16,377 matches
-
care m-a purtat la venire. Care m-a dus prin noapte, prin întuneric și prin frig, care m-a pregătit, cumva, pentru întîlnirea aceasta. Mă așez pe același pat din compartimentul chilie-celulă. Acum e cald înăuntru. Mă apropii de geam. Ce lumină. Stranie. Luna este aproape plină. Și își revarsă lumina peste capul meu. Luna are mască. Închid ochii. Îi deschid. Luna rîde. Închid ochii. Îi deschid. Luna plînge. Trenul meu țipă. Broaștele orăcăie prin ape. Începe potopul. "...Și-așa
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Crăciun - Șovăiam de Moș Ajun/ Să-i colind Doamnei Crăciun,/ La fereastra din pridvor./ De-Anul nou și-al tuturor/ M-am gîndit, cam îndrăznind,/ Că primește să-i colind./ Vechi țăran, cum îs de neam,/ Vin cu sorcova la geam./ Doamnă bună și frumoasă,/ Bucurii și spor în casă". Raporturile deloc cordiale ale aceluiași poet "reconsiderat" cu doi dintre oficialii breslei apar și ele puse în implacabilă lumină: "Făcuse alergie la Mihai Beniuc - poet la modă, puțin mai înalt decît
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
ține, o scară ce nu mai duce nicăieri), ele au o rezonanță specială în sensibilitatea scriitorului. Mergând pe urmele acestuia, vom trece cu relativă ușurință din realitatea pe care o trăiește în ficțiunea pe care o scrie: "Coloane la etaj, geamuri cu sticlă spartă și înlocuită cu hârtie albastră, impresie de părăsire și fărâmițare lentă (...) Dezolat, m-am lăsat pe vine, și atunci, deodată (pentru că o priveam acum de la înălțimea copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
de-a binelea în timp și sînt într-o altă poveste a mea, într-o mocăniță din Munții Apuseni. Ne apropiam de Belgrad. Încet, foarte încet, dureros de încet. Așa l-am și străbătut. La pas. M-am uitat pe geam peste o oră, timp în care am intrat în burta orașului și a istoriei recente. Reparațiile la terasamentul de cale ferată, sudurile vizibile în silueta podurilor nu sînt definitive, par mai degrabă cîrpeli utile pentru revenirea într-un soi de
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
acoperind leii de mare care stau pe stîncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplînd bazinul lung și verde al Parcului Golden Gate. Ceața îi camuflează pe cei care fac jogging dimineața devreme și pe practicanții singuratici de tai chi. Aburește geamurile de la Pavilionul de Sticlă. Se strecoară peste întregul oraș, peste monumente și peste cinematografe, peste bîrlogurile de narcomani din Panhandle și peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și învăluie casele în toate culorile
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
Mihaela Bonațiu și Mihai Cosmescu, să-și ceară drepturile: norma de țigări, norma de plicuri, norma de pixuri, norma de discuții cu cineva care iese afară zilnic. Merg la bisericuță, la spovedanie cu popă. Merg la doctor. Stau atîrnați de geamuri pentru a tranzacționa cafea, țigări, pleisteișănuri, izmene, cd-uri, felicitări pentru o iubită, pentru a se ține în formă. Chiar se uită la televizor și ne văd pe noi" (p. 18). Dincolo de zidurile închisorii se află o altă lume, inaccesibilă celor mai mulți
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
decât răsuflata alifie de tigru. Nici o țigăncușă nu aleargă după mine cu sacoșe de antioxidante, la televiziune premiile se dau în automobile, unul pe zi, după masa de prânz, de luat cu un pahar de șampanie, zadarnic am lipit pe geamul toaletei o inimioară verde pe care am imprimat cuvântul Telomerază - o enzimă-proteină cheie în viața celulară-, nici un autocar nu mi-a oferit proprietatea Sanatoriului Universitar și jumătate din împărăție. Nu numai arta a murit, nu doar istoria a luat sfârșit
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
telefon și nici o adresă la care s-o contactăm. Eram, deci, prizonerii unor forțe invizibile. Prietenul meu, mai nerăbdător, a încercat să declanșeze semnalul de alarmă al mașinii din față, al cărei proprietar era cu siguranță autorul textului: cercetând prin geam, am observat pe bord un teanc de foi cu cu conținut identic celui "expediat" pe adresa noastră. Nu eram primii (și nici ultimii) avertizați. După vreo douăzeci de minute, după ce înrercasem în zadar să convingem, telefonic, pe cineva de la Circulație
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
compromis, ne rămânea să facem doar haz de necaz -, prietenul meu a decis să-i lase, la rându-i, un mesaj necunoscutului. Chiar a apucat să pună bilețelul pe parbriz când, la etajul întâi al clădirii în fața căreia ne aflam, geamurile s-au deschis cu un pocnet asurzitor și o voce isterică a început să urle: "Jos labele de pe mașina mea! Cum îți permiți, bă, ochelaristule, să-mi scrii mesaje? Vin la tine și te bat de te caci pe tine
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
urle: "Jos labele de pe mașina mea! Cum îți permiți, bă, ochelaristule, să-mi scrii mesaje? Vin la tine și te bat de te caci pe tine!" Așadar, simplul gest de a încerca să intrăm în legătură cu el îl scosese din minți. Geamul s-a închis la fel de zgomotos și alte vreo douăzeci de minute nu s-a mai întâmplat nimic. Evident, am continuat să sunăm la Poliție. Degeaba. Între timp, din celelalte clădiri ieșeau diverși oameni ce păreau să fi văzut scena de
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
-l atingeți cu un deget, pentru că ați regreta-o imediat!" S-a calmat o clipă și probabil că dimensiunile mușchilor, vizibili prin tricou, ai oponentului l-au calmat. Am continuat: Cred că faceți o mare greșală provocând scandal chiar sub geamul locuinței dumneavoastră. Dacă într-o zi dați peste niște rackeți care rezolvă problemele mai simplu decât noi? De pildă, c-un cocktail Molotov aruncat pe balcon sau c-o bâtă de baseball pe capota mașinii." Înjurând printre dinți, "miticul" a
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
în care a rămas uitat un mic bol albastru cu cremă de zahăr ars. Vederea dă în spate: acoperișurile anexelor, fiare, cutii, ambalaje. Deprimant, oricum. Tot e bine că ferestrele se deschid, deși îți trebuie curaj să scoți capul pe geam. Nu ești pe deplin asigurat împotriva unei posibile decapitări cu cadrul din fier al storurilor de lemn ușor instabile. Înainte de a intra în încăpere, undeva în stânga este baia. Trei chiuvete care, prinse precar în perete, levitează ascunse privirilor iubitorilor de
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
expus ca într-o vitrină suficient de libidinos ca să atragă sistematic refuzul frumoasei Olivia. Așa se înțelege limpede de ce Olivia refuză și evită sistematic să-l vadă. Cît despre restul, nici nu poate fi vorba! Corpuri de bibliotecă dezafectate, cu geamuri mari, generoase, delimitează spațiile de joc, exteriorul și interioarele, traseele fixe sau aleatorii ale acțiunii, imprimînd atmosferei un aer ciudat, un amestec de sfîrșit de lume, în care orice început este amînat, un amestec de zi și noapte, o lîncezeală
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
să fim echidistanți când vorbim despre anumite trăsături, anumite direcții, care se impun în studiul atât al istoriei, cât și al literaturii și limbii. Când aud după treizeci de ani iarăși de imaginea României îmi vine să mă arunc pe geam pentru că o țară normală nu este în permanență preocupată de imaginea ei. Sigur, imaginea unei țări este importantă - dar cred că este o dovadă de maturitate ca guvernanții unei țări să nu fie obsedați de această chestiune; să fie preocupați
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
-o părinții noștri” (Războiul hemoragie intensă). Un reflex al cruzimii carnagiului se prelinge în tabloul autumnal, stigmatizat de doliu, disperare, agonie: “Toamna ca un buletin medical/ umedă ca batistele cu doliu pe margini (...) îmi face semne insistente/ sărutînd insinuant gura geamurilor,/ cu buzele viciate meduze ale ploii,/ îmi face semne disperate/ semnal S.O.S. pentru salvarea agoniilor/ apel pentru restabilirea circulației/ prin labirintul viselor defuncte” (Ora 25). Mai avem a face în acest prim capitol cu notificări febrile ale nopții
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
lumea de altădată. Despre iubire, războaie și uitare. Aveam senzația că patinăm pe Dunărea înghețată, în bătaia lunii, alunecînd printre personajele lui. Sunetul viorii era sfîșietor, ca și vocea lui ieșită de sub o mustăcioară subțire și îngrijită. Mă uit pe geamul mașinii și număr în gînd. Opt ani de cînd Silviu Purcărete n-a mai lucrat la Craiova. Locul care îl atrage ca un magnet. O relație bazată pe forța iraționalului. Un loc îmbibat de forța însăși a acestui mare regizor
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
pot fi pereți, uși, ferestre etc. sînt chiar corpurile de bibliotecă din teatru, cărora li se anulează această funcție. Goale, fără cărți au o anumită stranietate. Aduc cu mobilierul masiv din casele de altădată, o combinație de lemn, aerisit cu geamuri mari, generoase de cristal. Se creează, astfel, un soi de mister, de amorțeală animată doar de încurcături, firești după atîta petrecanie, de dorințe și senzualități ce palpită într-o lascivitate ușor ostenită. Purcărete mută complet accentele, interesul și miza. Povestea
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
să înceapă. Astăzi este sâmbătă, zi liberă. Vor lua împreună cina și el se va odihni. Mâine, duminică, întâlnirea cu studenții la Universitate. Da, a spus ea dintr-o dată, aici atmosfera e cam tensionată. S-a uitat și el pe geam, dar nu a observat nimic deosebit. Apoi interviul la revista psihologică, apoi cina. Luni, dacă vrea, poate să viziteze orașul. Marți, întâlnirea cu psihiatrii la nu știu care institut - n-a fost în stare să rețină denumirea foșnitoare. Miercuri vor merge la
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
întors o jumătate de oră mai târziu. A revenit cu mâinile goale. S-ar putea ca geanta să se fi întors la Londra. Nu-i nimic, i-a spus, va veni după ea mâine, sigur o să se găsească. Privea pe geamul mașinii, fără să asculte vorbăria exaltată; se întreba ce mai era în geantă - cărți, fotocopiile articolelor. Au luat o masă plăcută împreună cu logodnicul ei. Fața lui era acoperită de o barbă deasă și de ochelari. Nu vorbea engleză și de
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
un foc într-un coș metalic. Soldații, cu pușca pe spate, își încălzeau mâinile la el. Îl cuprinse o frică atavică și se retrase repede în parcul întunecat, dar mulțumită tancului reuși să-și localizeze blocul - își amintea peisajul de pe geam. Se simți ușurat să se găsească din nou în locuința străină și închise după el ușa cu cheia. Era șase, cursul lui tocmai începuse. Fără el. Sau poate chiar cu el, poate este un vis sau o stare ciudată a
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
Pe stradă observă o vitrină, cea mai luminată dintre toate. Înaintase spre ea mai mult din dorința de lumină și culori, decât din curiozitate. Era un magazin obișnuit, unde erau expuse pe rafturi o mulțime de mărfuri colorate. Vedea prin geamul puternic, întărit de gratii, alcool cu etichete cunoscute, cutii, dulciuri, îmbrăcăminte, jucării. Nu era încă târziu, dar magazinul era închis. Se forță să descifreze tăblița cu programul. Înțelese că magazinul ar fi trebuit să fie deschis, dar era totuși închis
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
Să trec peste pajiști prin razele-ți slabe; Scăpat de al științei fum, ca nouă Tu mintea să mi-o scalzi în rouă! Vai, tot în temniță mai sînt? Din ziduri, blestemat mormînt, În care tulburi doar răzbat Luminile prin geam pictat! În jur cu teancuri mari de cărți, De praf și molii roase-n părți, Pe care, pînă-n boltă, sus, Negre de fum, hîrtii am pus; De sticle-mpresurat, cutii Și instrumente, ca minuni De catrafuse din străbuni - E lumea ta
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
străvechi.) Să zaci, nefericitule, aici, Legat cu noduri strînse de iubire! Paralizîndu-te Elena, nici Nu-i prea ușor să-ți vii în fire. (Privind în jur.) Mă uit în sus, aici, de-o parte, E totul neschimbat și neatins; Împestrițate geamuri par că-s moarte, Doar pînza de păianjen s-a întins; Cerneala s-a uscat, hîrtia-i pală, Dar totul e la loc știut, Și pana chiar, cu care, la-nvoială, El, Faust, diavolului s-a vîndut. Da, ea-n cotor
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
rupt gura!” După-amiază la revista “Orizont”. În biroul lui Mircea Mihăieș cu Denisa Comănescu la o cafea. Aglaja ne privește de pe toate ușile, de pe toate coloanele. O față luminoasă, un zîmbet de copil, o bentiță verde. Ochi translucizi ca un geam. Nu știi dacă tristețea lor vine din spatele sau din fața sticlei... Din nou în formație. Denisa, Rodica, Nora, ca un brelan de dame: de tobă, de cupă, de treflă. Ne dăm silința să nu ne repetăm, dar e imposibil și timișorenii
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
nesfîrșit briza mării pornește din aceste draperii cum ne vei găsi poemele cum ne vei așeza alături de ele? poate că acest gol e doar o tranzacție cu îngerul încet se-ndepărtează cîmpia aidoma unui tren apa e plină de strigăte geamul e spart îl lipești cu banda adezivă a sudorii noastre comune aidoma unei mingi pe pavajul cenușiu se rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile viorii melodioasa indiferență a respirației tale e suficientă odihnă alunecarea lacrimii în mîna
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]