, totul e joc, deci este înscris în legi și coduri severe. De aici perfecta democrație a textelor pe care le scrie: totală democrație a subiectelor, a sentimentelor, confesiunilor ce anulează deosebirile teoretice dintre genuri, dintre gazetărie și roman, poezie și reflecție moralistă, dintre cronica de film, cronica turfului și existențialism. „Libertatea noastră de litere”, spune ahtiatul limbajului ca palimpsest: „Într-o lume în care toate seriozitățile supreme sunt încremenite fie în arme, fie în porunci, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
să treacă în rândul răposaților. A trebuit să topim tot tirajul și să tipărim revista din nou. Leon a plătit fără crâcnire hârtia și tiparul; concluzionând sec și blajin: Păcat. Lui Speranția, textul i-ar fi plăcut. Format la școala gazetăriei ("Prutul", " Opinia") care azi publica știrea, mâine, desmințirea și poimâine, desmințirea desmințirii, Leon a izbutit repede să-și asume exemplar conduita și rigorile ziaristicii moderne, ce consideră nu numai informația eronată, ci și greșeala de tipar capătul lumii darămite un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
susținere" a poetului o poate face doar recursul la poezia eminesciană, nu la scenarita de senzațional. Afirmația naratorului (tocmai catastrofa de Andrei Gheorghe a fost găsită!) potrivit căreia, în epocă, Eminescu ar fi fost cunoscut și prețuit mai mult datorită gazetăriei și mai puțin poeziei, este complet falsă. O contrazice chiar și filmul: regina n-a invitat la ceai pe cutare gazetar, ci pe marele poet. Nici susținerea tezei complotului prin mijloace și efecte proprii mai degrabă reportajelor polițienești din Rahova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
A u trecut, iată, 40 de ani de la lansarea unei cărți ce avea să facă pârtie: "Cu microfonul în buzunar". După acel semnal de start, întâmpinat și cu rezerve ("dacă aveți microfonul, ce vă trebuie pixul?") mai mulți confrați de gazetărie sportivă radiofonică au început să dea târcoale tiparului, cutezând intrarea într-un perimetru în care contează, alături de încărcătura de informație, și metafora, virgulele, topica într-un cuvânt, arta scrisului. Au izbutit cei ce au înțeles că n-ajunge să muți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în viața publică a unui popor. Înțelegerea răului este o parte a îndreptării". Ca totdeauna, revista practică și un adevărat ecarisaj cultural, oferindu-ne buchetul vestejit și... țepos al ultimelor gafe izvorâte din incultură, urechism și ignoranță etalate pretutindeni în gazetăria culturală. Dar, să revenim la "cerebrologie". N-avem căderea să ne pronunțăm cu privire la rigoarea științifică, relevanța bibliografiei la zi, exactitatea mini-sintezelor și acuratețea încărcăturii de informație. Or s-o facă, sper, specialiștii, deși simplul interes științific, fără a fi dublat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
anti-protocroniștii neagă orice capacitate a poporului român de a se exprima creator și inovator în plan european, rămânând pe veci în stadiul de imitator al culturilor străine?... P ersonajul Putin face obiectul unei cărți ce pare a se revendica de la gazetărie, ajungând ades să opereze cu mijloacele literaturii. Se intitulează "Rusia lui Putin" (Ed. "Meditații", 2008). În octombrie 2006, autoarea, Anna Politkovskaia, a fost găsită în liftul blocului moscovit, împușcată în cap și-n piept cu un pistol Makarov. Asasinul n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să comunici câte ceva evident, dacă găsești cititorul răbdător să caute acul în carul cu fân. Doar ici-colo, câte un condeier de modă veche (?) mai cutează proba de concentrare și exactitate proprie notei, în acord cu ritmurile veacului, dar și tradițiile gazetăriei românești. Cu plăcută surprindere remarcăm prezența în poligonul gazetăriei-pistol a unui respectat universitar, adică, tocmai a unui reprezentant al intelectualității deprinse cu largile desfășurări ale tratatelor și monografiilor: Const. Călin (el însuși, între altele, autor al unor documentate monografii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
reacția așa numitului "public cititor". Care-i tot mai puțin public (substantiv colectiv) și mai mult cititor spre... singular, din știuta pricină a concurenței pe care cartea o îndură din partea audiovizualului și a ofertei de pe pestrița și acaparatoarea piață a gazetăriei și internetului. Rămân, oricum, la convingerea că, pe termen lung, efemerul n-are șansă de biruință: cartea este cea care rămâne. Am una proaspătă în față, în curs de pritocire editorială: tot din zona unui anume efemer se nutrește: teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
onoarei, Coronițe uscate, Ostilități, amiciții, servituți, Cum se poate face avere scriind editoriale?, Gherilele sau afacerile etc. etc." Aflăm, apoi, cum se dau premiile de tot felul, cum sunt constituite grupurile, cum se moștenesc funcțiile, cât de bănoasă poate fi gazetăria pentru unii ș.a.m.d. Întreg acest tablou pestriț și destul de dezolant (fiindcă, alături de prestații intelectuale merituoase, remarcabile, acceptabile, sunt identificate, la fiecare pas, sumedenie de derapaje) este încadrat în ramă europeană (și nu numai), autorul izbutind corelări semnificative cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-un fel sau altul în destinele "Tribunei" sunt "citite" caracterologic cu minuție și echilibru, lăsându-se pe seama lectorului concluzia definitivă. Lipsesc etichetările exaltate, condamnările răspicate, aplauzele, huiduiala. D.R. Popescu apare astfel ca un constructor necesar și benefic într-ale gazetăriei culturale, într-o vreme în care trebuia să-ți asumi tehnica semnalizării la stânga spre a-ți propune cel mai modest viraj către dreapta. În ansamblu, portretul îl avantajează, și ar trebui să cam pună pe gânduri pe cei care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ajungând să nu mai desemneze o profesie, ci mai degrabă un hobby. Cele două bresle de condeieri, a ziariștilor și a scriitorilor, și-au hotărnicit domeniile; sunt tolerate incursiuni dintr-o arenă în cealaltă (de regulă, ale scriitorilor pe tărâmul gazetăriei) și cam atât. Documentele salvate de Moș Toader Hrib pot atesta, cu egală îndreptățire, ambele calificări în cazul Taniac, care a făcut mai întâi gazetărie în cel mai deplin înțeles al cuvântului, editând la Viena, în fierbintele an 1918, "foaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
domeniile; sunt tolerate incursiuni dintr-o arenă în cealaltă (de regulă, ale scriitorilor pe tărâmul gazetăriei) și cam atât. Documentele salvate de Moș Toader Hrib pot atesta, cu egală îndreptățire, ambele calificări în cazul Taniac, care a făcut mai întâi gazetărie în cel mai deplin înțeles al cuvântului, editând la Viena, în fierbintele an 1918, "foaia săptămânală de propagandă națională" intitulată "Timpul Nou". I-o ceruse Iuliu Maniu (dintre toți ofițerii prezenți la Consfătuirea din 29 oct. 1918, notează Taniac, "eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]