31,702 matches
-
neînsemnate și în care este mereu prezentă. Înțeleg că nu va mai veni. O aștept încă, deși așteptarea mi-a răsturnat echilibrul, starea mea de siguranță nemaiexistând. Înainte de a întreprinde cel mai mic lucru, de a face cel mai mărunt gest, mai aștept un moment. Poate că Maria va veni totuși și nu vrea să mă găsească ocupat. Ar pleca imediat, pretextând că a venit să-mi ceară o carte. Știu foarte bine că relația noastră va eșua (poate că s-
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
Tu sei efervescente come l'acqua minerale. Așa era Maria. Cădea pe bec numaidecât. Slăbiciunea ei, literatura, vorbele mari, patetice. Cred că asta era cauza primă a neliniștilor ei din ce în ce mai evidente, în ultimul timp. Al doilea text: Cu un singur gest, ea îl arătă pe erou asistenței, pacienților adunați în sala improvizată, uimiți de puterea magică pe care o avea omulețul numit ciudat Camură și care se pricepea la femei și la bani. Actorii, improvizați și ei, aleși dintre bolnavi, se
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
Budapesta. Nici în cele mai sumbre scenarii naționaliste nu și-ar fi găsit loc o asemenea scenă "de trădare". Și totuși, Adrian Năstase s-a aflat de ziua festivă în Ungaria, fără ca scoarța pămîntului să se fi despicat în două. Gestul său a fost îndelung comentat și criticat atît de opoziție, cît și de persoane din propriul său partid cantonate în ideea că ziua națională o simți doar atunci cînd piciorul ți se înfundă în țărîna națională." După părerea Corinei Drăgotescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
de construcție lăuntrică, evident consolidată prin cultură generală și prin educație plastică. Fără a fi un spirit teoretic și fără a-și ambala retoric programul de creație, Dumitriu lucrează exclusiv în perimetrul lucidității, al deliberării și al deplinei conștiințe a gestului său. Toate aceste elemente sunt enunțate ferm încă din perioada începuturilor sale artistice, iar acest lucru se poate vedea fără echivoc în schițele expuse acum la Galeria Sabina & Jean Negulescu. Chiar dacă el pare oscilant în acest moment, oarecum indecis în ceea ce privește
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
-i plasma fierbinte ce l-ar fi tăcut pe deplin convingător. Mihaela Trofimov, Elena Andron, Cornel Cimpoae, Valentin Terente, Emilian Oprea, în multiple roluri fără vorbe, demonstrează că noțiunea de "figurație specială" își schimbă semnificația atunci când alăturările de chipuri, trupuri, gesturi și mișcări sunt lucrate cu migală, în intenția de a institui sensuri.
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
imperativ este mult prea blînd. Prin violența tușei și prin distribuția tonurilor, a căror consecință este un fel de prăbușire a imaginii în sine, toate componentele previzibile ale spațiului sînt reformulate: pămîntul și cerul au aceeași densitate, aceeași dinamică a gestului le unifică fizic și simbolic, iar lumina care sparge violent crepusculul colorat al atmosferei este o lumină a substanței, a materiei intrate în combustie, și nicidecum una emanată dintr-o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele coboară către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. îndepărtarea de sursa ,,realistă" nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de adîncime. Acum pictorul creează, prin imagine, adevărate propoziții logice
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
ar fi mai firesc. El are pretenția să le redea ad litteram, creînd astfel personaje noi, pe care le vinde cu alura și numele celor din viața reală. Ei nu vorbesc cu vocile lor, ci cu vocea autorului, ei fac gesturile impuse de autor, trec prin situații nu neapărat așa cum s-a petrecut în realitate, ci cum vrea autorul. Formulări de genul: "Să fie vreo legătură între artă și depresie?" - pag. 255, "poporul meu", "biroul meu cu stemă", "oamenii mei"; "partidul
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
un alibi, precum în destule propoziții ale celui ce-a semnat Ispita de-a exista, o salutară translație în utopie. Dar "demonia creației divine" pe care i-a fost dat lui Arghezi a o întrupa îl duce pe poet dincolo de gestul destructiv. Voluptatea răsturnării, a de-creației, este însoțită de una a instaurării, a creației, în baza, desigur, a impulsului reflex de a-l "concura" pe Demiurg, a-l contrabalansa printr-un cosmos artificial: "Subordonat acestei frenezii cu totul speciale de
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
scrisori din libertate, reîntîlnirea, povestirile lui din închisoare, sentimentul din vis, mult mai tîrziu, că tatăl este iremediabil pierdut, vestea morții tatălui, regăsirea lor în Evanghelie și în scris, prin chiar cartea de față ("oare cînd scriu aici nu reiau gestul tatii de-atunci? Nu caut să schimb ordinea tablourilor trăite, nu încerc să așez volumele evanescente după criteriul ideal al dăinuirii?") . Frazele au o muzicalitate aparte, căutată, ceea ce pare exterior trăirii și livresc intră de fapt într-o aventură spirituală
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
celor de azi, care să dea tăria lui urmașilor". Povestitorul însuși transfigurat în cel care invocă se refugia în utopie. Proza simbolică a lui Vasile Voiculescu insistă mult pe această repetiție pregătitoare a marii lupte. Detaliile privind instrumentele, măștile, locul, gesturile și tot primitivismul realizat de arhaismul vocabularului, aproape că devin obositoare, întârziind finalul. În cele din urmă, atunci când se trece parțial de la mimarea conflictului la confruntarea taurului adevărat cu omul-urs, prin repetarea fazelor exercițiului magic, berevoiul e contrariat că taurul
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
ca "ultimul mag", cum îl percepea doamna Cornelia Pillat. Scenariul simbolic al povestirii trebuie citit în subiacent, pentru că fantasticul nu e niciodată adus pe de-a-ntregul la vedere. E mai curând sugerat, aici vizând absurdul implicat în sacrificiul de sine, gest prometeic adaptat, din care tragicul nu este exclus. Dispariția magicianului confirmă adevărul că utopia rămâne utopie nu este transformată în act. A trebuit ca el să moară spre a nu muri utopia.
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
devine mai mult decît interesantă acum, cînd se vorbește tot mai insistent de un posibil tandem Stolojan-Băsescu pentru viitoarele alegeri. Dezvăluirile și judecățile lui Radu Vasile și Răsvan Popescu pun într-o lumină proastă guvernarea din perioada 1996-2000. Pe alocuri gestul de a le scrie și publica frizează lipsa de responsabilitate și moralitate. Cel puțin cartea lui Radu Vasile este spovedania unui învins. A unui om care a atins o culme nesperată, care a cunoscut lingușirea oamenilor și reversul ei, trădarea
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
din operele dramatice. Dar e destul de greu să reușești să transformi o scrisoare, o schiță, o notiță într-un mic spectacol. A fost cazul Notițelor critice din 1899 (vineri 11 oct.), cu un Radu Amzulescu imitînd (fără intenție!) vocea și gesturile lui Cotescu: totul, static, plictisitor, fără nimic în stare să "agațe" interesul unui contemporan. Rezultat negativ al tinerilor fotbaliști under 21 (aoleo, legea Pruteanu!), tot vineri, pe TVR 2, bătuți de norvegieni. Două remarci de telefil cu damblaua sportului: 1
Curat murdar! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14684_a_16009]
-
sale au abandonat textul dramatic - și mă gîndesc repede la Zoon erotikon, Ioana d'Arc și Uitarea - cu Intrusa, Măniuțiu revine la suportul dramaturgic, dar nu în sensul clasic. Dansul și teatrul-dans, exprimarea conținutului și sensului unui cuvînt printr-un gest sau printr-o mișcare coregrafică, sprijinul pe această coordonată a expresiei trupului și jocul vizual, desenul corpurilor pe o scenă sînt zonele care îl interesează pe Măniuțiu de cîțiva ani în mod evident. Iar semne care l-au condus aici
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
experiențe umane fundamentale, sfîrșitul unui destin. Printre actori îi poți zări, filtrați de transparența unor pînze, pe ceilalți spectatori. O parte din reprezentație am trăit cu senzația că "dincolo", vis-à-vis, este o oglindă în care ne putem verifica reacțiile, chipurile, gesturile proprii. Apoi am înțeles că se poate opera un control și în discreta atitudine din celălalt. Cred că s-a muncit mult, că inițierea în dans făcută de coregrafa Vava Ștefănescu nu a fost simplă, că am simțit respirația unei
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
foarte frumoasă, închegată, hazlie și spumoasă comedie... căreia i s-ar potrivi de minune o replică dintr-un desen animat: "Ain’t that cute?... But is wrong!!!" (Nu-i așa că este nostim?... Dar e complet greșit!!!), depărtându-se, cu fiecare gest, de ceea ce a avut în vedere Gogol, care avertiza în 1842 că trebuie evitată orice urmă de caricatură, comic, trivial: "Mai mult ca orice, actorul trebuie să se ferească de a cădea în caricatură. Până și în rolurile cele mai
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Macarie de la Universitatea "Al. I. Cuza" ( autor al lucrării mai sus-numite, împreună cu Manuela Macarie, "universitari" cum se autointitulează într-o notă) a avut eleganța nu numai să-mi dirijeze atenția asupra activității științifice editoriale a Iașilor, ci să-și însoțească gestul cu o scrisoare explicativă. Scrisoarea punctează motivele care au determinat alcătuirea volumului și rezumă, evident mai condensat, nota asupra ediției, nelipsind-o prin aceasta de importantele deschideri de orizonturi pentru apropierea de omul Ion Creangă. Și aceasta prin aducerea la lumină
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
iar spectacolul confruntă meschinăria, cruzimea, ipocrizia oamenilor cu dimensiunea shakespeareană a lumii. Pe scenă funcționează semnele unui univers care se naște, schelăria imensă a decorului imaginat de Vittorio Holtier, în permanentă mișcare, sugerează o structură copleșitoare, alimentată de trăirile și gesturile inșilor ce foșgăie la baza ei. Din caietul program aflu că sursa de inspirație a fost Edificiul din cartea lui Umberto Eco, Numele trandafirului. Prin jocul luminilor, aceleași costume par ba zdrențe, ba straie elegante, ilustrând dinamica internă și schimbând
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
date interpretative solide și conduse cu grijă regizoral. Din păcate, au lipsit amîndouă aici. S-a apelat insistent uneori la soluții ce vin la prima mînă, previzibile, au ieșit mai multe finaluri pînă la cel definitiv. Rețin din mulțimea de gesturi superficial articulate, unul singur, care este emblematic: făcutul cizmelor stăpînului, periatul lor de către valetul Jean, ca cea mai palpabilă și mai concretă etichetă a limitelor existenței sale. Restul, relația cu domnișoara Iulia rămîn scurte și nesalvatoare izbucniri de orgoliu neputincios
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
țin aproape" doar pentru a sări unul la beregata ceiluilalt atunci când vine momentul. Te umflă râsul să descoperi în rudimentul lor de limbaj fraze nemestecate din jargonul mafioților: "Eu îl respect pe cutare...", rostesc ei căznit, doar pentru a masca gestul înfigerii cuțitului, pe la spate, până în plăsele, în "nea Gigi" sau "nea Nelu"-l în fața căruia se ploconiseră doar cu câteva minute mai înainte. Ar fi împotriva logicii ca lucrurile din fotbalul nostru să stea altfel. Când la Federație tronează un
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Barbu Cioculescu Un gest fundamental: cu o carte în mână, spre vie, spre pădure, spre parc. Așa de vreo 35 de ani", își nota în jurnalul său un intelectual căruia i se spunea că este uneori arogant, pe când, de fapt, el se considera un
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
rău, dintre om și daimon. Este și cel mai atent gîndită și lucrată de Vava Ștefănescu, în rest apelînd la multe din elementele-i prea bine cunoscute. Cred că este necesară o împrospătare a stilului, o lărgire a varietății de gesturi, precum și a asamblării lor pentru revigorarea manierei. Măniuțiu contează mult pe asta în spectacol, în această etapă a creației lui, iar căutările trebuie să vină din ambele direcții ce nasc punerea în scenă. Mă întreb și acum cîte teatre ar
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
editorial"). Bloom are un fel foarte "original" de a citi Biblia: pentru el, întocmai cum Iahvistul e doar "un povestaș (a storyteller), de o sofisticare uimitoare și totuși cu o franchețe de copil" tot așa "Iisus, prin spusele și prin gesturile lui simbolice, a fost cel mai mare dintre toți ironiștii." Mă rog, într-o lume tot mai secularizată și decreștinată ca a noastră, unde n-a mai rămas nici un fel de credință adevărată, Iisus Christos ar trebui totuși să fie
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
la fel de împătimit și de devotat. Sînt zeci de legende care circulă și care îl au ca protagonist. O parte din ele le știam, o parte le-am aflat vara trecută de la Radu Penciulescu. Avea multă tandrețe în glas și în gesturi atunci cînd vorbea despre colegul lui Zecheru. S-a bucurat enorm că l-a revăzut. Vă dați seama cîte generații de actori, de regizori, de scenografi i-au trecut prin fața ochilor? Cîte debuturi, cîte succese, cîte căderi? Cum se văd
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]