14,807 matches
-
toasturi lirico-eseistice pe care ni le închipuim rostite cu paharul de șampanie în mână: "Ești icoană a feminității din alt veac:/ Cu trup divin și păr de iarbă dulce;/ Cu ochi copilăroși sub genele uituce;/ în văzul lor cad în genunchi și tac// Iar gându-mi melancolic fără leac/ Mă ține treaz să celebrez discret/ Icoană a feminității din alt veac." (Rondelul feminității din alt veac). P.S. Pe ultima copertă a cărții - o secvență din comedia criticii. Trei specialiști în poezie
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
ca și coaptă, propriu-zisa, Ca și cum s-ar fi aprins cămașa pe-un Ierusalim de sâni, dulce spinare de femeie, zațul meu de săptămâni, Prin himen trece libelula ca o lila, ca un tutun; e semn! La cuibul dumitale vin în genunchi să mă depun! înălțare Orașul privit prin plasma sangvină pare coborât dintr-un suflet slav, Toți împachetează și pleacă hei, nici urmă de lâncezeală lirică; prin biserici varul crăpat desparte fecioara de prunc. Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului; parcă trezit
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat molfăind ceva între gingii. în celălalt pat, de data asta un intelectual, a fost adus cu piciorul tăiat de la genunchi. Are o soție tare frumoasă care se uită speriată la soțul ei și nu-i vine să creadă că s-a ajuns aici. Să revenim însă la cei doi. E vorba iarăși de M.G. și doamna acestuia. Fără să vreau
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
despre palimpseste, amețiți de muzica țărilor, sub Ochiul triunghiular. Deschideam ochii, închideam ochii, știind, neștiind. Alunecând spre mare. Pietŕ Voi auzi cândva ca prin vis cum se scot cuiele, ca mari rădăcini eliberând lutul, voi coborî încet printre tâlhari, spre genunchii tăi, Mamă către insomnia de veci. Mă va aștepta, Doamne, abia atunci, truda cea mare de a vedea mereu cum mor și cum calc pe moarte. De miliarde de ori îmi vor obosi brațele slăbite, de miliarde de ori mi
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
vulturpoema care pe dinafară va fi învățată de toate lucrurile și de toate ființele din lumile de față și de oriunde și de oricînd scurt pe doi deșteptarea piele de pe trup deșteptarea suflet de sub piele deșteptarea tu mînă și tu genunchi și tu ureche și tu geană și sprînceană căci dimineața care începe poate fi eternă scurt pe doi frumusețea cărnii și frumusețea gîndului coborîte ca doi soli de vază în poem mîncîndu-se din ochi una pe alta sorbindu-se pe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
ca pe nou-născuți. 22 aprilie. își adoră șoarecele. deapănă planuri împreună și povestesc întreaga zi. iar dacă doarme acum, e pentru că doarme și șoarecele lîngă el. 25 aprilie. este paștele. a venit mama lui, iar el s-a trîntit în genunchi și-apoi pe burtă. s-a rugat cu vorbe imposibil de reprodus. apoi a mușcat-o de gleznă, iar ea a fugit urlînd. totuși, sub fusta ei s-a cuibărit o poftă grea. ochiul lui de bivol ieșise afară de tot
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
între noi se mișca aerul într-un asemenea fel încît nu se lăsa auzit de urechile oamenilor. între noi vibra aerul ca la un cutremur devastator, imperceptibil. și, în clipa aceea, gîndacii mei din bucătărie s-au prăbușit, definitiv, în genunchi. (Fragmente dintr-un volum pe care autorii l-au trăit vreme de 15 ani și l-au scris împreună într-o iarnă)
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
a plecat. - Coboară la prima. M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit. Tresărise puțin când fata luase ghiveciul într-o mână, cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu, care se uită fix și te face să ridici mâna. Acum pot și io
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Adesgo". - Adică ca pe cine? - Ca pe Hamlet. Ce, n-ai auzit de el? Mi se părea stupid să-i spun că nu auzisem. Totuși i-am răspuns, amuzat de cacofonie: - Nu știu cine-i. - Păi e pe coperta cărții ăleia de pe genunchii tăi. Sau n-ai citit-o? - Am luat-o din gară. Am răsfoit-o doar. - E cu Hamlet, ai să vezi. Unu din film. Am văzut și io filmu, la club la noi. L-a prezentat și o tipă. De
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea a urină. Am stat până m-a pătruns bine de tot frigul. Caimacamul adormise și el. M-am întors la locul meu. Mașa se ghemuise, cu genunchii strânși. }inea ghiveciul acela lângă capul ei. Se învelise cu paltonul meu. Pardesiul și-l făcuse sul, ca o perină. Dormea atât de adânc, încât mi-a fost milă s-o trezesc. Am stat sprijinit de bara de lângă capul ei
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
capul ei până aproape de T. Abia atunci s-a trezit. întinzându-se, cu răsfățul de a fi privită, a zâmbi. - Te-ai speriat? Și-a săltat capul și mi-a făcut loc să mă așez. Și l-a lăsat pe genunchii mei. - Așa , cred eu. Te-ai speriat. De ce-ai rămas în picioare? - Te-am lăsat să dormi. - Ești fraier. Mie-mi plăcea. Nu-mi plac astfel de discuții. în miez de noapte mi se păruse, pentru o clipă, că
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam de făcut. Mașa se lăsase în voia mea. îmi deschisesem paltonul. își
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Câtă lumină Câtă lumină în această stingere! Câtă culoare în această pieire! Mai întârzii și tu ca o părere, fie și-atât! |n loc de cântări la ferești, rugăciuni și vitralii mesaje de dincolo prin ziduri vibrări de cupole, sub genunchii tăi cenușă de clopote... De la fereastră De la fereastră urmăresc desfrunzirea peisaj fantomatic vara răsfoită de vânt o zi, o lună, apoi orga plopului împăcat sub clătinările iernii... nimeni nu întreabă nimeni nu așteaptă răspuns De mirări căutat De mirări căutat
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
n-o pot Cerul e-o rece Dungă de clopot Oricât ai crede Ce-ți vine-n minte, ce-alegi din toate Cât nu se-ntunecă, din cât se mai poate Drumul de țară, căratul pe roate Dealuri suite-n genunchi și în coate Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă. Ieși-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
de Leu. Mă cheamă Petricia, continuă ea. Nu-ți fie frică, nu mă răzgândesc...” Andrew tot nu se mișca. “Hai, nu vii?...”, șopti ea din nou, cu un surâs fermecător. Atunci Andrew se scutură, mai prinse curaj și puse un genunchi în pat. “Nu te grăbi, avem tot timpul din lume”, șopti Petricia, aranjându-și părul lung pe perna trandafirie. „Stai lângă mine”. Andrew se întinse lângă ea, așa îmbrăcat cum era. Bineînțeles că proximitatea corpului ei de pictorial îi dădu fiori
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
azi nu te primesc în pat / pentru că plouă / și vreau să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în obraz”) ori la grafii ușor prețioase, ce decorativizează încordarea organică (“sunt prea mulți tauri fără drepturi pe lume / și infantele stau în genunchi / pe umerii lor slăbănogi. / În aerul acesta / cu animale obosite / eu nu sunt altarul / cu nări fumegânde”). La un nivel mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
trupul ți se pierduse printre șerpi, așa de mlădie erai - și am tot așteptat dovada dragostei tale, până când m-am sălbăticit și de abia m-am aplecat să mușc din mărul tău rostogolit. Si, Doamne, m-am dezmeticit, deodată, în genunchi, tot cerându-ți iertare, căci am păcătuit din nou și m-am culcat cu primăvara care era fată mare. Ea doar aduce Mereu vei exista - nume sub umbra îndoielii; fericit-nefericit ca iarba ce răsare, trăiește și se usucă. Pe un
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
streșini de cer și totu-i o rugă... Poveste Si eu am stat în locul acesta, unde a fost un tron de piatră. Credincioșii mei - pentru că eu lipseam foarte mult - se rugau pentru sănătatea mea și prosperitatea imperiului și așa, urmele genunchilor lor se mai văd și acum în adânciturile pietrei. Lipsa mea era un lucru "palpabil", de vreme ce literele numelui meu se conturaseră și ele sub genunchii lor. Așa puteam să disting lealitatea, mai ceva ca în haruspicii. Dar lenea mea de
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
eu lipseam foarte mult - se rugau pentru sănătatea mea și prosperitatea imperiului și așa, urmele genunchilor lor se mai văd și acum în adânciturile pietrei. Lipsa mea era un lucru "palpabil", de vreme ce literele numelui meu se conturaseră și ele sub genunchii lor. Așa puteam să disting lealitatea, mai ceva ca în haruspicii. Dar lenea mea de a domni, și măcar în lipsă, făcu din mine un paria, fugărit de credința supușilor. Era o poveste frumoasă la care participam cu jocul meu
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara, imperceptibila transformare a scriptorului în trestie ori de câte ori își cântă tristețea. într-adevăr, e dezarmantă lipsa de virilitate a unui text scrijelit în sideful genunchilor: poemul meu nu va zgudui lumea, doar să răstoarne, poate, corabia Xanadu cu care despic pustiul acesta de umanitate. cine știe, poate că suflul său va scutura definitiv incertitudinile agățate cu nouă cârlige de cianură pe o frânghie între Scyla
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
mi-au zîmbit însă a doua zi, în timp ce-mi făceam cumpărăturile în centrul orașului. La Catedrala Sf. Paul dau iar peste o zonă interzisă și sus, pe trepte, inconfundabilă: Gwyneth Paltrow cu onduleuri blonde și fustă pînă la genunchi în stilul anilor ’50! Se încercau iar și iar diverse secvențe. Nu părea din cale afară de palpitant. În pauze starului i se punea pe umeri un pardesiu - briza mării îi ciufulea buclele și o făcea să se înfioare ușor - i
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
Scămoșilă), gelos, de cîte ori doream să acopăr cu grafit o nouă coală albă, se așeza deasupra, torcea fericit că mi-a tras clapa, mi-a suflat, mi-a spulberat amorul Îl păcăleam, retrăgîndu-mă în bucătărioară, mîgzălind cu creionul, în genunchi, șervețele întinse lasciv pe taburet! Versurile cele mai reușite s-au închegat pe furiș, ascunzîndu-mă de oameni și de animale, plantele nu-mi agresau "opera"! Dimpotrivă, un măr, o pară căzută-n cap, în grădina din dosul magaziei, îmi electrizau
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
mai știu mirosul încins al torsului mamei de care mă lipeam pentru a scăpa de zgârietura piezișă a întâiului bărbat mai știu foșnetul sec al picioarelor ei uscate între care mă ascundeam să nu mă afle mâna ce-mi pipăise genunchii prea lucioișI mai aud cum se ciocneau cu sunet de zefir coastele mamei de dinții mei mărunți între care se măcina spaima că o umbră mult prea mare îmi va acroșa aripile de libelulă celelalte fraulein relatează și ele că
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
pernă. Soarele acela se cațără cu tentaculele lui de păianjen, se lasă cu toată greutatea pe grumazul meu, sufocîndu-mă; dintr-o răsucire bruscă, îl sparg în mii de țăndări și, cu ochii larg deschiși, mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]