656 matches
-
plutea la o Înălțime aparent umană, vizibilă, mai ales sub forma unui portret pe o foaie de carton sau o imagine tremurată de sticlă de televizor. O figură care nu era surprinsă decât În momente ritualice, grave, rigide, plutind peste gesticulația noastră de zi cu zi, ordinare și previzibile, și dacă ani În șir și În mii și mii de momente, În situații diferite, dar În aceleași poziții grav-ritualice și deasupra oricăror „mărunte” impulsuri sau reacții umane, ești confruntat cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
umane și li se oferea din când În când, cu o anume periodicitate, și „vânatul” uman, el Însuși. Și el, „vânatul” era, cum o spuneam, nu numai străinul de „neam și limbă”, ci și acela care devenea „străin” printr-o gesticulație atipică. Cazurile extreme erau, bineînțeles, acei cetățeni români care voiau să se expatrieze și cărora, indiferent de vârsta sau de statutul lor profesional, li se Înscena un proces penibil, de tip medieval, chiar În cadrul de muncă al acestuia. El trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu scuze pentru nepermisele generalități! -, vorbesc de Nemții secolului trecut, cei care au intrat În aventura provocării celor două mari conflagrații mondiale, și chiar de acei Nemți, femei, tineri și bărbați, care s-au lăsat târâți de inflamatele discursuri și gesticulații ale austriacului Hitler, poposit ca un aventurier la München și care a profitat de fervoarea și vitalitatea unei națiuni tinere, târziu, foarte târziu - În comparație cu statele mai vechi europene, ale Angliei sau Spaniei -, apte de a-și constitui un stat unic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nici măcar legislația care să încurajeze donația filantropică din partea bogaților români din țară sau din străinătate, deci nu au fost în stare să creeze un elan pentru promovarea mândriei naționale de a contribui la un program strategic național. Fără așa ceva, toată gesticulația populist-patriotardă e simplă gargară. Ce vreau să spun aici, pe scurt, e că statul și clas-a politică nu s-au interesat deloc de "circulația elitelor". Dimpotrivă, s-au baricadat în propriile feude, promovându-și numai neamurile, clanurile, clientela. V.
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în PNȚCD și avatarii ori aliații săi. Creștin-democrația românească a avut un parcurs destul de prost după 1990, deși începuse promițător. V. N.: Da, un eșec până la urmă, pentru că a ajuns la putere și nu s-a manifestat decât prin diferite gesticulații verbale ale președintelui Constantinescu sau ale câtorva oameni din conducerea respectivă, care nu au fost prea serioase și au dus până la urmă la năruirea ideii inițiale. Încercările ulterioare, de care am auzit, vor reuși cu dificultate. Să ținem seama însă
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în genul scurt, cuvinte mari. Îmi place sau nu, trebuie să mă explic. Tema e riscantă. Mai întâi pentru că trebuie să o rezolv clar și concis, gazetărește, ră mânând, așadar, în limitele genului scurt. Apoi, pentru că invocarea „lucrurilor importante“ stimulează gesticulația solemnă și impostația inițiatică. În sfârșit, pentru că, în acest domeniu, răspunsurile sunt, inevitabil, gata făcute, previzibile și, ca atare, nefolositoare. Poți întocmi oricând o listă validă de probleme nobile, care să definească fără rest ceea ce este „important“: problema sensului, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
decât cumințenia. Dacă acest furor al neconformității e un mod de a trăi „autentic“, un mod de a demola rutina și ideile gata-făcute, el are o reală - și subtilă - legitimitate. Dar dacă e simplă zvăpăială, sentiment al unei infinite îndreptățiri, gesticulație estetizantă - avem de a face cu o pernicioasă apologie a arbitrarului, dacă nu cu o simplă obrăznicie. Buna cuviință e - inargumentabil - utilă și în detaliul zilnic, și în marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, în orice împrejurare, o notă de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
falsă despre ce înseamnă „a crede“. E un tip de ampla sament spiritual pe care Dostoievski i-l atribuie lui Stavroghin. Cei care cred că cred ilustrează tipul de derapaj pe care părintele Andrei Scrima îl numea „ortopraxie“. Sunt sârguincioșii „gesticulației“ religioase, cei care se simt „în ordine“ pentru că pontează birocratic la oficierea liturghiei, mănâncă de post și se roagă doar „cu buzele“ (Matei, 15, 8). Cei care spun toată ziua „Doamne, Doamne!“ (Matei, 7, 21) și se socotesc în dreptățiți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai puțin adevărat că și „Biserica“, respectiv „îmbisericirea“ se dispensează adesea, cu o condamnabilă ușurință, de căutarea studioasă, de reflexivitate, de efortul minții. Interogativitatea firească a spiritului e pusă între paranteze și totul se reduce la execuția oarbă a unei gesticulații cutumiere. Există o anumită simetrie între „a merge la biserică“ decerebrat și mecanic și „a medita“ asupra feluritelor teme religioase în totala igno ranță a metabolismului liturgic și a căutării „instituționalizate“. Debranșat de „dispozitivul“ apostolic, „filozoful“ religios riscă să-și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
place morala, dar urâm pe moraliștiă Un nărăvit demon al clasificării m-a împins, în zilele din urmă, să încerc o rapidă sistematizare a dome niului. Am identificat patru feluri de a înțelege și practica cultul diafan al eticului. 1. Gesticulația morală. (Constantin Noica o califica drept expresie a „eticului gol“.) E vorba de a-ți pune în scenă comportamentul, slujind, de fapt, propria statuie. Te porți în așa fel, încât să observe ceilalți cât ești de intransigent, de „onorabil“, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dumneata cu cine ai de-a face? Eu sunt cel care n-a votat constituția lui Carol al II-lea, cel care a scris sute de apeluri mobilizatoare, cel care a activat în Piața Universității din ’90 etc.“ În general, gesticulația morală se desfășoară grandios mai ales când nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
morală se desfășoară grandios mai ales când nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul gesticulației. Posturii monumentale a moralității „de scenă“, relativistul îi răspunde cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se pot cântări farmaceutic. Uneori, „Fair
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să vă povestesc?“ Cu alte cuvinte, trebuie să fim atenți la justa proporție a lucrurilor. Există traume și dezbateri mult mai solicitante etic decât cele pe care ni le pun în față împrejurările arbitrare ale istoriei curente. Evident, dacă riscul gesticulației pure e o pompoasă, vanitoasă, auto complezență, riscul relativismului moral e amoralitatea, suspensia opțiunii și a actului, scepticismul demobilizator. 3. Judecata. E modul de a „acționa“ etic al celui per ceput în genere ca „moralist“. „Moralistul“ se resimte pe sine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sau comentarii despre igiena sau îmbrăcămintea personală. 3. Limbajul. Vocabularul folosit în abuzul verbal poate fi sensibil diferit, în special în cazul exprimării răutăcioase, față de cuvintele utilizate pentru comunicarea obișnuită de la birou. 4. Semnalele nonverbale. Expresia facială a vorbitorului, postura, gesticulația mâinilor, mișcările corpului (plimbatul de colo-colo, de exemplu) - toate trimit mesaje care, în cazul abuzului verbal, exprimă înțelesuri nonverbale care diferă radical de cele transmise în conversațiile obișnuite. 5. Audiența. Uneori, agresorul își restrânge audiența țintită de abuzul verbal o
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
of California, care dă exemple de „comportamente care duc la apariția unui mediu de lucru ostil: glumele fără perdea sau jignitoare; comentariile cu privire la părțile corpului sau la viața sexuală; fotografiile, afișele, calendarele și desenele explicite; privirile încruntate, privirea insistentă sau gesticulația; atingerile - mângâierile, bătăile ușoare pe umăr, îmbrățișările, masarea umerilor, ciupiturile”. Același cod enumeră exemple de porecle ori sintagme care „creează un mediu de lucru intimidant, ostil sau neplăcut: mironosiță; frigidă; homo; cicălitor; doar voiam să-ți captez atenția pentru că știu
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
dușmani, pentru a da sau a primi ceva. și, mai ales, cât de mult își plâng de milă când vorbesc despre ei. În cele mai multe dintre discuțiile lor manifestându-se aceeași veșnică împerechere de aroganță și autocompătimire, aceeași comedie narcisistă a gesticulației, a zvârcolirii întregului corp. Se agitau de colo-colo scoțând pe gură ego-ul umflat. Teatralismul lor era mlădios, orășenii ascundeau sub piele altfel de articulații decât țăranii, iar limba ce-o plimbau în gură era întruchiparea fidelă a întregii persoane. Sosind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în aer, zi de zi, ca o instanță de control. Glasul le era cunoscut tuturor celor din țară la fel ca și foșnetul vântului ori al ploii ce cade. Inflexiunile sale, gesticulația însoțindu-i discursurile erau tot atât de știute de toți ca și moțul din frunte, ca ochii, nasul ori gura dictatorului. Iar rumegarea a mereu acelorași rudimente de vorbire gata ștanțate, a acelorași prefabricate verbale era și ea la fel de cunoscută ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cunoscută ca și zgomotul lucrurilor cotidiene. Repetarea de către alții a acestor prefabricate ajunsese însă să nu le mai ofere automat vorbitorilor un certificat de garanție deplin. De aceea, activiștii se străduiau ca la aparițiile lor publice să imite chiar și gesticulația lui Ceaușescu. Acesta, supremul purtător de cuvânt al regimului, absolvise patru clase primare și nu numai că avea probleme cu semnificatele un pic mai complexe și cu gramatica cea mai elementară, dar pe deasupra mai avea și un defect de vorbire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
abia la început. Dar, după ce am avut de-a face cu copiii dintr-o grădiniță, mi-am zis că activiștii aceștia tineri de fapt nu imitau deloc, ci chiar așa erau ei înșiși. Pur și simplu nu dispuneau de o gesticulație proprie. Timp de două săptămâni am fost educatoare într-o grădiniță și am putut observa că imitarea lui Ceaușescu era vădită chiar și la copiii de cinci ani. Erau nebuni după poezii cu Partidul și cântece patriotice, ca și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
eventual mediatice. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Paul Yonnet să vorbească despre o epocă „deosebit de bogată în râsete sonore”39. Dar despre ce fel de râs e vorba? Desigur, nu despre râsul comunicativ, nestăvilit, despre râsul de sărbătoare și gesticulațiile lui intempestive. Pentru a-și susține teza, Paul Yonnet avansează statistici, rate de audiență ale emisiunilor de televiziune. Dar a evalua râsul contemporan prin mijlocirea câtorva elemente traduse în cifre și care se întind pe o perioadă foarte scurtă e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
măiestrit lucrate. Ca grad de dificultate, întreaga partitură a operei nu este chiar din cele mai ușoare și cu atât mai mult dirijorul merită calificativul maxim pentru siguranța sa! Este o plăcere să-l urmărești din sală și pentru eleganța gesticulației reținute, obținând în felul acesta efect emoțional, împreună cu dozarea nuanțelor, bine urmărite. Din distribuție au făcut parte câțiva tineri foarte bine școliți, atât de dirijor, cât și de profesorii de specialitate în canto. Aș putea să remarc, în ordinea ierarhiei
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în situații-limită îl (re)descoperă printr-o mișcare dinspre exterior spre interior, figurând simbolic o asimilare interioară a straturilor. Asta îl și deosebește radical pe S. de formulele - numai superficial înrudite - ale teatrului lui Samuel Beckett, Eugen Ionescu, Arthur Adamov. Gesticulația, uneori inexplicabilă, a personajelor nu înseamnă capitulare în fața unor situații absurde și nici o ruptură radicală a insului de existent. Deciziile personajelor prizoniere din Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei nu își află sursa într-o însingurare frustrantă, ci în speranță și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Nu e și cazul lui Andras Ferenc Kovacs, poetul din Târgu-Mureș, care a mai fost la Paris, unde a stat chiar câteva luni, cu o bursă. Francofon, Andras are aerul unui om relaxat, calm, fără mișcări gratuite și fără o gesticulație ca a noastră, a multora dintre noi, bolnavi de revelații pe care vrem să le mărturisim neapărat. Dialog cu Inga-Lina Lindqvist, de origine rusă, cu care sunt într-o relație de prietenie, după seara de dans de la Cabaret Sauvage. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să vorbească furios. Prin ușa deschisă, îi văd un timp, pînă se pierd după colțul clădirii: Brîndușa se oprește din cînd în cînd, vrea să-i mai spună ceva lui Vlad, să-l convingă că are dreptate, se cunoaște după gesticulația ei, dar Vlad face un semn furios cu mîna stîngă, își saltă sub brațul drept sacul și pleacă mai departe, alături de Brîndușa, care, după cîțiva pași, încearcă din nou să-l oprească. La picioarele mele, lîngă gura de scurgere, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
față o imagine din poveste,trebuie să spună momentul anterior cât și cel care urmează. Progresele au fost semnificative, referitor la numărul de cuvinte însușite corect, cât și capacitatea de flexionare după număr și gen; a însușit și mimimica și gesticulația , orientarea în schema corporală proprie și a altuia , în spațiu și timp. Copilul este cuprins într-un amplu program de socializare,cu ieșiri în afara spațiului cunoscut,fără familie,în mediu nerestrictiv,cu efect benefic pentru desfășurarea întregului program psihoeducativ. Fiind
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]