2,146 matches
-
căzute șuvoaie pe pernă. Pe cine ești geloasă? Ea întoarse capul, supărată. De parcă n-ai ști... Dacă te referi la madam Bumbescu, ești cea mai prostuță fată pe care am cunoscut-o. Nici tușa Gherghina din Flămânzi n-ar fi geloasă pe o femeie ca Marina. Fata râse și iar îi fu ciudă. Pe bune, Luana, tu ai văzut-o cum arată? Cum să văd, mă iei vreodată cu tine? Stau toată ziua în casă și slugăresc patru pereți în timp ce bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui despre viață, femeia despărțită era aceea decăzută, renegată, lăsată la marginea societății de bărbatul integru care-i descoperise fărădelegea. Nici în nopțile bântuite de cele mai îngrozitoare coșmaruri nu visase că va iubi o astfel de creatură. Posesiv și gelos până la exagerare, nu putea să înțeleagă cum de reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce-l dominau, dărâmându-i reduta de convingeri pe care și-o clădise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dorință nebună să se arunce în freza Luanei și să-i smulgă părul de păpușă cu care o binecuvântase Dumnezeu. Rămas fără posibilități pe plan profesional, veninul femeii se îndreptă spre viața personală a Luanei. Și nimeri în plin. Firea geloasă a lui Radu prinse, cu forță, toate uneltirile lui Cordel. Se zvoni că doamna Noia atrăgea bărbații în biroul ei și le făcea avansuri. Ba mai mult de-atât, nevasta unuia dintre ei primi un telefon acasă și numele aceleiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
durea, fizic, răutatea, ipocrizia, lipsa de Dumnezeu a celor din jur dar cel mai tare o îngenunchea prostia bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că Noia era prost, nebun ori gelos fără măsură, dar avea o inimă sensibilă de copil orfan și el nu putu să suporte prăbușirea înlăcrimată a nevestei lui. Veni lângă ea și-i ceru asigurări că nu-l mințea. Femeia îi făcu hatârul, lipsită de puterea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsa de înțeles că i-ar fi plăcut mult să-l întâlnească în acele locuri. Rebeca se trezi, astfel, urmărită și abordată necontenit de un bărbat necunoscut. Luana bănuia zbuciumul femeii și discuțiile interminabile cu Radu care, așa cum îl știa, gelos fără măsură și judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea tupeul, curajul prostesc, să se apropie de ea, să și-o revendice, ca pe un bun personal, cu egoismul și lipsa de inspirație de care dăduse dovadă în scurta lor conviețuire. Nu-l ura pe Noia. Nici măcar nu era gelos pe el. Neștiind să ofere Luanei dragostea și devotamentul unui soț cu capul pe umeri, era convins că el nu primise de la ea fericirea și împlinirea pe care era capabilă să le ofere. Greșise, la rândul lui, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în alte timpuri. O vedea pe fetița pierdută și dezorientată, de altă dată, transformându-se, zi de zi, într-o femeie însetată de cunoaștere, încrezătoare în forțele proprii, conștientă că e capabilă în orice minut de mai mult. Nu era gelos pe Bariu. Nu acesta era cuvântul. Dar trăia un sentiment nedefinit la gândul nenumăratelor ore pe care le petrecea lângă ea. Dumnezeu întorsese roata pe neașteptate și el era acum acela care aștepta cuminte, săptămână de săptămână, ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cineva la tine, așa e? Și te-am deranjat. Sau, poate, mai e încă aici. Se uită în jur. Spuse timid: Unde e, în baie? Ștefan începu să râdă. Deci așa mă cunoști tu pe mine, fostă doamnă Escu. Ești geloasă? Îmi pot permite să trag concluzia că ești geloasă? Ea se enervă și se îndreptă spre ușă. Am să plec și n-am să te mai deranjez altă dată. Bărbatul sări din pat și-i aținu calea cu un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sau, poate, mai e încă aici. Se uită în jur. Spuse timid: Unde e, în baie? Ștefan începu să râdă. Deci așa mă cunoști tu pe mine, fostă doamnă Escu. Ești geloasă? Îmi pot permite să trag concluzia că ești geloasă? Ea se enervă și se îndreptă spre ușă. Am să plec și n-am să te mai deranjez altă dată. Bărbatul sări din pat și-i aținu calea cu un braț rezemat de perete. Luana simți pe obraz fierbințeala pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
însufleți ea și plecă să aducă paharele. În timp ce se ciocneau paharele, Fana îi inspectă curioasă pe Carmina, pe Dimitrie, cu respirația tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de atac, ca și cum era vorba de-o înfruntare pe viață și pe moarte. Își aminti de după amiezile lor liniștite, când ieșea împreună cu Fana în oraș, de sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu vrei. O păpușă mare făcută anume pentru a fi adorată, asta părea să fie menirea ei și îi plăcea rolul. Curtată, capricioasă, Emilia ducea o viață plină de complicații și neprevăzut. Trăia cu un procuror în vârstă, un om gelos care-i întocmise un testament foarte generos. Distracția ei cea mare era de a se sustrage de sub supravegherea lui. Îi plăcea să simtă deasupra superbului ei cap amenințarea, sabia lui Damocles, asta o amuza. Nu i-ar fi convenit însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ușă deschisă și îmi pune ciorbă și mâncare, acoperite, și eu îi spăl scările, stau în punctul 0, știți unde e? de la televizor - televiziune mai încolo. E nebun, spune Cezar, sigur, mergem? sau mai stai cu el? Mergem, zic, e gelos? E totuși foarte târziu, aproape de 3 noaptea, mergem amândoi pe străzile Bucureștiului, e frumos aici în centru, tot aici voi locui în garsoniera pentru care voi purta lupte importante, dar voi învinge, asta însă nu o voi ști de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zi când a rămas la mine, după ce Bianca a ieșit zâmbind din casă, și a doua zi va rămâne, când Baby va pleca ultimul de la ziua mea cu fosta iubită a lui Marius, vă futeți, îmi face el semn, e gelos, gândesc, asta e, Baby! Cine stă între noi, l-am întrebat la un moment dat pe Baby ținându-mi picioarele în poala lui, Dumnezeu, a zis el și eu am râs, chiar Dumnezeu, te sun de la Varna, heeei!!! Ce faaaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
stradă, când mă răsuceam pe sub brațul lunganului, și lipiți în scaune și la el în brațe, și el îmi povestea iubirile lui atât de multe și de diverse, că nu-mi venea să cred cât a trăit, și nu eram geloasă, eram prieteni, și să știi că Filosoful era foarte tandru, se scula din somn și mă mângâia pe spate și mă trăgea spre el cu degetele mâinilor încleștate ca îndrăgostiții, și mă săruta pe brațe, pe burtă, pe sâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Da. — Mie-mi pare un boșorog libidinos, spuse Creighton. — Ba nu, a fost chiar drăgălaș! îi lua apărarea Fanny. Și cât se poate de pașnic. Dar sper că i-ai dat țeapă, zise el. — Bag de seamă că ești nițel gelos, îl tachina Fanny. — Să zicem suspicios, propuse Creighton. Cum arata chestia aia, sauna? — Era un șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sângele lui Isus. Îl suspecta de impostură dar, tocmai de aceea, Îl asculta: pentru candoarea povestirilor sale, greu de ascuns sub un cinism de paradă. Regina lui n-a existat niciodată. Dacă ar fi existat cu adevărat, ar fi fost geloasă, iar povestirile lui ar fi fost insuportabile. Era gata să-i spună aceste lucruri, căci avea și altceva de făcut În luna iunie bacul bătea la ușă, iar admiterea la facultate nu era nici ea departe când Îl auzi vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din Vama-Veche. Ultima. Nu mai era nimic dincolo, decît fîșia de pămînt, pămîntul nimănui și bulgarii. Eu am vrut-o. Să scap de considerații ca "uite-o, rupe gura plajei de faină; nu-i bună de aruncat decît în pat". Geloasă și de aceea extrem de capricioasă (în fapt, frustrată, frustrată, frustrată), gata să-i scot ochii dacă s-ar fi uitat după alta, altele. Intrase în cadru și Ilinca Tomoroveanu, c-un șnur legat cochet în jurul frunții. Sau o confund cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din sărite, diminețile, cu Bonjour à tous al lui, în halatul ostentativ-neglijent, să i se vadă bicepșii. Nu era sculptor, cum se recomanda, ci stripper. Halal meserie bărbătească! Să te dezgolești, ca să ațîți femeile. Prea posesiv (vai de fundul lui gelos și pătimaș!), Brăduț l-a implorat să renunțe. Să se dezbrace doar pentru el. Patrick a facut-o. De ce n-ar fi uzat/abuzat de banii lui Bradutz și de tot ce rămăsese de la Liselle? Pe urmă, de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a oprit la el. Nu-i trebuie casă cu tine. E însurat cu femeia aia cu burta ca o lentilă de ceas și aleargă după altele, mereu altele". Deștept e mărul meu că rămîne unde este. Am revenit la Iași geloasă și singură, furioasă și singură, singură și singură. Măcar zorelele din grădină păreau a mă auzi. Își căscau pîlniile ca de fonograf spre mine. Toate par a mă auzi în admirabila mea grădină: și salatele cu pavilioanele crețe desfăcute, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea Ceașcă. "Mă aruncă-n Space cu cracii ăia", comenta Iordan silueta inhibantă a unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poate fi de durată. Acum câteva luni, când ne-am întâlnit și ți-am vorbit despre fundație, am citit imediat nerăbdarea de pe fața ta, dorința de a ieși din timp. În plus, trebuie să-ți mărturisesc că am fost foarte geloasă, nu pe ea, care este și prietena mea, ci pe ceea ce vi se întâmplă. Am simțit că este vorba despre ceva extraordinar și v-am invidiat pentru asta. Cu timpul, am fost tot mai contrariată de infirmitatea ta, de impotența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poveste? Dacă ai s-o mai întâlnești vreodată, aș vrea să i-o spui și ei din partea mea. Am ținut această poveste pentru ziua în care speram să fiu doar eu singur cu ea. În mod stupid am fost întotdeauna gelos pe tine. Și iată ironia sorții acum vei fi tocmai tu cel ce aude povestea. Ultima poveste a Licornului Soarele era la amiază și ăsta era timpul când eu mă duceam la râu să mă scald și să beau apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele trei reprezentări distorsionate ale mele. Doar la o privire mai atentă și îndelungată..., prin juxtapunere și sinteză, încep să-mi aduc un pic aminte de mine! Să nu-ți faci probleme din pricina mea, a noastră... Nu am fost niciodată gelos, cu atât mai puțin acuma. Ce-ai putea face tu cu noi toți în același timp, mai ales că niciunul dintre noi nu mai aduce câtuși de puțin a Philip, cel pe care l-ai cunoscut... Poate doar vocile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întâlnim pe Philomena. Vaca! Cum ar putea să nu se simtă singură când e cu noi și nu cu el? Doar că pe noi asta nu ne mai afectează. De altfel, nici înainte Philip nu era de felul lui prea gelos. Acum au ieșit coarnele și gata, asta-i tot! ( Se retrage mulțumit de sine.) Judecătorul: (Din ce în ce mai confuz, se uită la ceas) Domnilor, îmi pare rău, dar mai sunt exact opt minute și optzeci și opt de secunde alocate acestui proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toate direcțiile și-mi umplea, în convulsii, în valuri zdrobitoare și năvalnice, întreaga mea ființă. Mărturiile tribului Makonde În pădurile Tanzaniei nu mai sălășuiește de mult maimuța vorbitoare. Ea a fost alungată de oamenii cu un singur zeu războinic și gelos și acum s-a întors în ceruri de unde mai veghează, foarte rar, asupra recoltelor noastre. După vizita ei pe pământ, toți bărbații tribului Makonde vor purta o amuletă cu chipul maimuței la gât. Fereastra Pastel Tocmai în punctul unde valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]